298 matches
-
tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o viață. La constatarea dată, pe lângă fiecare dintre aceste segmente de timp se mai poate face adaosul sau mai multe cu excepția referitoare la viață, că doar omul nu are mai multe vieți, oricâtă speranță de veșnicie ar nutri în niște tainițe ale conștiinței ori în subconștient. La o gândire mai profundă, admite totuși ideea limitării în timp a vieții sau, mai simplu, a sfârșitului, cum i se mai spune, dar, de obicei când acesta se raportează la altcineva. Ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
țara pe ale cărei meleaguri a văzut lumina soarelui, dragoste însoțită de o mare decepție datorită neîmplinirii idealurilor ei seculare. Sarcasmul și chiar cinismul unor aforisme reprezintă în realitate reversul iubirii de neam, iubire pe care a purtat-o în tainițele sufletului sau până în clipa morții. Să nu uităm că a părăsit țara în momentul în care ne aflăm în ajunul marilor evenimente istorice care au bulversat întreaga Europa, culminând cu războiul în care am încercat, fără succes însă, anularea consecințelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
citat mai sus, comunica mărturisirea pe care i-o făcuse autorul Nebuniei lumii în ultima convorbire: „Am isprăvit romanul. E ceva strașnic. O să fie o lovitură pentru toți.”, pentru a glosa pe marginea lipsei de modestie ce „îi venea din tainițe afunde, mai tari decît voința lui”. Mai încrezător în valoarea noii lucrări este Gh. Cardaș. Invocînd un text publicat de George Cornea în „Rampa” sub titlul Razia, care ar fi fost, cum a ghicit Mihail Dragomirescu, un fragment de roman
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
ale călugărilor și mirenilor cu gând frumos, cum zice cântarea: Numai cei născuți de sus Sunt copii ai lui Iisus Numai cei cu gând frumos Sunt copii ai lui Hristos Numai cei ca pruncii sunt Fericiți pe-acest Pământ! În tainița sufletului, cei care nu au putut străbate calea și-au dorit mereu să fie și ei binecuvântați cu această mare bucurie, de a ține în mâini lumină lină, care nu produce arsuri, născută din lini lumini, din Lumina Sfântă. Rugăciunile
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
hollywoodian (sau “bollywoodian”, cu coregrafia de rigoare!): patriotism studențesc, societăți secrete, atentate teroriste cu arme, bombe și gaze toxice, spioni dubli și tripli, încleștări între servicii secrete străine și interne, armate private, lovituri de stat, amante fără scrupule, coliere scumpe, tainițe și călugări misterioși, etc. Nici azi nu știm de fapt pentru cine a acționat, căci nu și-a scris memoriile. Doar un volum de poezii, dominate de dorul de țară. Iar declarațiile lui Ilie Cătărău sunt ambigue, nici măcar la fel de elocvente
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
cum ești domnia ta ne-am putea aștepta la un entuziasm mai viu față de grația feminină. Ai Închinat versuri fermecătoare femeilor de tot soiul. De ce nu ne bucuri inimile făcând același lucru cu ea? — Versurile mele sunt rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele Centrum-ului al cărui trimis este. Rămâne convins că a doua zi, când păcătosul este scos din celula În care nu va mai reveni niciodată, paznicii Îl conduc pe drumul către rug, nu către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu se stinge nici în uraganul cel mai cumplit al patimilor, numai acest drăcușor hâtru îmi spune că trebuie să mă liniștesc, că nu trebuie să mă gândesc la cocaină, că, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l doară într-un pliu al cărnii, într-o tainiță a sufletului, când, treizeci de minute mai târziu, uitându-se la ceas, se întreba pe sine însuși dacă soția lui tot se dusese până la urmă la cinema. O să-mi vină aici, dacă vine, în ultima oră, în ultimul minut, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uitare. Vedea deja pe prima pagină a ziarelor: „Doamna doctor s-a împușcat în cap, trădată și nefericită”. Ce să-i spună ea prietenei ei? Doamna Popa n-avea cultură și nici fior tragic. N-ar fi înțeles nimic din tainița întunecată a sufletului doamnei doctor. - Eu zic să vedem ce zic și cărțile, m-oi fi înșelat, era și cam slabă cafeaua, n-avea zaț bun de ghicit. În timp ce doamna doctor își mișca fundul tragic spre sertarul cu cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Făurar Elena Marin Alexe Mă strecor anevoie printre troiene, în pas cu amiaza care calcă strâmb, peste muțenia albă din jur. Simt în spate răsuflarea tăioasă ca de stilet, a vântului zămislit de Făurar în tainița văzduhului alb. Câteva dâre răzlețe și timide promit zile senine, descărcate din desagii încăpători, țesuți la stative străvechi, în tinda înflorită a primăverii. Cine știe, dacă vor rămane doar promisiuni.. Poate că lacrimile fierbinți ale rugăciunilor au escaladat zidurile albastre
F?urar by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83353_a_84678]
-
căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
îmbrățișare divină: „înnoiește-mi aura, sfințitoare Crăime...” (Trăiesc în cântec). O surpriză plăcută, și-un gerunziu învolt, încrustare unduindă, un special„îngerând”, derivat de la „înger” (La temple sub diademe), dăltuitor întru smerenia cuvântului ce se dorește mistuire celestă. Coborârea în tainițele sinelui se dorește surprinsă din perspectiva preteritală a prezentului implantat în trecut: „Nu știu / cine m-a strigat / de dincolo / că marea s-a deschis / și după o răscolire / a căzut zdrobit / întunericul / pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
care ne-am născut, ne-am format și am viețuit, cu bune și cu rele deopotrivă. Unii lasă averi, adevărate tezaure dobândite cu trudă sau poate nu, trăind o viață întreagă înrobiți de strălucirea lor, alții își drămuiesc moștenirea în tainițele sufletelor lor, așezând-o în cumințenia unui alt fel de bogății, acelea de sorginte spirituală. Zestrea pe care eu o las este una de suflet, cea a scrierilor mele, o zestre învăluită în zâmbetul pe care l-am dăruit mereu
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
niște intruși, până când, în ultimă instanță s-a îndurat de ei sinagoga din Focșani, care le oferă găzduire și condiții minimale pentru întâlnirile lor săptămânale. Ca unul care am frecventat o vreme acest cenaclu știu cu câtă pasiune se oxigenează tainițele ascunse ale verbului pentru a-i extrage esența poetică și câtă risipă de idei, de opinii și de puncte de vedere furnizează o ședință obișnuită de cenaclu. De asta zic, mă oripilează ideea că în tot orașul nu s-a
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
iubirii, glasul tăcerii, mantii de culori, roua dimineții, mirajul fericirii, cristalul râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor, a stelelor cunună, mirific cântec etc., poeta face un salt către esențializarea trăirilor, către adâncirea în propria cunoaștere și explorarea tainițelor necunoscute ale sufletului smerit în adorarea Supremului Cântec al Luminii Necreate. Astfel lirica sa devine: „Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers liric grăbește cristalizarea Crezului poezic, care este subsumat în versurile următoare: „Sunt umbră și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
tăcut și solemn de vizitare: turiști simandicoși și evlavioși rotesc privirile peste frescele minunate create de meșterii de demult. Se cumpără vederi, se fac poze. Țăranii ajunși aici de prin satele din împrejurimi, risipesc mătănii în stânga și-n dreapta, pe la tainițe și pe la icoane. Stau tihnind pe o laviță din curtea mânăstirii, încălzindu-mi sufletul la razele mângâietoare ale soarelui de după amiază și tânjind după căldură precum un pui de-o zi! De ce venisem aici? Doar vizitasem mânăstirea de nu știu câte ori
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
obloane de nepătruns. Nu toți oamenii sunt receptivi, însă. Pentru poezie, îți trebuie un organ special, ca să empatizezi cu cel/cea care și-a așternut „Anotimpurile sufletului” pe un suport, pentru a da posibilitate ochiului străin să ajungă în acele tainițe, până acum ascunse. Îți trebuie curaj să te expui în felul acesta, dar și voință, pe de altă parte, să îndrăznești să bați la ușă insistent și să te contopești cu acele trăiri extraordinare care au zămislit poezie. Într-un
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
vibrație, un fior aș spune, căci ai în față un om delicat și puternic totodată, o scriitoare de succes, un om care emană în jurul său unde pozitive. Un suflet de femeie adevărată, greu de descifrat, imposibil de pătruns în toate tainițele sale. O cunosc și îmi face plăcere prietenia ei, dar mă și tem de ea. Nu știu de ce. Poate pentrucă n-o deslușesc destul. De fapt, acesta este unul din mobilurile acestui interviu. S-o deslușesc pentru mine, în interesul
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
vibrație, un fior aș spune, căci ai în față un om delicat și puternic totodată, o scriitoare de succes, un om care emană în jurul său unde pozitive. Un suflet de femeie adevărată, greu de descifrat, imposibil de pătruns în toate tainițele sale. O cunosc și îmi face plăcere prietenia ei, dar mă și tem de ea. Nu știu de ce. Poate pentrucă n-o deslușesc destul. De fapt, acesta este unul din mobilurile acestui interviu. S-o deslușesc pentru mine, în interesul
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
culori de curcubeu. Fereastra nu s-a deschis prea ușor, dar când umăr lângă umar cei care credem în talentul ei, ne-am opintit, pentru că am vrut să se deschidă, soarele a pătruns din belșug adaugând lumină la Lumina din tainița unde zavorâtâ striga către cer, Poezia.. Nu am nici o reținere în a o numi poetă! Pentru Camelia Cristea „e vremea zborului”. Îi doresc zbor lin spre steaua ei. ----------------------------------------- Prefață la vol. ,,Ferestre deschise” de Camelia CRISTEA, colecția ,,Scrisul de azi
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
vibrație, un fior aș spune, căci ai în față un om delicat și puternic totodată, o scriitoare de succes, un om care emană în jurul său unde pozitive. Un suflet de femeie adevărată, greu de descifrat, imposibil de pătruns în toate tainițele sale. O cunosc și îmi face plăcere prietenia ei, dar mă și tem de ea. Nu știu de ce. Poate pentrucă n-o deslușesc destul. De fapt, acesta este unul din mobilurile acestui interviu. S-o deslușesc pentru mine, în interesul
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]