309 matches
-
cu această Întâmplare nefericită din vara anului 1928, numită „spectaculoasă“ În toate ziarele. Dora așteptă să termin cu scuzele, apoi se ridică și sugeră să ne Înțelegem asupra unei sume care să ne convină amândurora. Am privit-o uimit. Cu tabachera goală În mână, mai mult sau mai puțin conștientă, luase aceeași poziție ca femeia mitologică În roșu din reproducerea de pe peretele din spatele ei, care, la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degete tremurânde. Amestecul Îmbietor de parfum și miros de țigară m-a dus cu gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară... Mulțumesc, nu sunt fumător. Dar la fel de bine vă putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară... Mulțumesc, nu sunt fumător. Dar la fel de bine vă putem pune bețe-n roată. Dar fiindcă sunteți o persoană inteligentă și eu nu am antene radio, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-un magazin cu mărunțișuri cu o zi Înainte. — Pentru mine? Am dat din cap aprobator, fără să scot un cuvânt, studiind dintele ciobit al Dorei În timp ce aceasta Își deschidea cadoul. — Dar... se uită la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e ce ne-am născut și alta e ce vrem să fim. Nu știam că Dora era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece va fi Întotdeauna legat de bucuria pe care o simțeam la văzul comorilor ascunse. Dora răsuci cheița și scoase o țigară din tabacheră. Am aprins un chibrit, apoi dădu din cap: puteam să continui. La Început am probat doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte și pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
masa, am afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-am mai auzit până acum. Alegându-și din tabacheră o țigară americană, se aplecă Înspre chibritul pe care i-l Întindeam. Mulțumesc. Apoi, surprinzător de veselă, bătu peste spătarul de catifea. — Puteți sta aici dacă doriți, domnule Knisch. Dacă vă deranjează oglinda, desigur. După ce ne-am schimbat locurile, Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și creioanele; chiar și calul de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le conținea erau prea intime ca să vreau să le Împărtășesc cu ei. În ceea ce privește restul lucrurilor mele, poliția n-are decât să facă ce-o vrea cu ele. Pieplack Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei era Îngropată adânc În părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lustrul elegant al pielii uscate, dar când am despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera Dorei. Deși era Încuiat și astfel inutil, servea drept rechizită a secretoșeniei feminine la care aspiram. În schimb, am hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot să mă lipsesc. Dar când am văzut că degeaba le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Era riscant să-i faci probleme unui bărbat. Fericirea ei nu era atât de sigură Încât să Îndrăznească să-și asume cel mai mic risc În privința asta. Privi În urmă: Myatt stătea cu capul puțin plecat, mângâind cu degetele o tabacheră de aur. Mai târziu Îi păru bine că aruncase această ultimă privire. Urma să-i folosească ca o emblemă a fidelității, o imagine pe care s-o poarte cu sine, astfel Încât să poată spune: „Eu nu te-am părăsit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia cu degetele tabachera lui de aur. Dar era permanent conștientă de faptul că Myatt nu avea nici o calitate care să justifice fidelitatea ei. Doar că așa era ea și el fusese bun cu ea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva situația doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domnul Stein. Dacă stau să mă gândesc cum sunt fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aș putea da jos ca să merg la o licitație elegantă sau la o vânzare de bunuri imobiliare sau la ceva de felul ăsta, și-apoi la prânz. Evie, Evie ar fi pulbere. Bine, cenușă. Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de argint cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te uitai atent la el nici nu-ți mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei... În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație, împiedicîndu-se într-o tabacheră, un portțigaret, se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ținut de armată, poate că nu. Nimeni nu știe. E născut În Olanda, Însă are naționalitate indoneziană. Mi e teamă că a fost expediat. — Ah, een Nederlander, a zis Președintele râzând cu bonomie. A luat o țigară dintr-o mică tabacheră de argint de pe masă. Înțeleg din glasul dumitale că Îl iubești. Margaret s-a simțit amețită și Înfierbântată. A Încuviințat din cap. — Da, s-ar putea spune și așa. El a cercetat-o o vreme, apoi s-a uitat la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]