228 matches
-
ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și raportul său, fiind copleșit de realitatea exactă a înfățișării lui Mihail. Avea în fața lui un om străin. Nu mai amintea nici de cel cu care stătuse de vorbă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era de-o sinceritate absolută, decise să folosească aceeași armă. Îi spuse deci că trebuiau odată să se hotărască într-un fel pentru că se apropie iarna și odată cu ea sesiunea cu blestematele de examene, ori dacă ea și Ovidiu tot tărăgănau așa, băiatul n-o să se mai apuce de învățat, profitând de incertitudinea creată, îi sugeră că dincolo de aparenta acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței și după alte mici semne insesizabile pentru un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Execuția" Eliade a continuat și după moartea lui Eliade. Era strict oprit să-l citezi în vreun studiu. În orice caz, nu toți muritorii aveau voie, de la Dumnezeu-Popescu, s-o facă. Dar de ce, după '90, nu s-au..." "S-au tărăgănat lucrurile și mai și. Schimbarea directorilor, bucuria nebunilor. Au programat-o și reprogramat-o. I-au modificat formatul de trei ori (și asta face nu mai puțin de nouă corecturi), ca să apară, cu o întîrziere de ani, abia în '92
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa. ― Voiam... Am venit să te Întreb ce părere ai despre... de... - a tărăgănat vorba Despina, cu obrazul de purpură... ― Am Înțeles, Despi. Cine-i și cum Îl cheamă? - a preluat vorba Nicu, privind-o cu Înțelegere și zâmbet Încurajator. ― E... e doctorul... Bogdan ... Îl știi foarte bine . E la secția Reanimare... ― Îl știu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
laudă Matei. — Adevărat? Pe când nunta? — După doctorat, cam peste două trei luni. — Voi sunteți mai harnici. V-ați cunoscut mai târziu decât noi și vă veți căsători mai repede. Vezi, Gelule? — Eu de când îți spun s-o facem și tu tărăgănezi. Fiindcă suntem împreună n-am mai pus atât de mult accent pe nuntă. Voi însă care ați fost mereu despărțiți abia așteptați să fiți împreună. Dacă ar fi după mine, mâine aș face nuntă, Gelule. —Te cred Matei, îmi închipui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
venit atunci de la atâta distanță? Ca să moștenească? Dacă fusesem deja ucis?... se gândeau ei... De-asta s-au înființat aici, nătărăi?... surprinși?... La Clémence să fie poate afecțiunea? o veche tandrețe? să mă prevină? Nu pare înduioșată... nu se va tărăgăna! Douăzeci de radiouri pe zi mă anunță așa... Ah, dragă Clémence! Ah, dragă Marcel! Ah, dragă băiete!... Ce de amintiri!... Oare vor veni la mormântul meu? Mă gândesc și eu... Poate?... nu e sigur... În primul și-n primul rând
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
În vreme ce politicienii tărăgănează formarea guvernului interimar, cetățenii intră în panică. Ei au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână. Grecii au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână, reprezentând 3% din totalul depozitelor, din cauza temerilor că țara
Băncile greceşti riscă falimentul: clienţii au retras peste 5 miliarde de euro în doar câteva zile () [Corola-journal/Journalistic/52590_a_53915]
-
Poate Kievul să facă publice detalii privind utilizarea sistemului antiaerian 'BUK-M1' în zona operațiunilor militare din est și să spună de ce a desfășurat astfel de baterii în teatrul de operațiuni dacă insurgenții nu dispun de avioane? 3) De ce Kievul a tărăgănat formarea comisiei internaționale și când va începe aceasta să funcționeze, mai ales că întreaga comunitate internațională așteaptă ancheta? 4) Sunt dispuse forțele armatei ucrainene să prezinte experților internaționali documente privind numărul de rachete din clasa 'aer-aer' și 'sol-aer'cu care
MH17. Armata rusă cere explicații. Listă de zece întrebări pentru Ucraina by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/53773_a_55098]
-
în 2003, pe timpul când la Justiție era ministru Rodica Stănoiu. Din stenogramele publicate la acea vreme reiese faptul că Rodica Stănoiu a cerut de nenumărate ori ca dosarele lui Traian Băsescu să fie instrumentate, Adrian Năstase fiind cel care a tărăgănat acest lucru. Astfel că, după câștigarea alegerilor prezidențiale în 2004, Traian Băsescu a dat drumul la dosarele fostului premier și contracandidat. În noiembrie 2004 apăreau în presă stenogramele PSD, adică discuțiile de la ședințele social democraților, din sediul de partid. În
De unde i se trag lui Adrian Năstase toate necazurile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/51932_a_53257]
-
spectaculoasă întrupare din cuvinte e cea a lui Costică Panaite, din Cam târziu.... Inutilă, însă, fiindcă scopul vizitei lui la București nu mai poate fi atins, așa că rămâne cu zăbava. Atotstăpânitoare într-o lume care pe cât se pripește, pe-atât tărăgănează. Identitatea, în schițe, nu este numai a insului. Nu caută Leonida Condeescu un simbol pentru Mizil? Grandomania își dă mâna cu nevoia de-a se defini prin ceva. Stringentă, în lumea lui Caragiale, și arareori satisfăcută. De aici, și frecvența
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
la poarta curții, să bat cu un ciocan într-o șină de cale ferată, ca să vină cineva să îmi deschidă și să mă apere de câinii casei, mulți și colțoși. - Dumneata pe cine cauți? Întrebarea, rostită de un glas care tărăgăna molatec cuvintele-n falset, dar bine articulate, venise de peste zăplazul din stânga. Întorcândumi privirea într-acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum mă cheamă și că vin din partea Editurii de Stat pentru Literatură
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
cât a mai trăit prețioasa amfitrioană. București, în 6 August 1933 (Vila Brazilor) Scumpă Pia, Din îndemnul Domniței aceste câteva rânduri, pentru a-ți transmite mulțumirile sale pentru scrisoarea matale, precum și toată dragostea sa. Este încă suferindă de gripa care tărăgănează, probabil și din cauza diferitelor supărări precedente. Cum va fi mai bine, mergem la Luminiș. Dar, rugăminte cu insistență, Doamna Rosetti să nu știe nimic despre indispozițiunea Domniței, care-i vorbește din când șîn cândț la telefon, spunându-i că circulă
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
prin occident, necedând extravaganței. După o scurtă călătorie prin țară ce urmase nunții, Renée revenise la casa părintească, deși fusese achiziționat un apartament semimobilat în care avea să locuiască doar partenerul - așa îi propusese - până la definitivarea mobilării și decorării. El tărăgănase lucrul. O inhibiție generală îl copleșea - asta fiind o latură comportamentală definitorie. Renée se mirase, dar nu intervenise. Și nici nu întrebase nimic. Cu stoicism parcursese lunile care urmaseră ceremoniei nupțiale. Aparent, nu i se întâmplase nimic, exceptând constatarea că
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
dus pe apa sâmbetei. „...implementarea oricărei legi noi presupune anumite cheltuieli din Bugetul de Stat, citez cuvintele deputatului Ion Popescu din interviul amintit mai sus. Dacă ea nu era adoptată și semnată până la 15 august a.c. (2012,nota autorului), se tărăgăna prea mult aplicarea ei, până prin 2014. Noi, însă, am făcut tot posibilul ca implementarea ei să poată fi prevăzută în bugetul pe anul viitor (2013, n.a.). Cu atât mai mult, cu cât nu toate normele legii prevăd cheltuieli suplimentare din
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
mai cuprindea. Tocmai se ducea să inspecteze șantierul noii primării, obținuse fonduri să edifice o altă primărie, cea veche avea un sediu impropriu la parterul unui bloc din cele construite prin anii ’60. Se ținea de capul constructorilor zicea, altfel tărăgănau lucrurile iar el era tras la răspundere din pricina nerealizării la timp a investiției. M-a invitat la o bere în grădina de vară din imediata apropiere. Numai dacă-mi oferi una fără alcool, i-am spus. Se face, dom’ profesor
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
să le amintească acțiunea cu care-i însărcinase, aceea de a-i urmări pe ceilalți membri ai grupului, dar nimic din toate acestea, în faza în care se aflau lucrurile, nu mai avea sens, acum nu trebuia decât să se tărăgăneze lucrurile, să se întrețină șirul de întâmplări, să se inventeze progrese și regrese ale investigației care să alimenteze și în același timp să încurce, fără să se perceapă prea mult, planurile ministrului, să aștepte ca să poată vedea, în fine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știu. Nu prea frecventez genul ăsta de localuri. — De bună seamă italienii sunt cei mai buni ca barmani, eu așa cred. Nu vi se pare? — Eu... știți... nu prea merg În străinătate... Noriko vorbea puțin, de parcă avea limba legată, și tărăgăna finalul cuvintelor. Nici măcar liceenele sau studentele care-și pierdeau vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale proprii de a se proteja de pericole. Bolborosind cuvintele, tărăgănând ultimele silabe, Noriko Încerca să treacă drept o fată oarecare, deși era mai mult decât atât. Era de neimaginat Însuși conceptul de oarecare asociat cu numele ei. Avea ceva deosebit, un eu profund, izvorând din adâncul ființei ei, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
berbecii”, adăugând apoi de la sine: „ia să trecem noi la cântărirea lor” (în Sadoveanu era vorba de „junghierea” boierilor), ridica în picioare câte un rând întreg din clasă și punea tuturor rapid aceeași întrebare scurtă. Luați prin surprindere, elevii care tărăgănau răspunsul erau numaidecât așezați la loc, spunându-li-se: „Ei, berbecul! Nu știe berbecul, he, he! Nota 1.” Așa am luat și eu prima mea notă la română, un 1 cât mine de mare, pentru că nu știusem să răspund prompt
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
spusele sale. Avem a face, rar lucru, cu o personalitate care nu recurge la tertip, insultă, ofensă, violență, vulgaritate - exclude dintotdeauna afinitatea cu un astfel de vocabular, cu o astfel de atitudine. Iar când este vorba despre fapte, nici nu tărăgănează, nici nu cedează, nici nu se avântă în superficialitatea lucrului grăbit și, de suprafață. Gabriela Firea nu aclamă inimaginabile acuze la adresa altora, își vede de treaba sa și, de asemenea, nu arată cu o busolă de aur, un punct cardinal
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu mugetul nebun. Dar cine pune foc în vară și-n iarnă fulguire rară, și cine zările măsoară c-un drum plecat cu mine prin gândul aruncat de-a dura din
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
când mă-mbrățișai, cordul mi-era ceasornicul după care-mi urmăream viața și norocul. dar timpul e o noțiune dezbătută, o invizibilă a spațiului, pierdută în veșnicia lumii, și amintirile îmi vor curăța sufletul cu lacrimile. așa că nu îți mai tărăgăna plecarea, hai, du-te să-i dăruiești alteia iubirea nu te mai surmena, jucând această scenă te rog, mergi înainte, fără nicio jenă! Referință Bibliografică: nu-ți mai place, așa că... (1) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1285
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349190_a_350519]
-
să cugetăm asupra faptului. - Da cum s-a-ntâmplat, a întrebat în cele din urmă, cu sfârșeală în glas, Klesch. Obiceiul lui de a se băga mereu primul în vorbă nu și-l pierdea în nicio împrejurare. - Păi, a venit tărăgănat de importanța relatării răspunsul, zic că i-ar fi omorât câinele. L-a momit și i-a atârnat de gât o grenadă cu inelul tras. A mai făcut-o și altora. Ne-am și închipuit spontan scena: bietul Sultan alergând
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
-i convingă de faptul că munca lor este o nimica toată : - Dacă ar fi să vă evaluăm munca, după norme, nici mâncarea asta nu vi-o scoate-ți ! Albert nu îl mai suportă. Deși fierbe de mânie, glasul îi este tărăgănat și totuși încărcat : - Auzi, dom’le !? Cât face mâncarea asta ?! Spune-mi, să scriu la ai mei să-mi trimită bani, căt face și ceva pe deasupra. Îți plătesc, numai lasă-mă să plec la cursuri ! Inginerul se așteptase să-i
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]