30 matches
-
Naum nu este, în consecință, vorba de o avangardă de tip Ion Vinea, în care revoltei inițiale îi urmează o lentă digestie/ clasicizare, ci de o longevitate a avangardei ca stare de creație. Chiar dacă deconstrucțiile și rupturile, violența și de-tabuizarea trec, în anii ’60, în planul secund al poeticii lui Naum, insurgența artistică rămâne. Și e la fel de vizibilă în teatru, ca și în poezie sau proză. Văd în asta una dintre caracteristicile fundamentale ale artei lui Gellu Naum. Pe de-
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
tranșantă a stilului său comportamental a surprins dezagreabil într-un mediu în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce și l-a forjat, Cornel Regman rămîne un martor în
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
a fost mereu frică de moarte. Când am descoperit cultul autoîndreptățirii materne, printre prietenele mele mame, am fost îndeajuns de tulburată ca să caut bibliografie și să scriu niște studii. Mi-l amintesc pe cel intitulat Monsters Are Us, care discuta tabuizarea zonei de convergență a maternității cu alte forme de viață teoretică sau reflexivă. A fost momentul în care mi-am dat seama că, până la urmă, nu mai trebuia să-mi caut „comunitatea“ corespunzătoare (intelectuali, universitari, scriitori, femei, mame etc.), ci
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
capătul unei laborioase cercetări, Leon publicase la Începutul anilor ’90, În engleză și În românește, o carte „condensată” și esențială, intitulată Ideologia naționalistă și „problema evreiască” În România anilor ’30. Pe coperta ediției românești, autorul definea premisa proiectului său: „Datorită tabuizării subiectului după 1948, ca și, În genere, a istoriei moderne a comunității evreiești din România (cum s-a Întâmplat, de altfel, În tot estul Europei), mișcarea de idei din România a fost aproape total lipsită de o examinare lucidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acestea este trăită tot mai discret. Secolul XX, asupra căruia moartea și-a pus deplin amprenta în primul rând într-un sens istoric, și-a reorganizat radical imaginarul thanatic, precum și practicile și cultura asociate lui. Raportările paradoxale au continuat prin tabuizări dublate de ficționalizări și banalizări: "moartea inversată", cum o numește Ariès, a presupus excluderea morții din societate, "medicalizarea" ei, izolarea în spații specializate precum spitalul sau casa funerară. Simultan, mass-media și industria cinematografică au început s-o exploateze obscen, trivializând
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]