44 matches
-
unde au și revista AnALize, până la numărul cu umorul. Seara am fost la Nick (mănâncă tot mai puțin și mai greu). Merg cu Cristina, care continuă să mă aducă acasă lunea și miercurea, și mai stăm un pic de o tacla. Momentele noastre de taină. Gineceul. Vorbim despre ceea ce tăcem lespede față de restul lumii. În felul acesta, fiecare dintre noi devine așa de inteligibilă celeilalte. Și adesea, așa de misterioase celorlalți! Așa mi se face dor de Eva! Cu ea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unor zile oarbe." Andrei este pesemne cel mai vesel om trist pe care l-am cunoscut vreodată. Viața alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă groasă, opusul absolut al imaginilor îndelung vernisate, misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noort, dincolo de brațul de mare numit Ij, o locuință ieftină, de tablă, totuși neașteptat de confortabilă în interior. M-am mutat acolo și, din vreme-n vreme, ne vedeam, doar ca să-i plătesc chiria și să stăm la o mică tacla. Nu-mi era cine știe ce drag. Oamenii aceștia mari și plini de vitalitate mă complexează. Nu e plăcut să ți se uite cineva mereu direct în creștet. Apoi, Călin era un boem, pierdea nopțile cu prietenii la circiumă, avea mereu ceva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei înșiși ca principi reformiști, promovând un fel de iluminism oriental, domnitorii fanarioți au adus pentru prima dată în țările române atmosfera levantină de la sudul Dunării, care mai târziu a fost socotită vinovată de toate nenorocirile poporului român. Mita, bacșișul, taclaua leneșă, justiția coruptă, zeflemeaua superficială sânt și astăzi socotite de români moșteniri fanariote. La sfârșitul secolului trecut poetul național Mihai Eminescu, fondatorul doctrinei naționaliste românești, constata cu amărăciune discrepanța dintre demagogia patriotică a clasei politice și realitatea ei balcanizată: "Și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
suspensor. Dar umbla vorba că e pe drojdie și că ar face orice pentru bani. Hai, varsă ce ai! — Dick e mai priceput la galanterii decît tine, domnu’ polițist White. — Ai ceva tare pentru mine sau ai venit la o tacla? — Io-mi țin chestia tare pentru Lana Turner, iar pe tine te Întărîtă ăia de-și bat nevestele. Am mai auzit că te porți tare frumos cu doamnele și că nu ești prea pretențios În privința Înfățișării. Bud Își pocni degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cineva din cartier, ca să intri acolo) sau se bea bere pe gard. Erau preferate sticlele mari, de plastic, la doi litri: PET-urile. Copiii, încă neînvățați, trăgeau votcă cu paiul, din cutii mici, de 250 mililitri. Golanii stăteau la o tacla, în timp ce nevestele lor își dezmorțeau picioarele printre mașini și grădini de floarea-soarelui: țineau de mână fetițe cu părul lung, buclat, cu ghetuțele furate din depozit. La 11 ani, puteai să le plimbi și tu prin spatele blocurilor; la 13, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ziuă. Un duș mai rece puțin și sînt vesel. Cafeaua este excelentă și răspund la telefon vesel. Era amicul meu, doctorul X de la spitalul Socola. Pot trece pe la tine? mă întreabă vesel oarecum. Sigur, chiar îmi era dor de o tacla. Pe la orele 11 vine amicul meu și parchează în refugiul de pe stradă. Ne așezăm la taclale și după o oră își ia rămas bun. Îl conduc curtenitor pînă la mașină și îl sfătuiesc: Mergi înainte și întoarce mașina în fața porții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful așezat. Sunt ocupat. Sunt grăbit. Sunt iritat, hărțuit, copleșit de lehamite. Am o existență de ghișeu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicită intervenții, sfaturi și complicități. Am devenit mizantrop. Două treimi din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fie rețeta preferată a mediilor noastre: vești proaste de toate calibrele, știri nule, care nu interesează decât subretele, bârfe deocheate și minimalizarea (sau direct ignorarea) veștilor bune. Nu facem emisiuni despre performanțele consistente ale Institutului Cultural Român, dar dedicăm o tacla în doi peri unui textuleț al lui Patapievici, extras de pe nu știu ce blog obscur. Nu prea comentăm festivitatea de premiere a tinerilor bacalaureați de nota zece (excepție: un editorial de Radu Paraschivescu), dar analizăm dacă e corect ca viitorii candidați să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
abundența detaliilor lor, cruzimea este, astăzi, o prezență infinit mai acută, mai insidioasă, mai colorată decât putea fi în câte un sat uitat de lume din Evul Mediu. Cu rezultatul că e, prin supralicitare, mai „banală“. Violența ca subiect de tacla, ca „entertainment“, ca „breaking news“ e, poate, mai puțin „dureroasă“, dar, tocmai de aceea, mai la îndemână. „Progresul“ a luat-o de pe câmpul de luptă, sau de la mesele nărăvașe ale mari lor petreceri cavalerești, și ne-a adus-o, odată cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
abordabili, fără fasoane. Gesticulează amical, adoptă poziții destins-întâmplătoare, te tutuie, îți fac cu ochiul, înfruntă problemele dificile cu o voioșie demitizantă, matter of fact. Ideea e că tocmai au venit de la un jogging sănătos și că sunt gata de o tacla sinceră, în jurul mesei din bucătărie. În sfera „informalului“ intră, obligatoriu, stilul haios (engl. „funny“). Vorbitorul are o bună dispoziție indemo labilă. Totul e OK, nu trebuie să ne facem probleme, nu trebuie să devenim patetici. Mica bășcălie, glumița „de gașcă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut și el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconițe nervoase își dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate și țâfnă. Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țuică. Dar asta o fac numai familiile de terminați. Celelalte te învață să bei gospodărește, ritualic. La sărbători, la botezuri, nunți, înmormântări, duminica, la simple întâlniri între rubedenii. Când se taie porcul, când se face rachiul, sau așa, la o tacla. Ai 5 ani, bunică-tu a montat alambicul și a ieșit afară, la treburi. E iarnă, e atât de bine să stai lângă sobă, să te joci cu un băț în jăratic. Rachiul picură într-o oală - te apleci, pui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
și grupusculul Constantinescu există legături puternice, care nu fac obiectul unor analize de presă cum ne-am fi așteptat“. Avem aici o mostră de speculație politică, una din zecile pe care le emit cei doi vorbitori. Este mai mult decât tacla de cafenea, sunt vocile unor intelectuali insider-i capabili să pună cap la cap date cunoscute, dar invizibile pentru profanii care se aventurează în zona analizei politice. Un maestru al arborilor genealogici Poate cea mai amuzantă, utilă și surprinzătoare manieră de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
târgul nostru. Se pare că ar fi sorți de izbândă. Da numa nu te linge pe bot prea tare că s-ar putea prea bine să nu găsesc nici o posibilitate de a-ți scrie „vino”. Acum, că am terminat cu taclaua, îți trimit orarul de serviciu. Închei epistola mea urându-ți numai sănătate, belșug, voie bună, multă licoare etc. J ca supus ..........(semnatura) Anexa nr. 3 Ultimul dispărut - profesorul Panaite Forțu Dumnezeu să-l ierte ! Odihnă veșnică FORȚEI călăuzitoare a multor
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
singure aleargă neistovite’’. ( Vladimir Streinu ). Artă vorbită din ‘‘Povești și Amintiri’’ este în cele din urmă, dacă se dorește a spune astfel, ‘‘vorbărie goală’’, dar fermecătoare că nici una alta, din câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară, în care de atâtea ori avântul verbal confiscă pentru sine inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un continuu suflu euforic, să gâlgâie și să clocotească, ajung la neașteptate răsfățuri ritmice și își
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Alicia. Și a venit aici ca să mă târască în fața comandantului nazist și să mă condamne la muncă silnică pe viață. — Sunt... ăă... ocupată, zic, încercând să intru repede înapoi la Tiffany. Scuză-mă, nu am timp să stăm la o tacla. — Nu vreau să stăm la nici o tacla. — Mă rog. — E un lucru foarte important. — OK, uite ce e, poate că așa ți se pare ție, foarte important, zic disperată. Dar haide să privim lucrurile în perspectivă. La urma urmei, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
târască în fața comandantului nazist și să mă condamne la muncă silnică pe viață. — Sunt... ăă... ocupată, zic, încercând să intru repede înapoi la Tiffany. Scuză-mă, nu am timp să stăm la o tacla. — Nu vreau să stăm la nici o tacla. — Mă rog. — E un lucru foarte important. — OK, uite ce e, poate că așa ți se pare ție, foarte important, zic disperată. Dar haide să privim lucrurile în perspectivă. La urma urmei, e doar o simplă nuntă. Dacă o compari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]