249 matches
-
D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat, da' nu văd ce are una cu cealaltă. DĂNILĂ: Iarmarocul era pe sfârșite... ONOFREI: Era, când am plecat eu. Acu' cred c-a rămas tăpșanul gol. DĂNILĂ: Prietene, știi una? ONOFREI: Știu, dacă mi-i spune. DĂNILĂ: Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai port grija-n spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în sufletul lui de oamenii legii, că un copil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înșiși bogați peste măsură, au întemeiat o familie a cărei faimă s-a răspândit iute prin împrejurimi. Aveau cu totul alte nume.și-au zis, însă, cu dragoste, Iozefin și Iozefina. Au luat hotărârea de a și face, pe acel tăpșan, o casă, o vilă cea mai frumoasă de prin acele locuri. Au primit și încuviințarea și sprijinul material, mai bine zis, financiar, din prtea părinților. A rezultat, din dragostea lor, nu târzie vreme, o progenitură. Ba nu. Au rezultat două
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând În mâini flori și pancarte pe care era scris Make Roads, Not War și agitând desene În care automobile micuțe se zbenguiau drăgălaș pe tăpșanul din fața casei. Și tocmai această discordie dintre oameni a dus la producerea unui teribil accident, soldat cu o altă diminuare drastică a numărului de supraviețuitori. La ora unu din noapte, armata era despărțită În două grupuri, care ar fi trebuit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tocmai mie În cale acele locuri, pentru ca, pesemne, cutreierîndu le și admirîndu-le cu puterile cîte-mi rămăseseră, să iau aminte și să nu uit chipul lumii. Aveam la Îndemînă Pădurea cea Mare și Păduricea, coaste de dealuri, gîrla și bălțile ei, tăpșane cu iarbă, livezi, pante suite de vița-de-vie. Vinul, unul rosé, curgea din toate ulcelele. Îl știu de pe la cinci ani, cînd baciu’ Martin Baumgartner Îmi turna cîte un pahar În care punea o linguriță de bicarbonat de sodiu, ca să facă spumă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
loc unde se zăreau câteva case cu ferestre slab luminate. La rândul lui, omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia pământul cu ramura de copac și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia pământul cu ramura de copac și se gândea. Norocel s-a gândit că, dacă a trecut de pădure, atât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă. Am ocolit locul mi-am continuat plimbarea prin iarba verde spre tăpșan . -Ei! ... unde pleci? Cine ești și mă rog de ce nu mă iei cu tine? a strigat tipa după mine. -Eu sunt cine sunt, dar tu cine ești? am întrebat iritat. -Eu sunt Toxina. -Bine, bine și... cauți pe cineva anume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pierdut după care unii tânjesc toată viața. Arm iubea atât de mult florile și atât de mult o înduioșau amintirile din copilărie. Se revăzu pe la patru ani, îmbrăcată cu o rochiță de mătase albastră, alergând prin iarba înaltă, necosită, de pe tăpșanul din apropierea casei bunicilor. Iarba îi ajungea până la piept, era plină de flori de câmp, de miresme, de fluturi. Imaginea aceasta o însoțise toată viața, era una dintre primele care-i rămăseseră bine întipărite în memorie. Alerga fericită, apoi, când obosea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
noi... Mi-aduc aminte cu duioșie de Bujorel, țigănușul cu păr cârlionțat și cu față oacheșă oacheșă, de ziceai că-i un spiriduș din „O mie și una de nopți”, care m-a învățat să înalț zmeie de hârtie pe tăpșanul din marginea satului, precum îl învățase cândva Vasile Porojan pe viitorul bard de la Mircești. Și vorba unui mare scriitor ardelean: oameni erau cu toții, ba încă oameni de toată mâna. Când bunica lui Ildikó făcea gulaș, ne chema pe toți copiii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
descoperirea metaforic puberală a sensibilității propriului corp, una din cele mai frumoase - realmente frumoase - pagini ale cărții: "Plină de furie și cu simțurile scăpărând, am migrat către zone care nu-mi răneau orgoliul. Că doar corpul meu nu e numai tăpșan și muguri uscați, mi-am zis. Din îmbrățișarea de cu seară se scuturase polenul, pe care îl culegeam delicat cu vârful degetelor. Era suficientă memoria furtunii, ca să se stârnească vânturi răzlețe și vârtejuri tandre să răscolească rămășițele serii. Curând, detectoarele
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
trecute în fișa postului: botezuri, mese rotunde, căsătorii, vernisaje, sfeștanii, înmormântări, grand opening-uri sau lansări la apă. Unele au loc - asta numai dacă timpul alocat delegației e darnic, iar condițiile meteo permit - în prezența unei mioare osificate la proțap, pe tăpșanul istoric presărat cu lăutari. Românul nu luptă niciodată cu adevărat (el se luptă chiar pe el, dar asta-i altă gâscă-n altă traistă, rătăcitoare!). Nu pune niciun pic de cruzime în meserie. Nu are pasiunea devastatoare a altor seminții
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
actual, un unicat. Traseul lui, sinuos și imprevizibil, l-a dus dinspre publicistică spre critică și istorie literară, pentru a-l proiecta în înălțimile exegezei academice, de unde a pogorât triumfător în zona eseului. Astăzi îl întâlnim cel mai adesea pe tăpșanul multicolor al amestecului genurilor: el este și istoric literar, și eseist, și recenzent. Uneori simultan, așa cum se întâmplă în irezistibilele sale tablete matinale de la o televiziune de mare succes. Practician plin de energie, Dan C.-ul, cum i se spune
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
perioadei de vară... Ce fain era! Ce amenințări cu emisiuni noi sau cu reluarea altora mai vechi, dar ajustate cu rubrici noi, cu prezentatori noi, cu moderatori noi... Atât de fericiți eram pe-atunci, încât simțeam nevoia să ieșim pe tăpșanul de la marginea urbei, mereu proaspăt însămânțat cu resturile menajere ale ,civilizaților ieșiți la iarbă verde" (după cum se vedea din toate reportajele televizate), și să strigăm (după învățătura regretatului Ion Luican) spre vreo virtuală prezentatoare tv, îmbrăcată dezmățat cu straie de
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n masele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Și-n străzi dilii, sub cer bombat în stele, De ziduri, de copaci și de statui Proptită,-i pun pecetea gurii mele Și îi închid trecutul amărui 7. Ca într-un cufăr. Pot să plec, tot fragă Și forfota-n tăpșane lipăind Femeia mea va ține o vîzdoagă La tîmpla-i c-o plăcuță de argint, Semn că-mi așteptă roua spermantină De dincolo de scînduri de coșciug. Căci n-o să fie , cred, nimeni de vină Din cînd în cînd la ea dac-
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
Simona Tache Dimineață, pe la 8, eram în parc, executându-ne cei 7 kilometri zilnici. Un câine făcea căcuță pe un tăpșan, iar o doamnă îl sorbea din ochi cu dragoste, de la distanță. După ce și-a terminat treaba, animalul a venit la stăpână, care l-a luat tandră de zgardă și dădea să plece. Atunci s-a auzit vocea mea. Tonul era
Am contribuit decisiv la strângerea unui rahat de câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19143_a_20468]
-
nu adunați rahatul c-o punguță, și îl lăsați acolo, pe iarbă? - Păi... avem punguță, a răspuns doamna ezitant. - Păi, și de ce nu-l adunați?, am insistat. - Păi... o să-l adun. S-a întors din drum, s-a dus pe tăpșan, până la locul unde eclozase odorul, a scos o punguță din sacoșă și a adunat în ea produsul ieșit din fundul prețiosului odor. Am plecat uimită. Deci, ca să aduni rahatul câinelui, nu e suficient să ai în geantă o pungă. Mai
Am contribuit decisiv la strângerea unui rahat de câine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19143_a_20468]
-
gălăgia de pe terenul de fotbal a scos pe terasă la o bere mulți dintre oaspeții maturi ai pensiunii. Terminând cu aranjarea bagajului în dulapuri cei doi profesori au fost și ei la rândul lor atrași de hărmălaia de afară de pe tăpșanul plin cu iarbă din flora spontană, cu mult mai bună pentru o miuță decât gazonul englezesc de pe Național Arena. Se minunau cât de repede socializează copiii și se împrietenesc fără niciun complex, față de cei mari. Parcă se cunoșteau de când lumea
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
grumaz și șale.” „Păcatul prim din naștere m-apasă Și-aș vrea plecarea să mi-o mai amân; Durerea grea de aripi nu mă lasă Mergi, calule, eu trebui să rămân.” Ai mei sânt îngropați sub coarda viței Pe un tăpșan pe care îl iubesc Deși-s străin, de plaiul mioriței Mă leagă tot cei sfânt și omenesc. Un cal frumos mi s-a oprit în poartă Fără zăbale, fără frâu, fără stăpân. „Eu port o cruce, și-s legat de-
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]
-
în Kazahstan. După șase ani l-au eliberat, iar el s-a întors pe meleagurile natale, deși ar fi putut încă de atunci să aleagă repatrierea în Germania. Casa și-a construit-o și el cu mâna sa pe un tăpșan deasupra unui pârâu, cu parterul din piatră și suprastructura din lemn, având ea aspectul unei mici cabane la lizieră de codru. Fiica lui, un talent ieșit din comun, fusese selecționată pentru a urma școala de balet tocmai la Cluj, dar
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
pod. Privi încă o dată cu atenție în urmă, dincolo de poartă. Nimic nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea nici o amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]