50 matches
-
se sfătuiau, tătica și mămica, pentru orice lucru. Mă trezeam noaptea, cum dormeam la picioarele lor, și-i auzeam vorbind: "Mario, uite, mâine trebuie să săpăm în deal. O fi prea devreme? Sau s-o mai lăsăm două-trei zile?" Și tătica ținea seama de ce-i zicea mămica și nu făcea nimic fără să fie amândoi de acord. Și n-a înjurat-o și n-a bătut-o măcar o dată, cum făceau toți pe la țară. Și uite că nu s-a mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coșul lui și am dat de un covrig mare și pufos, cu sare și mac... P-ăla mic îl primise rest la un leu și-l dăduse la nepot, că și aveai dinți să-l rozi. Și orice-i ceri: "Tătica, dă-mi și mie un pumn de nuci." "N-am, taică, de unde să am?" Și la nuntă nu ne-a dat măcar o lingură... De, așa e el, da' uite că ne-a crescut pe toți, de bine, de rău
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-a murit, Fănel a Iu' Ochișor, avea radio, era chiabur, și mai erau și alții care aveau, și așa a aflat tot satul de nenorocire. Mai toți aveau copii, rude pe la București. Îți dai seama ce jale-a fost. Tătica s-a-mbrăcat și a plecat noaptea, la drum, să vadă ce-i cu noi. A făcut 25 de kilometri pe jos până-n București. A ajuns cam pe la șase dimineața. Stătea deja de vreo două ore când l-am găsit noi, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
două ore când l-am găsit noi, cu capu-n palme și cu coșul de papură lângă el. Multe i-am iertat io pentru ziua aia." Fetele au alergat țipând spre el, țopăind pe tocurile înalte care le îndoiau gleznele. Tătica, ridicîndu-și ochii înroșiți de plâns, nu le-a recunoscut. Vasilica și Marioara lui, codane sfioase în fote și ii cusute cu arnici de mâna lor, după ce tot cu mâna lor țeseau pânza la război, se transformaseră în două demoazele cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
front, 187 de mame în Tîntava), fluierau după ele și le strigau necuviințe. Dar nu, Anica fusese la București cu doar vreo zece zile-n urmă și le găsise robotind în atelier, la mașinile de cusut. Rușinîndu-se de acel gând, Tătica le strânse mai tare pe fete la piept. Își luă papornița și toți trei se întoarseră pe stradă, silindu-se să nu mai privească nenorocirea din jur. Bătrânul scăpase de grijă și se-nveselise de-a binelea. Mergea, ca întotdeauna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să moară, cu pași uriași, pe când fetele fugeau în dreapta și-n stânga lui, abia reușind să nu rămînă-n urmă. Un om cu căruța opri-n dreptul lor, după ce ieșiseră bine din cartierul bombardat. Era din Bolintin și-l știa pe Tătica cine știe de unde. Suiră-n căruță și străbătură, hurducîndu-se, străzi pe unde nu mai fuseseră niciodată, până când priveliștea pitorească și familiară a Oborului, furnicar de țărani, țigani și mitocănime, li se deschise-nainte. Um fum albăstrui, cu miros de mititei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de aramă. Intrară-ntr-o cârciumă și se-nghesuiră pe o bancă lungă, la o masă de brad mânjită de sus până jos cu zeamă și sâmburi de roșii. După o luptă de jumătate de oră cu gloata de la tejghea, Tătica se-ntoarse cu două halbe de bere și un țoi de rachiu. Mirosea a sudoare, a untură râncedă, a usturoi și mai cu seamă a oaie - mirosul țăranilor, impregnat în pielea și-n hainele lor, în coșurile de papură purtate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ticăia tare în liniștea odăii. Deodată bătrâna icni, Maria-ncepu să țipe, și Babuc veni și el în goană din tindă, unde pusese niște mâncare la-ncălzit. Îi apucară mâinile, priviră cu groază ochii sticloși care nu mai priveau pe nimeni, Tătica mai zise gâjâit "Mario, Mario..." și brusc, cum se ridicase pe jumătate în capul oaselor, bătrâna oftă din plămâni și în coșul pieptului, străveziu de suferință, prin inul subțire al cămeșii, cei trei văzură cum inima Mariei se desface ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să facă. Minuni, firește, nu mai erau posibile în republica muncitorilor și țăranilor. Au îngropat-o repede pe Mana, pe o zi ploioasă, cu tot satul adunat la cimitir. Cele trei fete plângeau de li se rupea sufletul, Florea și Tătica, proaspăt rași, îmbrăcați în negru, tăceau cu capu-n pământ, iar copiii, Marian, Mircisor și Doru al lui Florea și al Rădiței se jucau cu pietricele undeva în mulțime, cu hăinuțe transparente de ploaie peste veșmintele lor sărace. Atât avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cântat de toate flașnetele, încetul cu încetul, licoarea din țoiuri căpăta o nuanță roză, care se strecură și în albul ochilor celor de pe băncile de lemn înnegrite de fum. Prin începutul de înserare, tramvaiele se-ncrucișau în piață clopoțind asurzitor. Tătica și fetele ieșiră din cârciumă la cinci după-masă și-o luară pe jos, pe Mihai Bravu, se-ncîlciră în mahalale singuratice, cu cârduri de copii jucând poarca pe caldarâm sau căutând prin noroaie, până ajunseră la casa Rădiței, unde-au înnoptat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cei doi câini - celălalt era cățeaua bătrână, al cărei pui era Roșu -, îl învățase să aducă un băț pe care-l arunca până la șopron, să dea laba și alte câteva caraghioslâcuri. Când plecase în Bavaria lui, neamțul se rugase de Tătica să-i dea lui câinele. Fiindcă-i era îndatorat, Tătica i-l dăduse, și Klaus îl luase în atașul motocicletei. Și uite că Roșu venise acasă după un an, târând după el, legat de o zgardă cu o inscripție în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era Roșu -, îl învățase să aducă un băț pe care-l arunca până la șopron, să dea laba și alte câteva caraghioslâcuri. Când plecase în Bavaria lui, neamțul se rugase de Tătica să-i dea lui câinele. Fiindcă-i era îndatorat, Tătica i-l dăduse, și Klaus îl luase în atașul motocicletei. Și uite că Roșu venise acasă după un an, târând după el, legat de o zgardă cu o inscripție în nemțește, o bucată de lanț fin, mult admirat de sătenii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uite că Roșu venise acasă după un an, târând după el, legat de o zgardă cu o inscripție în nemțește, o bucată de lanț fin, mult admirat de sătenii care se strânseseră ca la urs. Când l-a văzut pe Tătica, înnebunise de bucurie, țopăia și scâncea, deși era slab de i se vedeau coastele și-și arunca pe pământ, zupăind, labele țepene. Întâmplarea asta a rămas multă vreme de pomină-n sat. Iar acum câinele lătra înecîndu-se, cum Maria nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rânjetul lui larg sclipi din nou ca la "Gorgonzola". Fetele aduseră țuică și nuci. Negrului îi fugeau ochii pe icoanele de pe pereți, pline de balauri și îngeri militari, de poze îngălbenite în rame de sticlă pisată, de ștergare de borangic: Tătica și Mămica erau în dimineața aceea plecați la Bolintin, și-aveau să se-ntoarcă noaptea târziu sau a doua zi. Pe-atunci încă aveau căruță cu doi cai suri, grași și frumoși, ajunși destul de bătrâni, când, peste ani, aveau să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște sârmulițe de alamă peste fețele în clarobscur ale surorilor. Negrul aproape că pierise în beznă, lăsîndu-și doar ochii rotunzi și dinții să mai lucească în aerul tot mai stins al odăii. Fecioara și Sf. Gheorghe, arhanghelii și pozele cu tătica în primul război, ștergarele de borangic consunau ciudat cu substanța poveștii, căci toate credințele pământului adăposteau ochiuri fierbinți de magie, cum și orice grozăvie vrăjitorească își găsea până la urmă calea în unicul și înfricoșatul zeu, olarul, țesătorul sau inginerul genetic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
depresiuni din obrajii femeii, așa cum norii, curgând peste dealuri, sting brusc soarele scânteietor și aduc frig și mohoreală - practic alt anotimp. Maria își amintea, sau mai curând ceva răsărea din memoria ei printr-un proces pasiv și dureros: Mioara. Cednc. Tătica stând pe piatră în cadrul ușii rămase în picioare, și ținîndu-și capul cărunt în palme. Adolescența ei neagră și splendidă, ce nu se va întoarce niciodată. Un minuscul tub gradat, scoțîndu-și capătul de jos din colțul ochiului ei, secretă un bob
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu vaca la câmp, cum "nenea", unchiul Florea, le călărea și le-nghiontea pe surori când erau mici, chirăindu-le-n fiecare seară în paturile casei bă-trînești, cu perne umplute cu paie. Îi vedea parcă în fața ochilor pe "mămica și tătica", vedea peretele de icoane și poze îngălbenite, dar abia dacă mai știa cum îi chemase pe bunicii ei, despre care nu pomenea niciodată, ca și când lumea n-ar fi existat decât începînd de când era ea mică și-apoi s-ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
duela, se-ndrăgostea, se deghiza-n măscărici, apoi scria pe ecranul negru FIN și ecranul se stingea. Lumea se-ngrămădea ca oile spre ieșirea slab luminată de un neon. Plopii din depărtare acopereau și descopereau stelele. " L-am visat pe tătica", zise deodată mama. La televizor vorbea de câtva timp o prezentatoare, Sanda Țăranu, vorbea de nu se mai termina. Nu se știe ce film trebuia să urmeze și ea se apucase să-l povestească dinainte. "Parcă pe cine puteai tu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puteai tu să visezi..." îi spuse tatăl, plimbând o prună prin farfurie. Da, dragă, mereu mă visez la Tîntava, nu știu de ce. Și mă visez copil sau fată tânără, și totul e chiar așa cum era atunci, înainte de război, mămica și tătica sânt tineri, cum erau... Vasilica și Anica sânt cu cozi, în haine de la țară... Să vezi, Costele, se făcea că eram acasă, în casa veche, dinainte s-o facă pe asta de-acum (asta e de prin '40-'41...). Întorceam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de flori în brațe, flori de câmp de toate felurile, abia le putea duce de multe ce erau. Și se oprește-n fața mea și-mi aruncă toate florile alea la picioare. "Marioaro", zice, "ia lopata și dezgroapă-l pe tătica." Și-a plecat, n-am mai văzut-o. M-am uitat în jur și am văzut o lopată, am luat-o și m-am întors în casă. Știam acum că de-aia miroase-a hoit în tindă, că era tătica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tătica." Și-a plecat, n-am mai văzut-o. M-am uitat în jur și am văzut o lopată, am luat-o și m-am întors în casă. Știam acum că de-aia miroase-a hoit în tindă, că era tătica-ngropat acolo, Doamne, iartă-mă! Multe prostii mai visează omul..." Chiar că prostii", făcu tatăl atât de caraghios, că Mircea pufni în râs. Dar mama nu-i dădu atenție. "Și-ncep să sap, dragă, acolo-n podeaua de pământ, sap
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
data aceea, ca de-atîtea ori, "ce mi-ar fi plăcut și mie să citesc și să știu mai multe, aș fi vrut să ies și eu învățătoare... Dar atunci erau alte vremuri. Știau oamenii de-nvățătură? Parcă-l aud pe tătica:"Las', că nu te fac preoteasă!" Și la școală mergeam așa, iarna, când nu aveam nimic de făcut. Cum se desprimăvăra, la muncă, la grădină... sau du-te cu vaca la păscut. N-aveai nici trei ani când o luai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ocrotitor. "Mînca-l-ar mama pe el să-l mănînce!" striga atunci pătimaș, cu inflexiuni primitive în voce, cum n-o auzeai vorbind decât cu tîntăvenii ei, cu surorile, Anica și Vasilica și cu părinții, mămica (rău bolnavă încă de-atunci) și tătica. Băiețelul și Costel, bărbatul ei slab ca un țâr și cu păr pana corbului, care abia-mplinise douăzeci și cinci de ani, bănățeanul pe care, după multe ezitări, îl luase "că e băiat bun", cum îi tot zicea soră-sa, erau toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri.” Bunicul n-aștepta mult, și-i răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri.” Bunicul n-aștepta mult, și-i răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]