201 matches
-
metafore, lingviști spânzurați de limbă, cititori puși pe ruguri cu tot cu cărțile interzise pe care le citiseră (Basarabia de după 1940). Irina Covaci, soția scriitorului Boris Covaci (cu bunic împușcat la Ivdel și bunică decedată în Siberia), pe când era mică, aflase în Taiga de la părinți că cea mai mare sărbătoare a anului este Paștele și-atunci a întrebat-o pe bunica ei: - Când va fi Paștele? - Mâine, i-a răspuns aceasta. A doua zi, copila s-a sculat cu noaptea-n cap și
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
din Rusia, secția Geologie, clasa de metale neferoase și aur, apoi a fost colector la expediția de cercetare științifică a Institutului Negrizoloto în îndepărtata regiune Turukhansk (Ținutul Krasnoiarsk). Andrei a participat la expediții, parcurgând pe jos sute de kilometri în taiga; a mers în Siberia. El afirmă că acestea au rămas cele mai frumoase amintiri din viața lui. Avea atunci 20 de ani. Regizorul evidențiază în Martirolog faptul că toate aceste experiențe acumulate în expediții l-au determinat să devină regizor
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
au rămas cele mai frumoase amintiri din viața lui. Avea atunci 20 de ani. Regizorul evidențiază în Martirolog faptul că toate aceste experiențe acumulate în expediții l-au determinat să devină regizor, deși impresiile din acel an exotic, petrecut în taiga, nu s-au reflectat în mod direct în creațiile sale regizorale. În anul 1954, la 22 de ani, Tarkovski își depune actele pentru a fi admis la Institutul de Stat pentru Cinematografie (Всероссийский государственный институт кинематографии) și reușește să se
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
apele râului Obi, la nord de Novosibirsk. În anul 1994 el pornește într-o expediție pe fluviul Obi, spre nord și întâlnește doi vârstnici care îi spun despre un copac, un cedru, cunoscut ca pin siberian, ce crește în adânca taiga siberiană, că are proprietăți vindecătoare: “În primăvara anului 1994, am închiriat trei nave fluviale cu care am făcut o expediție de patru luni, de-a lungul fluviului Obi... Expediția se numea “Caravana Negustorilor”. Câteodată, de-a lungul a zile întregi
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
făcut o expediție de patru luni, de-a lungul fluviului Obi... Expediția se numea “Caravana Negustorilor”. Câteodată, de-a lungul a zile întregi, pe traseul nostru nu se întrezărea nici măcar un sătuc cât de mic. Cât cuprindeai cu privirea, doar taiga de o parte și de alta a apei.în acele zone, fluviul reprezenta singura cale traficabilă de-a lungul a zeci de kilometri. Pe atunci încă nu știam că la unul din acești kilometri mă aștepta o întâlnire care avea
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
doi bătrânei el descoperă o tânără femeie, care îi spune că acei bătrânei erau bunicul și străbunicul ei și se oferă sa îl ducă la cedrul descris de aceștia. În timpul celor trei zile pe care le-au petrecut împreună în taiga, ea îi relevă nu doar secretele cedrului sunător, dar și multe mistere ale Naturii și Universului. Întors acasă, cu o nouă experiență și mentalitate de viața, își abandonează cariera de om de afaceri, căsnicia îi eșuează și începe să scrie
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
cedrului sunător, dar și multe mistere ale Naturii și Universului. Întors acasă, cu o nouă experiență și mentalitate de viața, își abandonează cariera de om de afaceri, căsnicia îi eșuează și începe să scrie prima carte despre experiența sa din taiga. Prima carte, intitulată “Anastasia”, o publică în 1996 și o vinde el, însuși, în stațiile de metrou ale Moscovei. Mulți dintre cei care au cumpărat cartea s-au întors să mai cumpere pentru prieteni, vecini, astfel că, primul tiraj de
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
astazi, cartea îi apare sub egida editurii “Dilya” - Moscova și St-Petersburg, o ediție princeps ajungând chiar în colecția Bibliotecii Congresului S.U.A. Succesul primei cărți l-a îndemnat pe autor să scrie un al doilea volum. Alte vizite la Anastasia în taiga - inclusiv conversații cu fiul pe care ea l-a conceput cu autorul - au dus la apariția altor cărți, opt la număr în original (ultima având două volume). În anul 1999, numai după trei ani de la apariția primei cărți, Vladimir Megre
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
succes în toată lumea, autorul a primit mii de scrisori de mulțumire pentru binefacerile pe care le-au simțit cei care au citit-o și, in care, aproape toți își puneau întrebarea cum această femeie solitară, trăind ca o sălbatică în taiga, reușea să vadă la distanță, să cunoască în mici amănunte evenimente petrecute cu mii de ani în urmă și să se poată descurca cu mare ușurință în problemele vieții noastre contemporane. Printre întrebările puse de admiratori autorului a fost și
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 791 din 01 martie 2013 Toate Articolele Autorului Iubito, azi, de Mărțișor, Fiind plecată-n lume-n zbor Precum un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean
DE MĂRŢIŞOR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345552_a_346881]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 792 din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului sufletul meu e un fel de sahară bătută de vânt ce pustiu dureros m-a cuprins ce siberii albe cu ghețuri și zăpezi printre taigale pustii unde se odihnesc lupii secolului douăzeci și unu gata oricând să sară cu colții în ceafa cuvintelor să le sugrume, să lase în urmă numai hoituri de vocale și consoane schioape înecate în sânge e bal mascat la bellagune o caleașcă
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
una dintre cele mai bine cotate unități de învățamânt superior de profil din Franța, și devin în același an, studenți la silvicultură, cei doi ani de studiu efectuați anterior în România fiindu-le echivalați. Student la Nancy, cu gândul la taigaua canadiană Doi ani de „transpirație” intelectuală au urmat pentru Genu și prietenii săi „forestieri”, pentru că, după ce sunt acceptați la Nancy, trebuie să aprofundeze limba franceză, ca să poată desluși tainele pădurilor. Inteligența și ambiția, seriozitatea și rigurozitatea îl ajută pe Genu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
roșu, cum îmi plăcea să denumesc prizonieratul sovietic. Îndeosebi i-am povestit de cel de-al cincelea, din 1946, petrecut-sau mai bine zis, îndurat-în lagărul de pedeapsă de la Usciora, denumit-nu degeaba-și Gura Dracului. În acest punct pierdut în taigaua mlăștinoasă de dincolo de Volga, noi, un grup de ofițeri români, fuseserăm expediați din lagărul-matcă Oranki într-un vagon pușcărie, cu gratii și cătușe, ca pentru fioroși criminali, fiind calificați de NVD-ul local, fost NKVD-ul, ca ireconciliabili dușmani ai
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
clătinat și Porțile Iadului. Nu mai simțeam nici foamea, nici frigul, nici întunericul, căci peste noi coborâse de sus căldura și lumina peșterii din Betleem”. (Radu Mărculescu-Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc. Ed. Humanitas, București, p. 112-114) Taigaua sovietică era echivalentă cu iureșul năvălirilor musulmane în năpăstuita lor sete de cucerire, era drumul hoardelor migratoare și a celor sovietice, care s-au năpustit asupra Creștinilor, asupra celor lăsați de Bunul Dumnezeu în Vetrele lor de moștenire milenară, era
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
fost logodiți cu moartea aprigă, zălogul trufașilor atei. Ele, care cuminecau cerul cu privirile angelice se agățau ca niște umbre de zorile nădejdiilor zăbrelite. Ei, care au sfințit locul copilăriei, al școlii, al instituției, al societății au fost deportați în taigaua Bărăganului sau în Siberii. Ele, care înfloreau versurile poeților în mireasma serafică a trăirii zăceau stafidite în beciurile securității. Ei, care au fost apărătorii cei mai îndârjiți ai Crucii lui Hristos și ai Neamului, Ei, jertfiții pe Cruce, n-au
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de Sus, românul s-ar fi pierdut în taigaua vrăjmașilor sau în hoarda trădătorilor. Toată Moșia geografică, cu întregul relief, cu bogățiile lui variate la suprafață și-n sânul pământului, cu râuri, cu lacuri, cu munți, cu podișuri, cu câmpii, cu aer, cu soare, cu floră și faună, cu
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
Sora șefă ! (na, iar am plagiat!). Veghează ca râul, ramul să nu-și mai facă de cap fără voie de la Codul penal. De aceea, unii mai vor să și moară. Oricum, aș vrea să-mi ispășesc condamnarea, la sud de taigaua siberiană. Nu spun unde! Aș fi, din nou, acuzat de plagiat. Ultima oră! Diferența dintre Ponta și Băsescu?! Ponta se rade singur, pe Băsescu îl rad alții! N.B. La sfatul amicilor, mi-am tras și blog: http://blogulluigabu.blogspot.ro
TABLETA DE WEEKEND (7): AUTODENUNŢ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369737_a_371066]
-
fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de Sus, românul s-ar fi pierdut în taigaua vrăjmașilor sau în hoarda trădătorilor. Toată Moșia geografică, cu întregul relief, cu bogățiile lui variate la suprafață și-n sânul pământului, cu râuri, cu lacuri, cu munți, cu podișuri, cu câmpii, cu aer, cu soare, cu floră și faună, cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de Sus, românul s-ar fi pierdut în taigaua vrăjmașilor sau în hoarda trădătorilor.Toată Moșia geografică, cu întregul relief, cu bogățiile lui variate la suprafață și-n sânul pământului, cu râuri, cu lacuri, cu munți, cu podișuri, cu câmpii, cu aer, cu soare, cu floră și faună, cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
O SIBERIE DE GHEAȚĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește, ... Citește mai mult MOTTO:„Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.”( Alexandre Dumas)Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere,Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere,Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri -Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri.Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic,El bufonul și învinsul - cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Hollywood-ului putea concura atunci această eroic maiestuoasă talie... Ostașul român arată oarecum altfel după '89. Aproape am și uitat ținuta soldatului, a ofițerului dinaintea războiului, pînă să dea peste ei hoardele altaice, pînă să-i îmbrace cu haine croite în taiga slugile de-aici ale rușilor, aproape am uitat ce vestoane, ce chipie, ce mantale purtau tații și bunicii noștri, atît de multă vreme netrebnică a trecut și peste armia română. Imediat după '89 au apărut semnele schimbării, dar dacă vedem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iunie 1940. După cedarea fără luptă a Basarabiei, bunicul dinspre mamă, Ion Verejanu, fost primar al Dondoșanilor, considerat drept „delicvent” de noile autorități de ocupație, însoțit de propria-i consoartă (Sonia) și de fiul lor (Mihail), au fost deportați în taigaua siberiană, de unde doar ultimul avea să-și mai revadă satul, în urma amnistiei decretată de președintele Nikita Hrusciov. Părinții „unchiului Mihail”, septuagenari, s-au pierdut pe rând: tatăl, „destul de repede, răpus de condițiile extreme de muncă și climat”, iar mama, respectiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1961. Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele, București, 1949 (în colaborare cu Val. Cordun); Nikolai Virta, Bătălia Stalingradului, București, 1950 (în colaborare cu Val. Cordun); Antologia poeților decembriști. 1826-1951, București, 1951 (în colaborare cu Claudia Millian și Demostene Botez); V. Matev, În taigaua Narâmului, București, 1953 (în colaborare cu M. Zarie); E. Samuilenoc, Noroc vânătoresc, București, 1954 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); K. Simonov, Suvorov, București, 1955; S. N. Sergheev-Țenski, Epopeea Sevastopolului, I -II, București, 1955 (în colaborare cu L. Pop); Alexander Iașin, Aliona
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]