41 matches
-
numele tău/ Și să mai încerc să te scap de chin" (Ritual). Cruzimea revine, în stadiul său de concretețe materială, cînd poeta, bolnavă fiind, dorește a fi călcată de un urs fabulos: Apoi să vină vindecarea, să ies din iarba tăvălită/ Și să-mi mai simt o vreme trupul înfierbîntat de pașii grei,/ Iar ursul să se-ndepărteze, călcînd încet peste pămînturi/ De parcă-ar merge mai departe pe umerii unei femei" (Ursul). Caracteristic însă, iubitul prezumat are constituția unui spectru: " Apoi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pe coji de nucă, doar-doar s-o apleca mai cu osârdie asupra ceaslovului, și tot în zadar. În schimb, umbla la țâțele fetelor și se-ncăiera cu băieți mult mai răsăriți ca el, de venea acasă mai mereu cu țoalele tăvălite și rupte bucăți. Nu l-a mai primit la școală din ziua în care, intrând preotul să vadă cum dă cu mătura prin biserică, l-a prins pe Miron cu nădragii in vine, frecîndu-se în fața icoanei Sfintei Născătoare. Atunci nepricopsitul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe fetița asta. Făcea pe distratul, pe indiferentul... Oricum, ea părea destul de conștientă de fizicul ei ca s-o lase rece indiferența vreunui bărbat. Și ce mai bărbat, Rafaele, de aproape patruzeci de ani și părând chiar mai bătrân, cam tăvălit și cam uzat, și bineînțeles că ei nu i-ar fi dat mâna să se mai încurce după tot ce pățise... Ba de unde știi că nu tocmai asta aștepta, să se încurce și s-o facă iarăși... E o strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mircea Daneliuc. Da, era fascinantă. Murea înghețată și, prin tunica militară, continua să-i curgă laptele din sânii cumva încă vii. Ningea peste ea, cum stătea așezată în mijlocul pădurii, și kaki-ul se albea, de la zăpadă, de la lapte... Era fascinant. Tăvălitele pe scenă sunt altă categorie. Dar ne tăvălim toți, pe-o scenă sau alta, depinde pe unde ne-apucă disperarea... E.B.: Se mai poate tăvăli omul și de bucurie, nu numai de disperare. Tăvălite sunt și clătitele! V.D.N.: Și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de la zăpadă, de la lapte... Era fascinant. Tăvălitele pe scenă sunt altă categorie. Dar ne tăvălim toți, pe-o scenă sau alta, depinde pe unde ne-apucă disperarea... E.B.: Se mai poate tăvăli omul și de bucurie, nu numai de disperare. Tăvălite sunt și clătitele! V.D.N.: Și de râs! Și gogoșile, prin zahăr praf (nu știu ce am de câteva zile, doar la bunătăți îmi stă gândul...) E.B.: Aici plouă detestabil... Că veni vorba de teatru... Lângă cel adevărat, în reparații infinite, se construiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
să o tragă violent de păr ca să-i imprime ritmul. Lasă părul și își încleștează degetele în jurul gâtului până când simte cum durerea ei se transformă în vibrații ce-i întâlnesc penetrările. Iar ea, smucită și lovită cu duri tate, când tăvălită, când parțial imobilizată, tremură spasmodic din cap până-n picioare. În sfârșit, a lăsat garda jos. Dezarmată, la discreția lui. Termină repede, fără să simtă nici o plăcere. Doar o ușurare. Ca și cum ar fi urinat. Aruncă o privire printre gene către ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă iubești...! Îmi dorești trupul, de parcă nu ai cunoscut deja la cursuri ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi-l respect și că nu consimt să-l las tăvălit doar de dragul plăcerii de moment? - Iartă-mă! am răspuns eu umil, sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel... - Hm! Altfel, ai zis
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii... Noi... Am fost... Unde, mă, nu s-aude? Bu-bună ziua, do-domnule secretar, îndrăzni să ia cuvîntul Ilinca, nu pentru că ar fi fost cea mai curajoasă, ci pentru că o cunoștea oarecum domnul Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om să întrebe unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică, Mută-ți cuibul tău în rugul, Unde-a fi badea cu plugul, 155 {EminescuOpVI 156} Păsărică, mută-ți casa Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită. Aș scula-o nu mă - ndur; Se sculă mândra descinsă Ca o luminiță - aprinsă. 60 Mă miram ce-mi place mie Mărul roșu de la vie, Bădița de omenie; Mă miram că ce mi-i drag Mărul roșu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din toată lumea. Și-i porăclește numele la mulți În toate chipurile, fiindu măiastră la meșteșugu condeiului de râde lumea de ea, că arată ca Neacșu dă abia se răcunoaște viața oamenilor ca dumneaei de dobitoace, mai cetim: „iepuri scopiți”, „jigodii tăvălite”, „mers furișat de libarcă-n alergare”, „muiere cu cap de cărăbuș Îmbrobodit” (!) și altele precum la fel cu acestea. Toba de tinichea sună mai tare decît oricînd. Primește, dar, iubite cetitoriule, și această a noastră osteneală, pre lângă care, rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu știu dacă și În viziunea lui Jim Crace. * Jim Crace, În clipa morții, Editura Humanitas, 2006 NAZISM ȘI CIOCOLATĂ* Cum am văzut fotografia de pe coperta IV am știut fără dubiu că voi citi ceva exploziv: o zărim pe autoare tăvălită-n iarbă sau ce e mîzgăleala verde pe care stă cu un picior cu gheata-n aer. Probabil este o poză veche de 20 de ani, pentru că-n prezent Amélie numără 40, și-ar trebui să aibă măcar un rid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot felul de șotii, să-i iei în râs, degeaba, rămân netulburați"9. În mediile muncitorești care încep acum să apară, raporturile amoroase pot fi chiar mai libere, mai "depravate", cum spuneau burghezii conservatori. Desigur, nu toate fetele se lăsau tăvălite cu brutalitate, la voia întâmplării, în orice haldă de mină sau ungher de magazie, precum Catherine, nefericita eroină din romanul Germinal al lui Zola. Însă nu se poate nega că promiscuitatea care domnește în relația dintre sexe, slaba influență a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Coralie din "Iluzii pierdute". Iubirea pasională pentru Lucien capătă pentru Esther dimensiunea unei fixații și este în stare de orice pentru a-l ferici, pentru a-l ajuta să acceadă în lumea râvnită a aristocrației. Îl iubește cu disperarea curtezanei tăvălite în mocirlă și în impuritate și căreia îi este sete de devotamentul iubirii adevărate. Având ca unic sens al vieții iubirea pentru Lucien, convinsă că nu-și va putea împlini iubirea, Esther încearcă să se sinucidă. O salvează Herrera cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]