30 matches
-
acestea este trăită tot mai discret. Secolul XX, asupra căruia moartea și-a pus deplin amprenta în primul rând într-un sens istoric, și-a reorganizat radical imaginarul thanatic, precum și practicile și cultura asociate lui. Raportările paradoxale au continuat prin tabuizări dublate de ficționalizări și banalizări: "moartea inversată", cum o numește Ariès, a presupus excluderea morții din societate, "medicalizarea" ei, izolarea în spații specializate precum spitalul sau casa funerară. Simultan, mass-media și industria cinematografică au început s-o exploateze obscen, trivializând
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
hermeneutic al trăirii și al Bibliei, în cazul scolasticii raționalizarea se realiza în mod conștient. Gestul de a "analiza" divinitatea, gest ce în mod normal ar fi fost tabu, se încearcă a fi făcut cu smerenie tocmai pentru a păstra tabuizarea necesară acestuia. Anselm din Cantebury începe demersul analitic din Proslogion cu sublinierea diferenței dintre subiectul și obiectul analizei: "Și acum, haide, omule mărunt, fugi puțin de ocupațiile tale, tăinuiește-te pe tine, modest, de învălmășitele tale gânduri."47 Cu toate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că anumiți topoi din opera științifică a lui Eliade "funcționează ritual ca stereotipii de lectură, eventual drept criteriu valoric, escamotându-se astfel și scăderile operei, care nu sunt puține, înfruntând, în momentul de față riscul de a intra sub regimul tabuizării, în exegeze animate de un cert elan hagiografic 49". În ceea ce privește ultima etapă a creației, critica literară a constatat o sinteză tot mai pregnantă a ideilor scriitorului, prezența acestora în opera literară fiind tot mai confiscantă: "Arta spectacolului este teoretizată în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
128, fiind derivat de la Christus (de la vb. chriein, "a unge", de origine greacă; apare în Septuaginta ca o traducere a termenului ebraic mashi'ha, "uns", cunoscut în română sub forma Mesia 129). În procesul de numire a strigoiului, fenomenul de tabuizare este inerent. Autorul folosește pronumele nehotărâte - care ocultează (non)ființa Christinei, potrivit dialecticii sacrului ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), și preiau funcțiile semnului onomastic, în lipsa acestuia (cealaltă, cineva, altcineva) - pronumele personal (ea): "e vorba despre altceva
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
capătul unei laborioase cercetări, Leon publicase la Începutul anilor ’90, În engleză și În românește, o carte „condensată” și esențială, intitulată Ideologia naționalistă și „problema evreiască” În România anilor ’30. Pe coperta ediției românești, autorul definea premisa proiectului său: „Datorită tabuizării subiectului după 1948, ca și, În genere, a istoriei moderne a comunității evreiești din România (cum s-a Întâmplat, de altfel, În tot estul Europei), mișcarea de idei din România a fost aproape total lipsită de o examinare lucidă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]