517 matches
-
unchiul Hans i-a condus la un tip, om de încredere, sârb cu obrazul parcă tăiat în gresie, Vlada, au bătut palma, la noapte, la doișpe fix, ne-ntâlnim în față la teatru, zis și făcut, la ora convenită, Vlada, taciturn și hotărât, a apărut din umbra unui gang, le-a strâns mâna celor doi, s-a mirat că fata era îmbrăcată complet anapada, purta o rochiță de vară, parcă se pregătea să meargă la bal, asta e smintită de-a
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
pentru a se îndrăgosti. Felix, care zboară la clasa întâi într-un avion ce merge de la New York la München, fuge după o femeie pe care crede că o mai iubește. Este complet deprimat, dar refuză s-o recunoască. Apare discret, taciturn, și nu dă impresia unui bărbat care este gata pentru o nouă întâlnire. Rose călătorește pe ruta Paris - Acapulco. Pleacă în Mexic la clasa economică. Ea fuge de un bărbat pe care speră să nu-l mai iubească. În fața ochilor
Agenda2003-35-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281402_a_282731]
-
viața literară, scriitorul deceda în 1962. Sub atari auspicii conjuncturale, uitarea se așterne o bună perioadă de timp peste opera lui Aderca". Miron Dragu mi-a fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
de solidaritate umană. Prin atelierul lui Ion Dumitriu de lîngă biserică Amzei au trecut în ultimile două decenii aproape toți poeții, prozatorii, teoreticienii și criticii literări optzeciști, aici s-au lansat proiecte culturale, aici s-a întîlnit limbajul ingenuu și taciturn al picturii cu locvacitatea rafinată, cu retorica plină de capcane și cu acea convenție textuala ale unei noi literaturi care a subminat definitiv istoria suficientă și aroganță de afară. Și tot de aici s-a pornit către Piața Universității, pe
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
cum s-a purtat în acea împrejurare? - Spre marea noastră dezamăgire - erau acolo Eliade, Sebastian, Acterienii, Noica, Polihroniade și alții - Mateiu Caragiale a fost extrem de rezervat. A venit singur, foarte punctual la five o^clock, îmbrăcat a quatre épingles, dar taciturn și țeapăn, abia puteai să scoți un cuvînt de la el. Noi eram exuberanți, Titel Comarnescu și Ionel Jianu erau niște animatori extraordinari, plini de spirit, în schimb oaspetele nostru de onoare stătea solemn și închistat, nu părea deloc să se
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
a sa. Camartin scrie pagini splendide despre o filozofie a cotidianului intercultural, dacă ai pot spune astfel. Adică alcătuiește un fel de glosar de concepte familiare, simple, și totodată sofisticate, cu imens potențial teoretic și filozofic: vecinul, podul și drumul, taciturnul. Camartin glosează și pe temele "grele", consacrate, precum cele legate de religie și toleranța culturală, ori de xenofobie, evoluția limbilor, tabuuri culturale, semnificația unei culturi populare. Mie ansa cel mai mult mi-au plăcut eseurile despre ceea ce numeam un cotidian
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
dar parte obligatorie din supliciul cotidian. Fiecare le șmotruiește cum știe, de la mame și mătuși, la soți și superiori, încercând, în numele unui altruism de care s-ar lipsi, să scoată oameni din ele. Și ele rămân așa, într-o rezistență taciturnă și încăpățânată, hrănindu-se din secrete nevinovate și dintr-o imaginație care umple oglinzile caselor și tăcerile nopților. Viețile din jur, în care câte unul mai filosofează aiurea - după manualul de marxism, se înțelege - sunt despre lucruri mici. Feluri de
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
în primul rînd redundanței lui A.E. Baconski, mult diferit însă și de diplomația locvace a lui Aurel Rău, ca și de retractilitatea ironică, nu lipsită de-o anume morgă, a lui Aurel Gurghianu. Omul era mai curînd scund, uscățiv, taciturn, cu mișcări puține, parcă mereu stînjenit de ieșirea sa în lume, aidoma unei păsări de noapte ce s-ar fi aventurat în lumina diurnă. Cu greu puteai obține din partea lui cîteva cuvinte, schița unei atitudini. Doar privirea încordată ca și
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
iar adulții arierați. Rămîne valabilă totuși și definiția călinesciană a basmului - "oglindire a vieții în moduri fabuloase". Cum altfel decît fantastică ar putea fi calificată performanța de a te împrieteni la toartă prin intermediul ecranului cu un căpcăun ca Shrek - singuratic, taciturn, irascibil, într-un cuvînt timorat de faptul că-i urît! Urît într-adevăr, dar simpatic foc cu urechile pîlnie și gura cît caru', chit că nu-i place să vorbească. Spre disperarea vorbărețului măgăruș identificat prin voce cu irezistibilul Eddie
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
mai exact, se pierd în propriile labirinturi, iar impresia finală este de vast șantier. Iată un fragment despre un poem al lui Nichita: "Un timp care există "tot timpul" se transformă în "altceva". Într-un "cântec de iarbă cosită, de taciturne mări", cântecul, în versul următor, este localizat, se transformă în "topos", unde inima "de atunci", adică "dintotdeauna" de vreme ce cântecul răsună "tot timpul, își revărsa/ meandrele pierdutelor comori". Inima, veșnic, revărsându-și "meandrele pierdutelor candori" în cântecul care [...] etc. (p. 147
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră); o tînără unguroaică blondă, ingenuă, îndrăgostită de soldatul dezertor (Imola Kezdi, un talent cu o carnație superbă); și tatăl fetei, cantonierul taciturn, enigmatic și violent, victima războiului din bucătărie, un personaj căruia Gheorghe Dinică îi conferă - ca din nimic - o extraordinară densitate"... Revăzînd, acum, filmul, tînărul în rolul soldatului mi s-a părut că joacă artificial, ca la o "repetiție cu actori
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
socotește încadrabil în categoria "omului de prisos". Adică a unui individ diferențiat în mod negativ ("De ce nu sînt și eu ca alții"), absent din locurile cele mai firești, revers frapant al prezenței ("De ce lipsesc din atîtea locuri/ ședințe cafenele antologii"), taciturn, incapabil de-o alipire socială, suspendat într-o dramatică indeterminare: "Sînt un om tăcut, nu aparțin nimănui./ Spuneți-mi asta femei/ ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele" (ibidem). Drept martori ai acestei condiții insolite, greu suportabile, sînt invocate
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
Un nordic tipic are scăpări paradoxale, trăsături ascunse de meridional. Pe de altă parte, e ciudat cum doi intelectuali cărora le priește mai mult biblioteca pot ajunge să se provoace la o luptă în arenă. Dar și cei (aparent) pașnici, taciturni, sensibili și singuratici pot deveni violenți. E și un test ideologic, scoțând la iveală simpatiile politice, invocate ca argumente compromițătoare. Fiecare își consideră propriul naționalism mai nobil decât al celuilalt. Tema secundară a disputei pare să fie: cine e mai
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
e un fiasco, semn că ruptura dintre membrii ei e definitvă. Mama de familie se dovedește, spre finalul romanului, un personaj cu surprize și cu mai multă densitate psihologică decât am fi bănuit. Alfred, mult mai puțin surprinzător, e inginerul taciturn, cu veleități de inventator, tată sever și soț inflexibil, ghidat de o moralitate rigidă, puritană, urmărit în continua degradare până la moarte. Cei doi băieți, Chip și Gary, încearcă să se desprindă, fiecare în felul său, de frustrantul model patern: Chip
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
masculine din jurul său. În studenție, colegii săi studenți, mereu nu știau ce să facă, să-i fie mereu pe plac. La fel și unii colegi mai apropiați de vârstă, de la Universitate, unde lucra . Mircea, asistentul universitar din grup era mai taciturn și abia scotea câteva vorbe. Au poposit pe o pantă să ia masa. Pe versantul opus, un urs își făcuse apariția. La o distanță atât de mare nu era periculos, dar putea fi admirat în voie, fără probleme. Prânzul era
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
spumoasele cronici ale optimistului semnate G. Călinescu. Ca să nu mai punem în calcul neliniștea cuvintelor, emanând sensuri de diferite structuri ale comunicării, propuse de filosoful C. Noica. Atât de rar se discută despre cuvinte. Să stai de vorbă despre vorbe... Taciturnul, care surprinde toate discuțiile, și-a înlocuit urechea cu un dicționar al limbii universale, editat la Turnul Babel în aproape trei mii de sensuri înaintea lui Cristos și a neamurilor. Supușii încercărilor și-au jucat multe șanse care nu erau
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea întâi a
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
Trecuseră peste doua ore de când se distrau dar li se părea că timpul a stat în loc, și râdeau și vorbeau, își acopereau glasurile, una celeilalte, cu aprinsele lor discuții. Și, categoric, acoperiseră vocile bărbaților, care erau mult mai ponderați, aproape taciturni, rezervați, ei nu alcătuiau o ”gașca” și nu se purtau ca atare. La un moment dat, Emi, femeie înaltă, bine clădită, încă frumoasă la cei aproape 60 de ani ai ei, se ridică și porni, unduindu-și șoldurile, înspre aceeași
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
și negru lumii-i dau ocolul, Sunt binelui și răului simbolul, Iar pentru joc e câmp de bătălie. Eroii anonimi sunt tot soldații, Ei apără castelul vechi, cu turnul Unde regina-și pierde-ncet din grații, Cu regele cel aprig, taciturnul. Și-n liniștea căzută-ncet în spații, Plânge bufonul, râde, el, nebunul. PIONUL ALB Să ducă tot o viață efemeră, Prea monotonă și însingurată, Ca un umil soldat într-o armată, Când viața lui, cea simplă, o oferă. E cel
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
bunătatea părintească n-are margini pentru că nici nu mi-a amintit de fuga mea din mânăstire, a sărit la mine bombardându-mă cu un potop de sărutări și plângând. Pe la ora unsprezece a venit și domnul Deleș, era trist și taciturn, mi-a spus să nu mă mai duc la gară pentru a ridica marfa de la patvagon, fără a-mi motiva de ce. I-am făcut cunoștință cu tata, au semnat contractul meu și au stabilit și prețul. I-a dat tatei
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Rum... Sau - poate că ați auzit de Salatin, profetul musulmanilor din Orientul Apropiat... Poate v-ați dori să vă înmuiați picioarele obosite de drum în apele tămăduitoare de la Marea Moartă... să traversați deșertul în mersul legănat al cămilelor, conduse de taciturnii beduini... să priviți la lumina focului o fată cu ochi de pară și foc, înveșmântată în mătăsuri și damasc, dansând în ritmuri amețitoare... să degustați frigărui din carne de oaie și suc natural de fructe... Cu prilejul lansării liniei de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93216_a_94508]
-
mirare, atâta vreme cât acest Pantazi, prin excelență om al mării (fie și când corăbiile înseși nu ar fi alta decât tot "niște cetăți"2), trăiește, mai ales, în orizontul și infinita ei orizontală. Poet al turnurilor în ruină, în schimb, e taciturnul Pașadia, cel "fermecat" și de "vestigii" mai "umile" (ca, între altele, acelea ale istoriei noastre cam precare, în contra căreia, altminteri, domnia sa are mai mult decât un dinte!); el însuși, după Pirgu, o "ruină", "ruină venerabilă", desigur, nu, însă, una bine
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
degradată în decorul fantomatic al unei gropi de gunoi, cu doi "ciobănei" păscînd vacile pe lîngă bălțile cu păcura verde a lintiței, la marginea mormanelor de mizerie asaltate de tornade de stoluri gălăgioase. Mizeria ancestrală a celor doi, un bătrîn taciturn și un tînăr chinuit care contrasta cu Șvițera alpin-idilică și vaca sa colorată în mov a reclamei la ciocolata Milka, mi-a amintit de unul din reportajele lui Bogza care investiga triburile din preajma gunoaielor bucureștene. Filmul surprinde excelent sentimentul de
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
aici impresia de realism buruienos pe care o lasă, la o privire de sus, lumea Ficțiunilor ilicite. Dar tot de aici aerul de irepetabil pe care câte o dilatație surprinzătoare a unei porțiuni de text îl asigură. Un scriitor bucureștean, taciturn și epuizat, descinde într-un orășel de provincie. Pelerinajul celor care au întotdeauna un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o adevărată bursă a poveștilor, sufocantă și zgomotoasă. Evident îngrozit, vilegiaturistul părăsește clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
că, dacă ar fi fost logodnica mea cu mine, aș fi glumit pe seama Green Park-ului" (p. 161). Tot acest drum cu discuția dintre șoferul care se chinuie să converseze pentru a-și face mai agreabilă scurgerea timpului și călătorul taciturn și indiferent pare și este, până la un punct, o reușită scenă de teatru absurd. Finalul cade însă ca o ghilotină în momentul în care mașina celor doi trece pe lângă locul unde tocmai a avut loc un cumplit accident de circulație
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]