436 matches
-
în care nici măcar drama n-are ascuțimea cu care să rupă din tablou fie și cîteva petale de floare. Lume brodată ca o ie. între cărțile züricheze, vechi, statornicite în firidele lor închise cu sticlă, păzite cucernic de doamne cu tabieturi, am găsit-o potrivită. O credulă, și-n care să te-ncrezi cu ochii închiși, ca-ntr-un basm, voindu-se profundă fără să obosească și să sperie și, în fond, fără să fie, lectură de vacanță.
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
Veți descoperi un Călinescu nuanțat, flexibil, neașteptat (pentru unii) de rezonabil în disputa pe marginea succesului cărților de consum ale epocii. Dincolo de cele nu mai puțin de 23 de recenzii și cronici de carte, nu ratați (măcar) savuroasa anchetă despre tabieturile și metehnele scriitorilor care continuă cu partea ei secundă (și ultima, din păcate), "profilul" de traducător al lui Radu Paraschivescu, emoționanta scrisoare a lui Dinu Manoil către Laura Guțan prezentată de G. Liiceanu și reportajul (trist) despre bibliotecile publice semnat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
au încorporat doar... geniile. Documentarea făcută de poet este de tot respectul, mai cu seamă că se încorporează printr-un limbaj distributiv vizând poeți, pictori, muzicieni, compozitori, sculptori. Adică, arte vizuale și arte scripturale! Altfel spus, Virgil Dumitrescu studiază portrete, tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au încorporat doar... geniile. Documentarea făcută de poet este de tot respectul, mai cu seamă că se încorporează printr-un limbaj distributiv vizând poeți, pictori, muzicieni, compozitori, sculptori. Adică, arte vizuale și arte scripturale! Altfel spus, Virgil Dumitrescu studiază portrete, tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
concluzia că cel mai simplu mod de a face rost de ceva resurse bănești este să-l tâlhărească pe E.M. , fostul amant al colegei lor de apartament. Odată hotărârea luată, zile în șir au stat la pândă și au urmărit tabieturile familiei lui E.M. , orele de plecare și de întoarcere la domiciliu. Au constatat că în cele trei locuințe amplasate în aceeași curte, ziua nu rămâne decât D.N. , o femeie de 70 de ani. În 11 februarie, anul acesta, și-au
Agenda2003-42-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281602_a_282931]
-
a absorbit sângele soțului, după o ceartă violentă, e o răscruce în viața ei. Când e forțată să treacă peste ea, cu lectura, ziarul nu mai e o religie. Începe să citească în răspăr, cu viteza luminii față de vechile ei tabieturi de savurat paginile. Ceea ce n-o împiedică să-i regrete, probabil că cel mai sincer, dispariția. Rămân câteva povești, izbutit traduse de Eduard Bucescu, piste pe care Rachman le deschide și le închide ispititor. Lumea pare că se termină de
Străini la Roma by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2821_a_4146]
-
prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine sălbatice/ să te lași atacat" (e caldă răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente e pusă sub lupă, detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
prevală asupra oricăror alte considerente și texte patriotarde. Pentru că de lozinci și promisiuni românii au avut parte din belșug atât sub Iliescu, cât și sub Constantinescu. Responsabilitatea extremă care atârnă pe umerii actualilor guvernanți nu pare să-i scoată din tabieturile jalnice dobândite de când se înfrupta pe gratis din bucățele țării: dl. Radu Vasile publică volum după volum, iar dl. Constantinescu a inventat conceptul de "recepție mondenă de criză". Iar dacă n-ar sforăi atât de sonor, habar n-am avea
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
primit însă de critici cu tot atât de mult entuziasm. Îi plictisea, probabil, ideea de a saluta a doua oară un succes al Dianei Manole. A treia carte este însă în mod real diluata în raport cu cele anterioare. Deși are un titlu promițător,Tabieturi de seară, ea suferă de improvizație și cuprinde cam mult balast. Autoarea face un experiment care nu-i reușește întrutotul și anume combină poezia cu proza, sperând să realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
lung/ mama muncește/ de parc-ar spală/ un preș nesfârșit/ de la poarta casei până la ultima cămara din pod/ de la nunta lor până la nunta mea". Alte poeme scrise în aceeași manieră sunt: Noaptea marinărilor, În fața catedralei, Străzi din ce in ce mai înalte. Diana Manole, Tabieturi de seară, București, Ed. Eminescu și Asociația Scriitorilor din București, "Bibliotecă de poezie", 1998. 50 pag.
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
cartea, cele mai valoroase momente sînt inutil explicitate. Personajele sînt doi camionagii de cursă lungă, care se plictisesc amarnic împreună și unul pe celălalt în călătoriile lor pe autostrada monotonă, veșnic către aceeași destinație. Fiecare își aduce cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
o vreme încolo, el vede o fată tînără și nebunatecă, dincolo de gardul de sîrmă al unui refugiu. Se oprește zilnic, tatonînd această stranie insulă de frumusețe și prospețime, pe care strategiile camaradului său zadarnic încearcă să o creeze din modeste tabieturi de celibatar. Cea mai frumoasă scenă din poveste este aceea în care tinerii, Pierre și fata, dansează împreună pe muzica de la un tranzistor, despărțiți fiind de gardul din sîrmă. Apropierea lor e reală și imaginară deopotrivă. Fata, năluca, e atît
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
și sângele ei închegat/ orbecăie acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături metafizice/ la amiază”. Să observăm, din prima jumătate a poemului, peisajul de toamnă și, în genere, lumea naturistică, pe care transferul metaforic efectuat între „stolul de grauri” și o „cicatrice în mișcare” o umanizează, transformândo într-
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
umblând, în schimb, prin „țeasta tăcută” - metonimie pentru minte, pentru gândire - loc unde pulsează, precum un element vital, „umbra”, regiunea întunecată, ascunsă, obscură, înzestrată, și aceasta, cu atribute umane, contradictorii (perfecțiunea ironică, pe de o parte, iar pe de alta, tabieturi, sugerând tihna, domesticitatea, dar și „apucături metafizice la amiază”). Nu este greu, pornind de la acest poem, pe care îl considerăm emblematic, să trasăm câteva dintre caracteristicile poeziei lui Eugen Suciu din întregul volum, și, mai cu seamă, din cea dea
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
urmarea fiind că Vasile Dem înota în apele inconștientului cu gesturi de cerb: temele pe care le atingea erau de delfin, dar stilul în care o făcea era de semeție cerbească. De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
numai prin frecventarea asiduă a spectacolelor de teatru poți spera să scrii piese care să și fie jucate. Altminteri, riști să faci... literatură. Personajele pieselor lui Cornel Mihai Ungureanu, fie că sînt oameni în vîrstă țintuiți într-un azil, cu tabieturile, senilitatea și dorințele lor de evadare, maturi care luptă cu apatia unei vieți afectate de boală și singurătate sau tineri care caută o ieșire din labirintul propriei minți - un fel de închisoare la purtător - au aceeași nostalgie: iubirea. Cu toții își
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
pe fereastră, găsindu-și fiica spânzurată, un părinte care trăind mulți ani cu propriile-i fete le-a făcut și copii - ce-i sunt, totodată nepoți. Și care, în prim plan pare nedumerit de a fi îndepărtat de la rutinarele lui tabieturi. Imagini cu scări pline de sânge, corpuri aplatizate pe pavaj, chipul de peșteră al unui individ ce nu-și aduce aminte de nimic - băuse doar - dar admite că și-a ucis prietenul, la o dispută, acolo. Accidente cumplite de circulație
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
de o "finalitate atît de zdrobitoare și de definitivă" încît echivala cu sfîrșitul lumii. Pentru Eva Hoffman autoarea cîtorva cărți de mare succes exilul înseamnă marginalitate, dar o marginalitate fericită, fecundă, în care sinele devine conștient de relativitatea reprezentărilor și tabieturilor sale. Viață într-o altă limbă - exilul - e prezentată ca veritabil paradis al relativității și subiectivității fragmentate care de îndată ce ar încerca să se supună unui principiu tutelar central e sabotată de marginea care a fost cîndva centru. Pentru o Eva
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
încrezător și nesupus economicului, la Steaua, în cei 30 de ani, am înțeles că imaginea socială contează, în primul rând, nu inefabilul că, într-adevăr "copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri". Așa că am inventat și eu un proverb: "tabietul omoară poetul". Sărăcia și precaritatea socială sunt daruri cerești și născătoare de poezie. Nu mă plâng, constat și-mi asum condiția cu luminoasă încredere în destin. Care credeți că a fost aportul echinoxiștilor, ca mișcare literară, la "limpezirea apelor" literaturii
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
nu, uneori eliptice, alternate de tăceri pline de conținut, de personaje 'iuți', străbătând scene, vieți, renașteri, parcă într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală, de la imacularea vârstei, de la ura și disprețul față de adulți, până la înțelepciunea precoce (de tipul personajului lui Mircea Eliade), care pune pe gânduri savanți și specialiști
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
morale așa cum au fost discutate ele de Aristotel. Învățîndu-l pe micul prinț cum să o "îmblînzească", vulpea îi atrage atenția asupra importanței riturilor, a acelor obiceiuri mărunte sau importante - revederea într-o zi sau un loc anume, mici superstiții sau tabieturi - care armonizează două ființe, aducînd la unison ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur. Morala poveștii, dacă o înțeleg eu bine, e tulburătoare mai ales deoarece ea e adresată explicit copiilor: trăim fiecare într-o lume a noastră
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
multă detașare de eroii săi - și o prea severă disciplinare a premiselor de lucru. În aceste condiții surpriza e încă efectivă, dar într-un registru familiar. Talentul se manifestă parcă nu plenar, ci într-un cadru privat, civilizat, precaut, păstrând tabieturile din vremea când era doar un hobby (chiar și elitist), în rând cu construcția instrumentelor muzicale. Să nu exagerăm însă: Paolo Maurensig scrie foarte bine, foarte matur, chiar și fără a opta, el însuși, pentru vreo halucinantă Variantă Lüneburg. Paolo
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
plictisit. Poate prea cinic și prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele sînt univoce, finalul e forțat: Florence rămîne în Spania, Vincent se întoarce în Elveția pentru a-și relua de unde le-a lăsat tabieturile lui de pensionar. Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care te bucură o clipă cu pastelul delicat al culorilor. Există un
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
în cele cîteva pagini despre un om care a străbătut, egal cu sine, veacul. Își ascundea emoțiile atît de bine, încît părea că nu le are", altfel decît Manoleștii "sentimentali și ironici". Sobrietatea lui (caldă) era, însă, mai mult un "tabiet" de vechi pedagog, decît un declin al afectului. O seninătate brăzdată, de fapt, de multe îndoieli, dar "oferită", ca liman statornic, celor tineri, care nu-i bănuiau tulburările. Dincolo de ele (sau, mai curînd, în ciuda lor) , profesorul Petru Apolzan a rămas
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
plăcere a colecționarului era să lipească pe buricul adolescentelor timbre poștale și să presare peste ele mărar proaspăt, tocat foarte mărunt. Figura purta denumirea conspirativă de Ťamor la pliculețť." Stomatologul Noimann este însă un intelectual, divorțat, consumă băuturi fine, are tabieturi, dulapuri pline cu costume de haine impecabile și un acvariu în care picură alcool pentru a observa comportamentul peștilor și pentru a-i căli. Acestea sunt personajele cărții, foarte generoase naratologic în tipologia lor insolită, deși, în acest prim volum
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]