86 matches
-
acum în familie, șuguise el către tatăl fetei. - No, dragă Gligor, dacă-i vorbi serios, eu m-aș învrednici s-o mărit pe copchilă cu tine, știinduchi băiat harnic șâ serios, că doară io l-am cunoscut destul de ghini pe tătâne-tău, Dumnezo să-l oghihnească, că doară am venitu cam în aceeașâ chimp pă lume și-am copchilărit împreună prin aceste văiugi[3 - vale mică, îngustă și puțin adâncă.]. - Di ci n-aș vorghi serios, nea Vasâli! Nie îmi placi
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
gândul plecată mai mult la Gheorghiță, consăteanul său, pornit cu turma la pășunat dincolo de vârful Chițigaia și care-i promisese că în toamnă, când va reveni cu oile de la păscut pentru perioada de iernat, o va cere de nevastă lui tătâne-său. - Elisavetâ! Auzi, măi fata tachii, ci zâci Gligor? - Ci zâci tatâ? tresări ea parcă trezită din visare, ce zâci, câ nu eram achentâ la vorba voastrâ ghi bărbați, vru să pară ea indiferentă la vorbele lor. - Sâ i chi
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
această naștere. Peste câteva zile trebuiau să meargă la nunta unui consătean, bun prieten al lui care își mărita fata. Văzuse cum îmbobocește pe zi ce trece această codană, că doar a crescut sub ochii săi, fiind vecini și, chiar tătâne-său sperase s-o mărite cu Gligor când o fi mai coaptă, numai că acestuia până atunci îi căzuse cu tronc, Veta lui Vasile Baboi din Pîțîligeni. Venise într-o zi bătrânul la atelierul lui însoțit de fată, ca să-i
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
acum în familie, șuguise el către tatăl fetei. - No, dragă Gligor, dacă-i vorbi serios, eu m-aș învrednici s-o mărit pe copchilă cu tine, știinduchi băiat harnic șâ serios, că doară io l-am cunoscut destul de ghini pe tătâne-tău, Dumnezo să-l oghihnească, că doară am venitu cam în aceeașâ chimp pă lume și-am copchilărit împreună prin aceste văiugi[3 - vale mică, îngustă și puțin adâncă.]. - Di ci n-aș vorghi serios, nea Vasâli! Nie îmi placi
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
gândul plecată mai mult la Gheorghiță, consăteanul său, pornit cu turma la pășunat dincolo de vârful Chițigaia și care-i promisese că în toamnă, când va reveni cu oile de la păscut pentru perioada de iernat, o va cere de nevastă lui tătâne-său. - Elisavetâ! Auzi, măi fata tachii, ci zâci Gligor? - Ci zâci tatâ? tresări ea parcă trezită din visare, ce zâci, câ nu eram achentâ la vorba voastrâ ghi bărbați, vru să pară ea indiferentă la vorbele lor. - Sâ i chi
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
și prinzând pre Joldea, i-au tăiat nasul și l-au călugărit și au luat Alexandru [Lăpușneanu] pe Ruxanda”; „și au rămas doamnă-sa, Mircioae [Doamna Chiajna] cu fie-său Pătru vodă în scaun, trimițând la turc de cerea scaunul tătâne-său Mircii vodă [Ciobanul]”; „După ce s-au așezat Alixandru vodă [Lăpușneanu] al doilea rând de domnie în scaun, au trimis de și-au adus pe doamnă-sa și coconii din țara Muntenească, că acolo o așezase într-acele turburări de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care îl mai învinsese o dată, ajutat de Vlad țepeș, în aprilie 1457, când îl și detronase), cel ajutat de o oaste ungurească, va porunci să i se taie capul, la 14 decembrie 1470, „de-și răsplăti - socotește cronicarul - moartea tătâne-său, Bogdan vodă”. Au pierit atunci, tot de sabie domnească, și câțiva boieri bănuiți de purtare neconcludentă (voi mai reveni) sau chiar de uneltire. Și Petru Rareș l-a „dat pradă armelor [după o scurtă judecată - n.m.] și ca hrană
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trezea fiori reci prin simpla-i prezență și, dacă îl credem pe celălalt Anonim, cel care a scris despre Brâncoveanu, a lăsat o amintire teribilă, alegerea ca Domn a lui Iordache (Gheorghe), fiul lui Șerban, fiind împiedicată tocmai de „tirăniile tătâne-său”. Să presupunem că formularea ce consemnează răfuiala lui Gheorghe Duca cu boierii complotiști (marele vistier Vasile Gheuca și ceilalți) - „[...] uneltirile lor se dădură în vileag. Sânt prinși, dovediți și descăpățânați după hotărârea domnească” - evocă o judecată? Erau uciși (am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domnii), văduvele suportau agresiuni (chiar dacă aparțineau elitelor: „[...] numai munca ce au făcut femeilor lor și înmei lui Șeptilici pentru avuțiile [îl critică Miron Costin pe Alexandru Vodă Iliaș] - au fostŭ peste pravilă, că pre légea direaptă nici fecior pentru fapta tătâne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vârstă nu-i platnicŭ”; „Iar doamna Ducăi-vodă, vădzând așè, s-au dus cu toată casa ei la țarigrad. Așè au început a o apuca datornicii, [de la care împrumutase banii pentru răscumpărarea soțului ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Costantin Cantacuzino pentru pedepsirea ucigașilor tatălui lor și, firește, pentru reabilitarea memoriei aceluia (o ignobilă răzbunare - socotește Anonimul Bălenilor: „Iar feciorii lui Costandin postelnicul Cantacuzino, Șărban spătarul, Costandin postelnicul, Mihai postelnicul, Matei cuparul și Iordache, găsiră vréme să caute moartea tătâne-său, den cine au fost...”, declanșată în temeiul unor „probe” calpe - faimoasele „răvășale”, care transformă întreaga afacere într-o manoperă, dominată de nesiguranță, zdrobitoarele dovezi fiind învăluite într-o ambiguitate generatoare de îndoieli) se apropia - la șase ani de la crima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
329 A repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei: „așa am tocmit de bună voia mea, mai vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și în partea ei, care îi excepta de la moștenire pe frații mai mari. Hotărârea a fost atacată, chiar dacă jupâneasa Elina a scris acea „carte” (evocată în diată) prin care a „ales den toate moșiile [...] niște sate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu mai voia să se întoarcă în Moldova. „Ca un om tânăr” - zice Miron Costin - Ștefăniță-vodă a crezut că poate să o aducă (epistolele tatălui lor nu reușiseră) silind-o: „Ștefăniță-vodă aicea, [...], nevrândǔ soru-sa, doamna Roxanda, să vie pre scrisorile tătâne-său ș-a lui în țară, den Rașcov, care tărgǔ îi dădesă Hmil, după moartea feciorului său, lui Timuș, au trimis oaste asupra Rașcovului, să-l bată și să o ia cu de-a sila. Ce n-au pututǔ face
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie. Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi ies din ea, încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății! Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândețe. Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenu mărate herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi ies din ea, încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății! 8.Completează diagrama cu asemănări și deosebiri dintre cele două personaje
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
jupâneasa Maria, îndemnată de slujnica Tudora, schimbă fetița pe care o naște cu pruncul atunci ivit pe lume al unei țigănci. Soi rău, puradelul devine un june destrăbălat, care o hărțuiește, cu gând păcătos, pe biata Crisanda, copila nedorită de tătâne-său. Vrând să-și salveze fiica, nefericita mamă îl otrăvește pe nemernic, trăind apoi o morbidă senzație de ușurare. Ca să o scape de furia logofătului, ajuns în pragul nebuniei, tuciuria Tudora ia vina asupra ei, murind înainte de a fi sângeros
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
o existență „datată” - împăratul Constantin cel Mare. În prima partea a Învățăturilor..., în galeria regilor veterotestamentari, după fragmentul intitulat Aici să războli Ezechiia împărat al Iudei, către moarte... și înaintea celui ce se cheamă Aici s-au sculat Avesalom asupra tătâne-său, lui David, este intercalată (o plasare ciudată totuși, greu de explicat) relatarea „aventurilor” unui stăpânitor care din istorie a trecut direct în sanctoral - Poveste pentru marele Constandin împărat. S-a observat de timpuriu că această Poveste... descinde din Panegiricul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
tu, Erina, ai grijă de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii lui. N-ar avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iubea, ca orice părinte, dar În cel mic Își pusese toată nădejdea. Voia să scoată din el un mare om, care să știe să facă bani și să capete putere asupra proștilor. Odrasla nu se vădea chiar cum se aștepta tătânele: copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă?” „De oț, da’ tu de ce mă Întrebi?”) - Îi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale Hăbășescului vornicul? Întocmai, fiule. Și dacă ai amintit de Safta, atunci sigur știi și ce a pățit biata cu vecinul ei vornicul. Știu că la 6 octombrie 1643 (7152) Safta întocmea un zapis „pentru rândul a niște case a tătâne-meu ce au avut aicea în târgu, lângă casele Hăbășescului, pre Ulița Strâmbă, de care lucru le-au fost pus zălog, tată-mieu, Apostol, la Hăbășescul vornicul, dereptu treidzăci de galbeni”. Însă când a fost să fie înapoiați banii: „giupâneasa Hăbășeasca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
închina și către mănăstiri autohtone. Așa a făcut Constantin Duca voievod la 11 aprilie 1694 cu mănăstirea Hlincea, pe care o ia de la mănăstirea Galata și o închină mănăstirii Cetățuia. Vodă a socotit că astfel întărește mănăstirea Cetățuia, ctitorie a tătâne-său. Tot Constantin Duca voievod dăruiește în 1703 mănăstirii Cetățuia „un vad de moară din jos de Balica”. Asta ar însemna la sud de mănăstirea Frumoasa. Dacă îți mai amintești, am mai vorbit noi despre unii care s-au călugărit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
I al nostru, domnul Moldovei dinainte de Alexandru cel Bun - i se zicea „Fiul Mușatei” și a domnit Între 1375 și 1391. Petru, tatăl lui Roman, „domn al Moldovei... până la mare”... - Să-l lăsăm oleacă pe Roman-cel-până-la-mare, să ne Întoarcem la tătâne-său: nu cumva este unul și același Petru care a Închinat Moldova Polonezilor? Tata este un Învățător care știe istorie. Eu sunt fiul său. Dar eu nu sunt Învățător - Învățător e tatăl meu. Iar el se mânie: - În-chi-nat! Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vă chișcați, vă Îmbrânciți, vă dați pumni și picioare pe sub bancă - dar numai pe pământurile noastre, ale nenorociților pe care te lauzi că-i scapi tu de jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prins? - Nu i-am prins eu, da nu-s ai tăi. Ce-l apucase? Nu se făcuse mai voinic de-alaltăieri; și era și singur. Și-mi vorbea ca un om mare. - Te pomenești că gârla satului e-a lui tătâne-tău!, zic. El - tot așa, bătrânește: - Ne-am Înțăles: peștii ’s ai mei. Mi-i da când ne-om Întoarce-n sat. Se duce mai Încolo, vorbește cu alți copii. Pun la cale să mă bată și să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așă... C-adica-i mai rău dacă fuge, asta am vrut să spun... Măcar așa scurtează drumul, că tot În lagăr de prinzionieri ajunge ea... - urcă pe calidor și povestește: Cân’ m-o văzut, o vinit la mine cu mânurile-ntinse, de parcă la tătâne-său venea... Asta mi-i crucea, de nu venea cu mânurile-ntinse și cu lacrămi pe obraz... - Acolo, -n stuh?, Întreabă Mătușa Domnica, piezișă. - D-apăi un’e, alt’? - Asta nu mi-ai spus-o... - Când, fimeia lui Dumnezeu? Ț’ spun amu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fie veniți mai demult, mult mai demult... - Cât de mult-mai-demult?, Întreb eu. Cam pe la 335 Înainte deHristos? O dată cu... ăsta, zi-i pe nume, strămoșului: Alexandru Macedon? - Dacă nu mă Înșeală memoria, olecuță și mai-demult, pe timpullui Filip al II-lea, tătâne-său!, râde tata, serios. Dacă nu cumva și mai olecuță, când Darius a trecut Dunărea În Basarabia, pe la Isaccea și cum, Înainte, Îi supusese pe Macedoneni - cei din Macedonia - de ce nu, măcar printre „conducătorii de atelaj”, cum le spune acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]