113 matches
-
săli "Mama și copilul". În interior, biserica are un spațiu central înconjurat de un hol semicircular. În spațiul central de la parter sunt dispuse 76 de bănci și patru confesionale din stejar, un baptisteriu pe partea dreaptă, la mijloc, și un tabernacol pe stânga, la mijloc. Pe balustrada balconului semircular de la etaj sunt amplasate mozaicuri cu cele 15 opriri ale Căii Sfintei Cruci. Pe peretele altarului se află o icoană din mozaic care o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria, Regină, încadrată de
Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină din Iași () [Corola-website/Science/312271_a_313600]
-
ale Căii Sfintei Cruci. Pe peretele altarului se află o icoană din mozaic care o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria, Regină, încadrată de câte două mozaicuri care reprezintă scene din viața Sfintei Fecioare Maria. La baza mozaicului central se află tabernacolul principal. De o parte și de alta a altarului sunt dispuse pupitre de unde se citesc lecturile din Evanghelie. La etaj se află balcoane pe întreg conturul, mai puțin pe conturul altarului. În fața altarului se află o orgă clasică (adusă din
Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină din Iași () [Corola-website/Science/312271_a_313600]
-
școala de Piazzetta este și pictură din cel de-al doilea altar, "Sf. Spiridon face să țâșnească apă dintr-o flacăra" de Domenico Maggiotto. Altarul capelei principale, din marmură, este din secolul al XVIII-lea și se caracterizează printr-un tabernacol baroc bogat decorat, înconjurat de figuri în bronz aurit, realizate de Giovanni Maria Morlaiter ("Arhanghelii Mihail și Gabriel"), Antonio Gai ("Sfanțul Marcu") și Giovanni Marchiori ("Sfanțul Petru"). Piesă principala a altarului, pictură "Vizitarea", a fost începută de Giambattista Piazzetta și
Biserica Santa Maria della Pietà din Veneția () [Corola-website/Science/333419_a_334748]
-
construită între 1480-1486. De construcție s-a ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida. Actualul lăcaș se ridică pe structura pereților exteriori ai bazilicii anterioare. Este o hală cu 3 nave, boltită cu nervuri în rețea. Are remarcabile ancadramente și un tabernacol monumental. Este înconjurată de o amplă fortificație țărănească și întărită cu turnuri, care înglobează și o veche capelă gotică, probabil din sec. XIV. Are un turn-clopotniță masiv, situat la circa 2 m vest de biserică, clopotul fiind turnat în anul
Biserica evanghelică fortificată din Moșna () [Corola-website/Science/333071_a_334400]
-
sus se află Duhul Sfânt reprezentat sub chip de porumbel. Tot pe altarul principal se află și statueta Sfântului Petru (în stânga) și statueta Sfântului Paul (în dreapta). De o parte și de alta a altarului străjuiesc doi îngeri în adorație, iar tabernacolul are monograma lui Cristos: IHS. Altarul din stânga este din lemn sculptat, fiind dedicat Sfintei Familii. Aici se află statuetele Sfântului Iosif, a Sfintei Fecioare Maria și a lui Isus copil, deasupra cărora se află Tatăl și Sfântul Duh. Alături este
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
a sluji cultul lui Yahve, unicul zeu al iudaismului monoteistic și al poporului Israel (Elohey Israel). Templul a devenit centrul principal de cult al israeliților, în care slujeau preoții (cohanim) și înțelepții (hahamim) evrei. Construcția templului imita pe cea a Tabernacolului pe care îl faurise Moise în Deșertul Sinai, dar având dimensiuni cu mult mai mari și fiind mult mai fastuos și sofisticat. Arheologi au gasit în descrierea biblică un numar de parametri care caracterizau si alte temple antice din Levantul
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
din Austria, Petrus Lantregen, este „Închinarea magilor”. Sub arcul de triumf se află o cristelniță care înainte de Reforma protestantă servea drept agheamastar. Nu se știe cine a făcut-o dar anul este cunoscut datorită inscripției: "A.D. MCCCCLXXX" („Anno Domini 1480”). Tabernacolul care se află pe latura de nord a corului este „o piesă de căpătâi a sculpturii decorative din Transilvania secolului al XV-lea”. Pietrele de mormânt au fost executate de către Elias Nicolai. Printre ele se află cea a fostului primar
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
construită între 1480-1486. De construcție s-a ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida. Actualul lăcaș se ridică pe structura pereților exteriori ai bazilicii anterioare. Este o hală cu 3 nave, boltită cu nervuri în rețea. Are remarcabile ancadramente și un tabernacol monumental. Este înconjurată de o amplă fortificație țărănească și întărită cu turnuri, care înglobează și o veche capelă gotică, probabil din sec. XIV. Are un turn-clopotniță masiv, situat la circa 2 m vest de biserică, clopotul fiind turnat în anul
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
stă corul în timpul activităților liturgice). Pe tavanul bisericii există o cruce imensă pe toată lungimea navei permițând luminii naturale să intre prin tavan, si care accentuează măreția acestei biserici. Altarul fiind din marmură albă, în centrul lui se află dispus tabernacolul (locul în care stau sfintele sacramente), iar deasupra lui o cruce care domină de la înălțime întraga atmosferă. În lateral paisprezece imagini amintesc de drumul crucii parcurs pe Golgota, de Isus, până la moartea Să pe cruce care se numesc Calea Crucii
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
pășune, a fost construită pe acel loc renumită bazilica de pelerinaj (azi catedrală) de la Santiago de Compostela (în trad. „Sf.Iacov de pe Câmpul Stelelor”). Relicvele lui Iacov cel Mare s-ar afla, împreună cu relicvele lui Athanasie și Theodosius, într-un tabernacol din cripta catedralei din Santiago de Compostela. Este cinstit mai ales in Spania, unde se află o vestită biserică închinata lui. Potrivit unei vechi tradiții spaniole, trupul Apostolului Iacov este înmormântat la Santiago de Compostela. Sărbătorit în Biserică Ortodoxă Română
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]
-
semicilindrică cu penetrații și rețea de nervuri din cărămidă, care se sprijină pe pilaștri interiori de-a lungul zidului. Corul are boltă în formă de cruce, iar pe 3 laturi ale sălii sunt balcoane baroce. În cor se păstrează un tabernacol din 1504, cu o reprezentare a lui Iisus al Durerii, iar deasupra un arc acoladă, flancat de pinacluri. Stranele din cor sunt datate 1503. În turnul clopotniță, care este și turn de poartă, se păstrează 3 clopote din secolul al
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
că ar fi fost construită în secolul al XIII-lea, dar structura de astăzi datează din secolul al XV-lea, fiind mult modificată în secolul al XIX-lea, fapt care a determinat aspectul actual neogotic. Înăuntru se mai păstrează două tabernacole și portalul gotic al sacristiei. În jurul donjonului exista o incintă ovală cu un turn spre sud și cu un turn poartă la nord, iar în jurul curtinei a fost săpat un șanț de apă. Probabil că mâna de lucru era locală
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
în Ostia secolului al V-lea, aceasta poartă și denumirea de „bazilica celor trei domni”. Din bazilica antică nu s-au păstrat decât partea interioară a absidei, cu arcul triumfal și mozaicurile din interiorul acestuia. Mozaicurile din absida și din tabernacolul mărturisirii lui Arnolfo di Cambio aparțin secolului al XIII-lea. În vechea bazilica fiecare papă își avea propriul portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă. În 937, cănd Odo de Cluny a
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
basilica. Alături de alte biserici din Romă, aceasta și-a păstrat caracterel ei primitiv timp de 1435 de ani. Întreaga lume a contribuit la renovarea acesteia. Viceroy al Egiptului a trimis pilaștri de alabastru, tarul Rusiei a trimis prețioasele malafituri din tabernacol. Lucrările de pe fațada principala, îndreptată spre Tiber, au fost terminatede către Guvernul Italian, care a și declarat-o monument național. Interiorul pereților navei sunt așternuți cu mozaicuri pe două rânduri prezentând scene din viața Sfanțului Pavel. Bazilica, înființată de împăratul
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
Familia Karl și Idda-Marie Kempf din Elveția, cunoscută de preot prin intermediul pr. Anton Farcaș-Gherghina, a donat vitraliile, altarul (cu picioare din bronz masiv de 700 de kg și placă de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul și suportul pentru tabernacol (de asemenea, din marmură roșie cioplită) și o parte din băncile bisericii. De asemenea, foștii locuitori de origine germană din Poiana Micului, în special Hermann Schuster, au donat țigla, pardoseala și restul de bănci. În demersul său, preotul Bucur a
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
culisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau tensionați de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o slabă intuiție, de care gândul i se agăța, Însă fără a ajunge la nici o concluzie. Continua să se Întrebe de ce Fecioara era expusă În interiorul acelui tabernacol din lemn și nu În plină lumină, pe altar. Putea exista o explicație În afară de simpla dorință de a ocroti relicva și de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă nu mai era loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i-l confirme: era posibil ca o femeie să supraviețuiască fără o jumătate din propriile organe, dacă Dumnezeu așa hotărâse. Dar, oricât de mult ar fi Încercat să se convingă pe sine, nu izbutea să se descotorosească de bănuiala că tabernacolul nu era un element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un zgomot. Își Îndreptă privirea spre ușa sacristiei, care se deschisese. O umbră intrase și se furișa În tăcere prin biserică. Noul venit nu părea să Își fi dat seama de prezența lui. Dante se ghemui și mai abitir Înapoia tabernacolului, Însă celălalt se Îndrepta cu hotărâre către el. Dinspre ușă venea un pic de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de-acum aproape secat. Pentru o clipă, avu impresia că demonul amiezii alungase orice formă de viață. Apoi, o ușoară adiere de vânt Îi aduse la ureche sunetul unor glasuri omenești. Era cineva sus pe pod, sub micul portic al tabernacolului. Doi bărbați care vorbeau Între ei, cu voce joasă. Arrigo și Monerre. Începu să urce de-a lungul șirului de prăvălii din lemn, Închise după terminarea lucrului. Cei doi nu păreau să-l fi observat. Continuau să schimbe Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele Urbei, prefăcându-vă că așteptați Împărtășania papei, v-ar fi fost ușor să declanșați o răzmeriță doar arătând printr-un portal Întredeschis lumina unei cupe de aur, a unui tabernacol presărat cu pietre... Francezul Îl fixa În tăcere, cu singurul său ochi, care lucea În Întuneric precum ochiul unei pisici. - Acolo, familia Colonna și alte mari familii romane ar fi fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Belnefogii, vor reveni și ei, laolaltă cu mine....! Vai, vai, vai...! Vai, vouă...! Vai...! Sfârșitul-sfârșitului...! Răzbunarea...! Praful și pulberea...! O...! O-o-o-o...! Iehovah Sabaoth! Iehovah Nisi! Adonai Melekh! El Gibor! El Shaddai! El Hai! El Roi...! Fir-ar să fie! Pe Tabernacolul Leviților! Feri, Doamne! Parcă-parcă... A fost olecuță mai rău. Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]