65 matches
-
care se reține. De altfel, figurile feminine imaginate de scriitoare sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la viața social-politică a vremii. Așa se întâmplă și cu tătăroaica Azale din nuvela Prizonierul de la Heracleea (1974), care își leapădă credința și tradițiile pentru a-și urma iubitul, căpitanul Petru de la Maldăr. Îndemânarea evocatoare se confirmă și în două culegeri de legende: Prin țara marelui Ștefan (1976) și Drumuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
Șucuran. Se pare că încă de dimineață era pelerinaj ca să se vadă tot, să se prețăluiască tot. Între altele, Șucuran vrea să-i întoarcă politețea lui Dan și să-i trimită, la întoarcerea mea, un pui! Focul ardea în vatră, tătăroaicele mi-au cedat locul, s-au așezat pe rogojini de papură și am pus de-un taifas prin tălmaci: a trebuit să povestesc tot: plecarea ta, starea mea sufletească. Din când în când, Menaru mă întrerupea: „Să dai Dumnezeu să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în camera asta dreptunghiulară care mă odihnește prin faptul că este banală și impersonală, prin culoarea asta calmă, aproape ca a untului. Apoi la Menaru între 5 și 7, tot la Amidée - Moșu era bolnav în camera lui Menaru; alte tătăroaice au venit să se minuneze de frumusețea hainelor lui Șucuran și de plecarea ta. Menaru a ghicit , în timp ce Amidée făcea chifle pentru prăvălia lui Muedin. Pălăvrăgeală tătărească; una dintre ele avea o proteză galben-maronie: dinți de iapă, slabă ca un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de limbă germană de la noi (O. W. Cisek, Gertrud Gregor ș.a.). S-a implicat, alături de alți traducători, în realizarea unor antologii reprezentative din nuvela romantică germană și nuvela austriacă modernă. Traduceri: E. Wittstock, Fiul vizitiului, București, 1957; O. W. Cisek, Tătăroaica, București, 1958; Ciao Su Li, Întâmplări din Sanlivan, București, 1961 (în colaborare cu I. Chișinevschi); Anna Seghers, Hotărârea, București, 1962; G. Weisenborn, Clădit pe nisip, București, 1963; H. Chr. Andersen, Crăiasa zăpezii, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
față de năvala tătarilor, care a condus la intensificarea procesului formării statelor feudale românești. Trecerea tătarilor peste acest teritoriu a lăsat numeroase urme în vocabularul limbii române (expresii ca: doar nu dau tătarii, parcă-l fugăresc tătarii, a călări tătărăște, tătărime, tătăroaică etc.) și numeroase toponime. În cazul zonei Hușilor, numele satului din apropiere, Tătărăni, arată că un grup din această populație nomadă s-a stabilit și în zona noastră. Lângă satul Arsura există Valea Tătarului. Tezaurul de monede bizantine și dirhami
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
25 aprilie Iosif Iser Cu 45 de ani în urmă a murit pictorul și graficianul român Iosif Iser. Creația sa din domeniul picturii și graficii s-a remarcat în prima perioadă printr-un colorit în care au dominat tonurile pământoase („Tătăroaica“, „Peisaj dobrogean“), apoi, după călătoriile întreprinse în Orient și în Spania, în compozițiile sale a manifestat predilecție pentru exotic („Toledo“, „Arlechin și dansatoare“). Este considerat unul dintre maeștrii de seamă ai picturii contemporane românești. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 19
Agenda2003-16-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280921_a_282250]
-
mai incitante creații romanești universale din secolul al XX-lea. N-am găsit, de pildă, la nimeni o mai sugestivă imagine a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem al lui Feisal, cu putinile în capț dansau, bătînd ritmic cu tălpile în pămînt. Erau aceleași putini înverzite de vreme și de ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
la care se ducea șefuleasa gării și doamnele cu pretenții. Turcoaica Sabye dăduse faliment, de nu mai avea cine să le facă șălvăruți celor cîtorva femei pioase care nu ieșeau din vorba imamului, dar nu oftau prea tare după ea. Tătăroaicele, nici atît. Umblau în fuste strînse pe corp și cu pantofi cu tocuri, să pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să facă rochii de mireasă și
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
zisul ciclu memorialistic al lui Darie, delegatul autorului în text, s-au detașat și au plăcut multă vreme, pe bună dreptate, ultimele dezvoltări epice: Jocul cu moartea (1962) și Pădurea nebună (1963), cu episodul independent al iubirii lui Darie pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
se dovedește a fi nu numai un fel de dantesc descensus ad inferos, ci și o adevărată odisee plină de primejdii mortale, dar totodată inutilă. Rudele Iuliei sunt de părere că locul de veci al femeii cu ochi fascinanți de tătăroaică era la Ierusalim. Fusese opțiunea ei inapelabilă. Drept care directorul de resurse umane se întoarce cu coșciugul la linia de start. Testamentul spiritual nescris al Iuliei va fi respectat. Căci protagonistul aproape că se îndrăgostise de Iulia, ce-i drept postum
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
ghicit. Discutase cu popa Piciu, să afle ce trebuia să facă nașii în biserică și-l întrebase în treacăt dacă era îngăduit să-ți ghicești dacă vei avea băiat sau fată. Popa nici să n-audă. Au ajuns țigăncile și tătăroaicele să ne arate voința Domnului? Nu-i destul că de cînd a început războiul trec tinerii rătăciți la secte care nu le îngăduie să pună mîna pe arme, ca să nu fie trimiși pe front? Pînă anul trecut Virginica nu călcase
Nașa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7558_a_8883]
-
pe plaiurile noastre pentru oi și lemnărie. N-o trăi mult fumeia cu un drac de bărbat ca Grigore și s-a prapădit de tânără. O mai avut Grigore încă patru neveste: o armeancă, o țigancă, o unguroaică și o tătăroaică. Toate au pierit de tinere, iar satul începu a-l râde. Lumea începu a-l striga Regele Vădanilor, iar faima lui a ajuns până la Împăratul Șerpilor de pe tărâmul de dincolo de codrii întunecați. Dracii, șerpii și toate lighioanele pământului veneau la
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
ce spui tu despre el; îl văd bîndu-și cafeaua în ograda unei case țărănești sub prun, poetul delicat, Marele Templier al Bibliotecii Relațiilor cu Străinătatea de pe Dacia, unde mi-am făcut anii de ucenicie într-ale literaturii și căruia gazda tătăroaică de la Doi Mai îi spunea "domnu Hitler" și Nina Cassian și cu mine ne stricam de rîs... îl pomenești și pe Breitenhofer, redactorul șef de la NW, știu că făcea vizite la Moscova și pronunța Boris Gudanov în loc de Boris Godunov, așa cum
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare cu o carte în mână. Un tătar bătrân le lua cărțile și le dădea altele noi. în dreapta, patru tătăroaice pliveau un strat cu ceapă de Nipru, iar altele două țeseau un covor cu frumoase motive tradiționale. Lângă un cort mai înalt, de culoarea oului de dropie, un tătar aproape gol stătea aplecat peste o tiparniță. în sfârșit, în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
motive tradiționale. Lângă un cort mai înalt, de culoarea oului de dropie, un tătar aproape gol stătea aplecat peste o tiparniță. în sfârșit, în centrul taberei, pozând unui iconar pleșuv cu barbă rară, stătea culcată pe-o parte o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre călugăr două fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre călugăr două fulgere mici, pudice, ca două gămălii de ac. — Mă cheamă Huruzuma! - spuse ea cu un ușor accent asiatic. Pe tine cum te cheamă? — Iovănuț! - răspunse simplu călugărul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cânte o mierlă. Adia un vântișor și mirosea frumos de te trăznea. — Noi vă lăsăm acum o clipă! - spuse hanul. Apoi, întorcându-se spre Metodiu: Să mergem, părinte. Vreau să-ți arăt haremul. Se depărtară. Tinerii rămaseră singuri. — Șezi! - spuse tătăroaica. Relaxează-te. îi fi ostenit. Călătorești mult? — Enorm de mult! - zise Iovănuț așezându-se cu sfială. — Dar de ce umbli atâta? — Oamenii sunt ca banii. Ăia sunt mai buni care îmblă în toate țările. Și-acuma de unde vii? Iovănuț își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o rază languroasă de lumină. Metodiu șovăi o clipă, se apropie cu sfială de ușă, o deschise mai tare, își miji ochii și... ce să vezi? Episodul 5 UN HAREM MODEL Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
MOHACI, 1526. Episodul 6 CE MAI DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA în timp ce hanul și Metodiu vizitau haremul, Iovănuț, călugărul cel tânăr, și Huruzuma, sora de lapte a tătarului, rămăseseră singuri. Care va să zică vii de la Râm! - spuse graseind tătăroaica, ridicându-se într-o rână. Iovănuț nu îndrăzni s-o privească drept. Educația puritană pe care i-o dăduseră acasă în familie părinții săi, răzăși în ținutul Neamțului, educație potrivit căreia femeia trebuie să stea la locul ei, nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
feri de apropieri periculoase. — Și cum îți spuneam - reluă Huruzuma - care va să zică vii de la Râm, nu? De ce nu-mi răspunzi? Călugărul cel tânăr ridică în sfârșit privirea pe sub gene, pregătindu-se să răspundă politicos, dar ferm, „da, vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-acolo, pe lângă Nistru. Mă plictisesc îngrozitor! - șopti tătăroaica, uitându-se în toate părțile. Degeaba știu scrisul și cititul. N-am cu cine schimba o impresie, o locuțiune, decât cu frate-meu. Domnule Iovănuț, să nu-ți faci o impresie greșită despre mine, dar și eu sunt om. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
niciodată. - Uite ăla! șopti el emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se cade... șopti călugărul tânăr, când simți deodată degetele fierbinți ale tătăroaicei suindu-i pe sub mâneca sutanei, dincolo de încheietură. O dată cu o binecuvântată căldură, sufletul îi fu cuprins de o mare cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stă de-a dreapta Barzovie-Vodă, tocmai punându-și șervetul la gât, să nu se păteze pe augustele-i veșminte, iar de-a stânga stă preacuviosul Metodiu, cu sfială privind la bucatele pe care, iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a văzut povestitor să stea la ospețe lângă Vodă, împuindu-i urechile cu povești și împiedecând astfel nobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]