293 matches
-
am rămas, oameni buni? Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să tragi cu pușca în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el acasă, poetul nostru basarabean s-a uitat la președinte cu o urmă de admirație și cu una de scârbă și i-a spus: "eu am lucrat la preludiu și matale desăvârșești opera", președintele i-a rânjit și a spus tărăgănat, ardelenește: "nu-i niciun bai", nu se poate împiedica să se gândească la președintele Uniunii ca la un individ cu mega-creier fără să știe să și-l întrebuințeze, dacă acesta se vâră în patul unei invitate pentru o partidă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera de conversație. Întârzia mult. Tărăgănat, cu săgeți cumplite-n picior, m-am dus să văd de ce nu mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tip de onestitate. Acum stătea și o privea, dând senzația că s-ar gândi foarte preocupat la ceva, așa cum lasă impresia și o grămadă de oameni. Spre deosebire de aceștia, el chiar era încercat de oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco...", spuse el tărăgănat. Dar ea îl contră imediat, cu aplomb, evident iritată: "Nu-mi zi tu mie "Auzi, bă, gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și nu obosește din gura aia nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se înalță un ditamai calcanul cenușiu, începe să fredoneze tărăgănat o melodie de pe plaiurile-i natale: "Păăăi, cân' eraaam tiiineer feeeciorîîî...". N-am mai stat să ascult urmarea. * * * Aveam două priorități. Prima și cea mai arzătoare era problema cu tata. Trebuia neapărat să trec pe la el și să-i dau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unul Ghiță Telincă, care îndată ce-a pornit cântecul a scos fluierul din șerpar și-a îmbălat degetele, ca să se lipească mai bine de trupul fluierului, și după câteva încercări să vadă dacă îl ascultă instrumentul, a pornit o doină tărăgănată, însoțită de glasul lui mormăit... Cei din jur s-au oprit din cântat. Duși pe gânduri au rămas cu ochii sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache nu poți spune că nu este prietenul tuturor cărăușilor. Surprins de cele spuse de Pâcu, Hliboceanu nu știa ce să spună. Pâcu - vulpoi bătrân - și-a dat seama de încurcătura în care se găsea Hliboceanu și a reluat vorba tărăgănat: Nu trebuie să-mi spui nimic, băiete. Nuuu. Ci să faci ceea ce trebuie... oricât de tare te-ar durea inima... Hliboceanu se întreba cum de a băgat de seamă așa repede Pâcu că el... „Măi, ce ochi are moșul! Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a rostit tărăgănat: Acum, când trebuie să ne despărțim, vreau să te rog să fii cu mare băgare de seamă cum te porți cu oamenii tăi și cu cei de care ai nevoie mereu... Cred că știi ce vreau să spun. Să ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcea de lucru cu un aparat de cafea espresso, probabil defect, pe care ba Îl băga În priză, ba Îl scotea. Am așteptat, n-aveam chef să mă enervez. În acest timp, din celălalt capăt al sălii răzbătea o voce tărăgănată, de om beat, explicînd de ce comunismul a fost bun. O voce care mi se păru vag cunoscută. — Domnule, ascultă la mine, eu n-am fost nici membru de partid, nici turnător la Securitate, dimpotrivă, am fost chiar persecutat de comuniști
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu tine bunico dacăl urăști atîde mult, ai Îndrăznit tu s-o Întrebi pe cînd ea stătea pe canapea mîngîindu-și pisica. Ea s-a uitat la tine preț de vreo două cilpe, apoi a privit În gol. Cu o voce tărăgănată și ciudată care părea să nu-i aparțină, ea a zis, Nu fiule, era un om minunat. Cu toate că a plecat, ăia cumsecade mereu fac așa. Doar lepădăturile rămîn. Dar pe cei cumsecade care pleacă Întotdeauna Îi urăști mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că ai făcut pe cineva extrem de fericit, am spus. Rosemary adoră nenorocirile. — Martin, iubitule... zise Antonia. Rosti cuvintele tărăgănat, cu un glas care ascundea tandrețe și reproș. Stătea la un pas de mine, cu burta puțin împinsă înainte, cu un șold mai în față decât celălalt, cu tot trupul puțin contorsionat, în stilul bine cunoscut și atât de drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar. Trecând pe lângă maidan, auziseră niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
om trezit din somn. Mai bate de două ori. Oof, doar îi deschis... Ușa se dă în lături. În fața ei, buimac de somn, stă un tînăr în care, cu greu, recunoaște pe Mihai. Credeam că-i un coleg spune el tărăgănat, apoi, dezmeticindu-se, face ochii mari: Ce s-a-ntîmplat?! Ați făcut o comandă... începe fata cu vocea-i sigură, arătînd spre hîrtia din mînă, dar, după ce aruncă o privire în interiorul camerei și nu vede pe altcineva, întreabă în șoaptă, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei joacă în piesă, ar putea să rămînă la spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera, da? Absorbit de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
seamănă deloc cu cititul în gând. Când citești, te poți opri sau sări unele fraze: tu decizi ritmul. Când altcineva citește, e dificil să faci să coincidă atenția ta cu ritmul lecturii celuilalt: vocea ori e prea grăbită, ori prea tărăgănată... Ascultând, însă, pe cineva traducând dintr-o altă limbă, implică o doză de ezitare în alegerea cuvintelor, o doză de imprecizie și de provizoriu. Când tu citești, textul e ceva care se află acolo, cu care ești obligat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
grănicer așezat dincolo de gemulețul său, în spatele computerului său, cu dosarul său cu clemă și uniforma sa albastră, în spatele ochelarilor săi de soare reflectorizanți, și-n spatele insignei sale aurii. — Domnule, zice Brandy, și noua sa voce e la fel de curtenitoare și tărăgănată ca șprotul fără sare și unt. Ea zice: Domnule, suntem cetățeni ai Statelor Unite, aia care era numită cea mai mare națiune de pe fața pământului până când homosexualii și pornografii... — Numele dumneavoastră? zice tipul de la graniță. Brandy se apleacă peste Alfa ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e dulce de parfumul florilor și plină de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute. Nu-i stilul nostru. Brandy se uită la mine. Mult prea mulți oameni în jur. Dar agentul imobiliar a sosit deja, zâmbind. Cu un accent tărăgănat la fel de plat și de prelung ca linia orizontului în Texas, agentul se prezintă drept doamna Leonard Cottrell. Și e-așa fericită să ne cunoască. Femeia asta, Cottrell, o apucă pe Brandy de cot și-o conduce într-un tur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă ce mai face Skip. Skip, cățelușa mea. Și-i zic, bine, îi merge de minune. Și Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă bucur s-aud... Și adoarme cu zâmbetul pe buze, pe când îi vâr țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încoronate" ale clasei. Sunt copii care promit. Nu cred că vor ridica vreodată probleme și cu siguranță vor ajunge oameni mai târziu. Ceilalți posesori de urmași înghițiră în sec. Tatăl Mariei se foi în scaun. Spuse, cu voce groasă și tărăgănată: Apoi, doamnă, frumos vorbiți dumneavoastră despre acești elevi și-mi pare rău că fetița mea se află printre ei. Eu sunt muncitor. Lucrez în trei schimburi, opt ore, în picioare, lângă strung. Când ajung acasă repar "lemnele" învechite din gospodărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește un pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și patru mâneci. Personajul din centru împarte mânecile interioare, largi și generoase ale puloverului, cu celelalte două personaje. Merg încet, tărăgănat, așteptându-se unul pe altul. Trag ba înainte, ba înapoi, încercând să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al rochiei și parcurge bara de la un capăt la altul cu precizie, ca o adevărată atletă. Se dă jos folosind scaunul și-o pornește către capătul celălalt, apoi se urcă iar... Și tot așa... În tot timpul ăsta, vorbește rar, tărăgănat, făcând pauze lungi, dând dovadă de o puternică concentrare.) L-am cunoscut pe Maurizio la clubul de gimnastică pe care-l frecventam amândoi în pauza de prânz. Acum, el nu mai are timp pentru asta, vine doar din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
punct din care nu ar fi dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a dres vocea și a început să vorbească într-un ritm apăsat și tărăgănat, aproape silabisit, cu suișuri și coborâșuri, alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]