95 matches
-
Acasă > Poeme > Conștiința > ȘOPÂRLE VORACE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului panglică boțita din par îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
El rupe cu grijă un boboc din trandafirul adus de la Mărăști de Cu¬coana Elisa. Ea simte-alchimia dulceței în podul de plante. - Uite, mierloiul rezident! El se uită galeș la fața ei încor¬dată. Ea fuge cu privirea la motanul tărcat camuflat printre tufe de dafin. - Ce mere bune se vor face anul acesta. El o îndeamnă să șadă pe bancă. Ea se-nțepenește-n călcâie și se-neacă-n tusea us¬cată. - Totul arată mai bine dimineața. Ce aer proaspăt
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
perechi pentru plopii stingheri. Nici urma de muză. S-a rătăcit printre rarii trecători zgribuliți care se-nvârt încotrova. Sub pași se aud trosnind propriile gânduri. Cum ziceam, Veronica surâde complice. Pufoase ninsori se aștern în lumina oglinzii. O felina tărcata uitată afară în frig zdreapțănă ușa încrederii până când, fără veste cineva de aproape îmi jefuiește lăuntrul. CEZARINĂ ADAMESCU (din volumul în curs de apariție: IEȘIREA DINTRU FIINȚĂ) Referință Bibliografica: POEZIA IERNILOR NOASTRE - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351897_a_353226]
-
Derută. Nici tinerei subofițer nu-i vine să-și creadă ochilor. În cele din urmă aceasta trage paravanul în golul căruia se vede escrocul ghemuit și având cusută pe spate o dublură de catifea neagră ca a paravanului protector. Costumul tărcat îl face și mai ridicol. ESCROCUL: Aoleu, m-ai prins! TÂNĂRA SUBOFIȚER: Dacă n-a mai prins, sigur că te-am prins Escrocul caută să se eschiveze în permanență. Sare pe pervaz și deschide fereastra. Privește în gol. Amețeală. Din
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
Rup acum de pe codițe Cireșele delicioase Mari și roșii și frumoase. Graurul le-a terminat Noi, de-abia ne-am apucat. Chiar mi-e milă zău de el, Ce rău e să n-ai bunel! 10.Motănel Am un motănel tărcat, Se laudă că-i curat. Pisoiaș micuț, mă minți O mustaț-ai între dinți. L-ai mințit pe șoricel, Că vrei să te joci cu el. L-ai scos din gaura lui Promițându-i c-ai să-l pui Mai mare
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
privesc! spuse femeia încântată de fascinanta reptilă. Acolo, în jungla africană, ea părea a zeiță a pădurii, care înțelegea și iubea miracolul naturii, de parcă ar fi trăit în mijlocul acesteia dintotdeauna. Era zâna arborilor seculari, prințesa gingașelor antilopelor și a zebrelor tărcate, regina leilor fioroși și a girafelor gigantice... Printre tufișuri se auzi un scâncet ciudat și Violeta se îndreptă instinctiv, în acea direcție. Descoperi surprinsă, printre crengile încolăcite și în frunzele cu margini înțepătoare, un drăgălaș pui de leu. ”Cea care
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
gînd, i-auză-l plîngînd. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) --------------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 și în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940 UITE STRIGOII Uite strigoii, uite liliecii Au ieșit în marginea potecii șui, bădărani și tărcați ca niște argați. Așteaptă să treacă fata cu zodia seacă, s’o ademenească, s’o fure pentru subpământeana pădure. Măi strigoilor, măi liliecilor, ajunge-v-ar umbletul melcilor, lăsați fata, lăsați bucuria cu numele Maria. Știu o babă slută, o
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
este și el o altă fiară, nu roșie, ci neagră și umflată ca o canalie focoasă. O canalie care după ce și-a dat fața la-ntors ar vrea și ea acum să mai facă din cățea pisică și dintr-o pisică tărcată o tigroaică blondă-n dungi, pe care s-o mănânce acum toți canibalii, nu-i așa? Și din canibali alte “vaci nebune”, care bineînțeles că se vor mânca toate între ele, deoarece vor fi mereu hrănite cu făină din carcase
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
Oaia neagră a turmei. Prin alăturare, stăpânul ei e oaia neagră a grupului, cel care iese în evidență, care se ridică deasupra societății. În comunitățile de păstori din Carpați, selecția s-a făcut mereu spre eliminarea oilor negre, seine sau tărcate, în favoarea celor albe. Motivul e securitatea și liniștea turmei. Pe timp de noapte, oile negre se diferențiază greu de prădători, în special de urși. Mai mult, dacă o oaie neagră se depărtează de turmă, când revine, turma se sperie de
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
din lichidul răcoros. Nu mai avea timp de dus la fântână. Vaca trebuia mulsă. Peste un sfert de ceas se-ndrepta tăcut spre poiată c-un șiștar și-un ibric plin cu apă călduță, urmat în tăcere de un motan tărcat. Deschise ușa grajdului, așeză cu grijă ciuveiele pe un tamburel, apoi privi scurt spre țarcul vițelului. Portița tremura zgomotos impinsă cu putere de Trotinel. Florica, cu gâtul spânzurat peste gardul ce-i despărțea, îl spăla plimbându-și limba aspră peste
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Bacău. - “35” Ed.”Don Star” Galați, 2005 - “De mâine până mai ieri, alaltăieri”Ed.Limes, Cluj, 2007 (cu o prezentare de Mircea PETEAN) - “Poezii / Versek” Ed.Limes/AB ART, 2009, ediție în limbile română și maghiară * carte pentru copii: - “Frați tărcați” poezie și carte de colorat pentru copii, Ed.” Pax Aură Mundi”Galați, 2006 * volume de publicistica: - “Mărturii la sfârșit de veac” Ed.Arionda, Galați, 2000 - “Mărturii dintre milenii” Ed.Limes, Cluj, 2007 - volum premiat în cadrul “Festivalului Porni Luceafărul- “Hyperion”Botoșani
INTERVIU CU POETA SI PUBLICISTA ANGELA BACIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 127 din 07 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344260_a_345589]
-
tăcere viețile goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din pungile jumbo size în orașul de provincie o pisică tărcată se furișează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare - e atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor murmură încă melodii romantice. În lumea tărcată a muzicii de azi ne-au rămas romanticii de ieri, la fel de tineri, cântând ca în sufragerii de castel chiar și atunci când urcă pe scene de fier din piețe, la zilele localităților. Printre ei surâde și cântă la fel de îngerește, un gentleman
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
tăcere viețile goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din pungile jumbo size în orașul de provincie o pisică tărcată se furișează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare - e atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
intrări la Moulin Rouge). Demnă, fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai laborios efort al minții (Caietul C, p. 123, scris aproximativ în mai 1838, în Barrett et al., 1987, p. 263). Mai devreme sau mai târziu, interdependența tuturor formelor de viață impietează ritmul schimbării. În epoca noastră regăsim problema bufniței tărcate care ne amintește cât de greu acceptă oamenii aceste constrângeri. Darwin relevase deja un context similar: „Până și scăderea numărului de indivizi ai unei specii de șoimi va avea consecințe imediate asupra restului lumii” (Caietul D, p. 135, scris în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de miel și întrebă, zâmbind numai din ochi : - Da, mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat ridica în sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița asurzitor, căscând râtulețul roz. - Chepteni, piepteni, hai la chepteni ! zâmbea tuturor o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în mătăsuri țipătoare, două fete cu capul gol și obraji frecați cu roșu chicoteau, ținându-se cu mâinile de o năframă și făcându-și loc prin mulțimea nădușită. Cu capul gol și alb de puf, un țigan cumpărase purcica cea tărcată și i-o dase țigănușului de lângă el, care țipa de bucurie. Cu înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Albul de la Albești, iar celălalt Ionuț Murgul, de la Murgești. Soluția Înveseli pe toată lumea, mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cunoașteți din cărți și din discursuri, și atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neagră și lungă care țupăie prin iarbă, sub puiandrul de păr. Ea să fi fluierat sau motanul al cărui trup arcuit se întrezărește după un tufiș de păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și Începe Recitarea Meniului, o nouă formă de poetică americană. Specialitatea zilei este complicată și vertiginoasă, detaliind cele mai mici manipulări ale cărnii de vită și cele mai amănunțite secrete ale sosului pentru pește. Retorica aromatică transportă. Oleaginoasele mustesc. Miniaturi tărcate. Cleștișori de crab aspru dojeniți. Sherrill Îl Întrerupe: — Fum cum? Deranjat, poetul repetă: — Fulcrum. — La noi În Kentucky i se spunea spată. Poetul reia. Nu este nici fum, nici fulcrum, ci fourme d’ambert. E o parte componentă din Sfeclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă. Nu, replică Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]