43 matches
-
la soare, prînzu-i mare, Nu-mi aduce de mâncare. Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
biologice. Spre deosebire de Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica) în viitor, mama sa, Raluca, are o memorie regresivă, ce nu reține decât amănuntele legate de copilărie și de căminul părintesc (căsuța țărănească unde au locuit cândva "tătuța" și "mămuța"). Lovinescu sancționează aici, cu cinism, automatismele induse de acel moldovenism temperamental, care apropie bătrânețea senilă de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Dănești. El a dat la spinare acum șaptezeci și vreo cinci anișori de cei buni, tot în paza orîndelor care se țin pe la vite. Costache Buraga Chișca Un an după ce se dusese întîiul război mondial, într-o zi cînd ajunge tătuța acasă trudit, că venea tocmai din ,,tîrgul Eșilor“, unde fusese cu negustoriile, spune cu nestăvilită mirare, ba și cam cu greață, că la ,,Șapte Draci“ - crîșmulița din fața medeanului zis ,,Nicolina“ - un om rotofei, după ce junghiase cogeamite porc, a cules într-
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a cercetat fiecare obiect, găsindu le etimologia denumirii și originea. Colecțiile sale sînt averi inestimabile prin valoarea istorică a obiectelor. Costache Buraga și-a închinat întreaga viață muzeului și colecței sale. ,,încă de cînd aveam patru ani și mă trimetea tătuța cu vacile la păscut mă încînta să strîng hîrburi de pe malul gîrlei. Atunci nu știam ce sunt, însă mai tîrziu mi-am dat seama și am început să le cercetez “. Pe lîngă colecțiile de unelte populare, vase și îmbrăcăminte folosite
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și gârbovul trup al bătrânului pe calul lui Ionică. Nu după mult timp, tustrei drumeții ajunseră la porțile mănăstirii. Ce căutați ziua-n amiaza mare, nevrednicilor? întrebă un călugăr cu barba sură și lungă până la brâul antiriului. Ne-a trimis tătuța Vasile la starețul Ioan! răspunseră băieții. Apoi, prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori și începători. Bărbatul suferea la vederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori și începători. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-a rușinat, apoi însă îi răspundea dezarmant de sincer: Ei se bucură așa de mult... Să fie o pomană pentru Vasilică al meu. El se bucura la fel de mult. Și tu? Eu mă bucur cînd îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul Costică Bostan, nu îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îi văd pe ei bucuroși. Tătuța, adică vecinul Costică Bostan, nu îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi l-a dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan o trage spre el și încearcă decis să imite mucosul. Ca un arc, Lara se îndepărtează și strigă: Ce faci, tătuță? Păi... sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și ce mi-ar mai rămîne după aceea? Vrei să pleci și mata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan o trage spre el și încearcă decis să imite mucosul. Ca un arc, Lara se îndepărtează și strigă: Ce faci, tătuță? Păi... sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și ce mi-ar mai rămîne după aceea? Vrei să pleci și mata ca mucoșii ăștia? Dar eu nu voi pleca, nu înțelegi ce bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vecinului și lacrimile nu mai contenesc. Deși face încercări s-o liniștească, fata plînge pînă îi seacă izvorul lacrimilor. Este total inertă și Bostan dorește să încheie mai repede această aventură neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Mizerie fără farmec Într-una din zile mi-am făcut timp pentru o plimbare mai acătării. Cu pași domoli, cu respirația profundă și regulată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din punct de vedere cantitativ, puțini poeți și scriitori au cântat vița de vie, vinul sau podgorenii. Totuși, în secolul al XV-lea, François Villon a compus celebra Baladă a franc-băutorilor140 ca și cea dedicată Memoriei unui anumit Jehan Cotard ("Tătuța Noe, săditor de vie...") unde îl asimilează pe patriarhul biblic cu podgoreanul originar și consideră că acesta era promotorul viilor Domnului. François Rabelais, în Aventurile lui Pantagruel (Cartea a treia, 1546), își desfășura verva sa comică făcând elogiul "Divinei butelci
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
GhiorghiGheorghe, Ciubotariu-Ciubotaru, Cheaptanariu-Cheptănaru, Pintilei-Pintilie etc. Unele cuvinte au o pronunție specifică reprezentând pronume demonstrative: aiasta (iasta)-aceasta, aista-acesta, istalant-cestălalt, iastalantă-ceastălaltă. Când se adresează cuiva,mai ales tinerii celor vârstnici, folosesc pronumele de reverență în formă populară: mata, matale, mătăluță, mămuță, tătuță, bădiță, bădie, bade, țață, țățâcă etc. în vorbirea zilnică a celor mai în vârstă unele cuvinte sunt elidate, ei exprimându-se cam în felul următor : mă‘c-mă duc, o‘s‘că-a zis că, iar altele sunt pronunțate incorect
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mi-a spus mama că am fost botezat cu apă adusă din râul Prut,dar nu mai țin minte că eram prea mic . Când am crescut mai mare, mi-a spus mămuța că, la nașterea mea, ar fi adus moașa, tătuța din partea mamei, M.Hondrea, cu carul cu boi în toiul nopții, pe mătușa Paraschiva, moașa din sat că pe vremea aia nu erau dispensare și doctori ca acum. Tare mult mi-ar fi plăcut, dacă s-ar fi întâmplat ca
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a fi forțat să se retragă. Hristea însuși a suferit răni grave în timp ce și-a condus trupele împotriva dispozitivelor armate grele sovietice, trăgând într-un moment chiar el cu pistolul împotriva unui tanc KV-1. Foarte iubit de toți (îl alintau "tătuța"), cu brațul smuls în urma unei rafale trasă de un tanc sovietic, este îngropat în zăpadă de un sergent destoinic, ca mai apoi, după ce bătălia se consumase, acesta, cu o căruță, să treacă liniile inamice și să-și găsească (încă viu
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]