5,450 matches
-
clipită, ca o coadă de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic!) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea formula
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile delicate, mânuirea esențelor și supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și tainice, apropierea fluturilor și pisicilor, aura răsuflării ei pe jumătate în moarte. Își făgădui să-i arate o compasiune nețărmurită, o îngrijire ani în șir în încăperi luminoase și parcuri îndepărtate de amintire; poate fără a se căsători cu Delia, prelungind
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
uneori pîn’ la buze/ Stîrnindu-mi spre seară dorințe ciudate și gînduri atît de confuze/ Încît mă sfiam să rămîn cu ea singur în casă” (Amorurile lui Julien Ospitalierul). Între materiile organice și cele anorganice ia naștere un fluid al unei tainice comunicări, se stabilește limbajul cifrat al metaforei insolite, compunînd o simpatetică sinteză a regnurilor solicitate în devălmășie. „Delicatețea” rimbaldiană îndulcește asprimile bănuite, absoarbe tensiunile, transferîndu-le în feerie: „Sînt fericit, arare/ Îmi dau un fin balans/ Rachiuri de mărare/ Topite-n
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
același timp, a luminii întrupate în corpuscul și undă (tertium datur est!), a orgasmului retinian și a urletului contiguu, adică revelația Culorii, a tonului, a pigmentului. Și atunci, ca într-un profund ceremonial mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație de cod și de limbaj și Poezia devine Pictură: ut pictura poesis! Pe drumul Damascului său interior, Poetul renaște în ordine vizuală, chinestesică și tactilă. Și dacă pînă acum el se numea Șerban Foarță și folosea modulul sonor și
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem). Ceea ce în pictură ar constitui o „natură moartă” se însuflețește de viața tainică a „incompatibilităților” convertite în analogii, devenind un tablou, cum ar fi spus Croce, al unei „incoerențe coerente”, pulsînd de viața secundă a textului, încordat de dorința de a cuceri la meraviglia, pe care contextul suprarealist o favorizează: „intră. adulmecă aerul
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
acest cap nemaipomenit de femeie reprezintă și cea dintâi întruchipare în bronz a uneia dintre cele mai celebre serii de portrete de femeie create de Constantin Brâncuși și în care modelul - cu precădere Domnișoara Pogany de mai târziu - își sprijină tainic capul pe palma stângă, aceasta din urmă tot mai stilizată. Bronzul scos astăzi la iveală reprezintă, după toate aparențele, “lucrarea-sursă”, cap de serie a ceea ce avea să evolueze într-una din cele mai pregnante trăsături distinctive ale unora dintre cele
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
atunci, de unde pofta, entuziasmul tău permanent de a scrie? M.P.: Tocmai. Construcția pe care o fac o fac pentru că eu sînt ardelean: lucid, constructiv, responsabil. Acesta e al doilea lucru pe care-l am. Am descoperit că există o modalitate tainică de a fi fericit într-un mod foarte ciudat: acela de a munci. D.P.: Cea mai mare bucurie a oricărui creator... M.P.: A, asta zici tu, care tocmai ai terminat un roman, Agata murind. Romanul te-a chinuit, ai muncit
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
orgoliului, a tradițiilor cu seculare și solemne emanații ale istoriei locului transilvan, al țărilor române, al Europei și, peste toate, al trecerii propriei vieți a scriitorului. Bastion ardelenesc cu porți de cetate, justițiar și solemn în orizontul său de simțăminte tainice, până ce nu le face să fie îmbrățișate și amplu orchestrate în reverii împinse până la forma modernă a fantasticului care este aplicarea pe viu a sentimentului și a erudiției. Disciplina căutării și însușirii certitudinii datelor i-a dat lui Constantin Mohanu
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
probabil continuă a fi astfel... Încă o față semnificativă a vîrstei aurorale se ivește în producția poetului arădean. E acea nediferențiere între factorii componenți ai realului, acel sincretism ontologic ce indică intuiția originarului unitar, a ansamblului ale cărui părți rămîn tainic solidare. Bunăoară un amestec de modern și arhaic, de urban și bucolic, dincolo, s-ar zice, de-o intenție de poetică, precum o respirație generoasă a organismului liric. Lucrurile diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
și împușcătura nu mai puțin miraculoasă, care în loc să o ucidă face să devieze glonțul vrăjit dinspre inima ei spre mizerabilul Caspar, ce se prăbușește blestemând. Dar, dacă eram frustrat de această satisfacție finală, nu eram lipsit de alta, atât de tainică încât nu îndrăzneam să o mărturisesc nici chiar bunicii. Deși eram numai urechi, vedeam totodată ceea ce istoriseau instrumentele. Cu ochii ațintiți asupra lor, urmăream freamătul contrabașilor, acordurile lor sumbre din care mă salva vocea străvezie a clarinetului. Dar în povestea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
petrecea ceva și acest ceva l-am văzut, cu ochii larg deschiși, din prima seară și continuam să-l văd ori de câte ori orchestra ne servea, odată cu felia de tort ce mi se punea în față, potpuriul din Freischütz. Se întâmpla ceva tainic ce depășea pentru mine misterul vânătorilor din Pădurea germană. Dacă nu cumva, ceea ce se petrecea făcea parte chiar din basmele acelei păduri. Căci - o spun acum când au trecut atâtea mii de seri de la acelea trăite alături de bunica mea nemțoaică
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
se putea din nou mânca afară. Așteptam să se termine valsurile, polcile, să înceapă Freischütz. Și, iată, arcușurile atacând Uvertura, și aria Agathei, singură în fața nopții întunecate, și coborârea înfricoșătoare prin Cheile Lupului. Tremuram de nerăbdare să văd iar zborul tainic al muzicanților prin văzduhul deasupra parcului și al apei. Și, iată, cei trei cu instrumentele lor lucitoare pe umeri ridicându-se tiptil din orchestră, furișându-se printre tufișuri, pe sub ulmi...Dar când să se înalțe în aer, au dispărut, nu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca săși pună cineva sufletul pentru prietenii lui. Așadar, pentru că mucenicii au dat dovadă de cea mai mare dragoste, Stăpânul îi primește, iar ei se bucură de slava aceea, se prind în cetele de dănțuitori, iau parte la cântările cele tainice. Dacă, pe când erau în trup, se prindeau în ceata aceea de dănțuitori în timpul împărtășirii cu Sfintele Taine, și cântau împreună cu Heruvimii cântarea cea întreit sfântă, după cum voi cei inițiați știți, cu mult mai mult acum, când sunt dănțuitori împreună cu îngerii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
istorică, ajutându-ne să ne clarificăm cu propria noastră istorie, și care va provoca, fără îndoială, cercetarea istorică din țara noastră. Pe parcursul întregii manifestări, în sala „Tonitza” s-a simțit... Siria: o Sirie frumoasă și calmă, trimițând la străvechi și tainice simboluri orientale, grație tablourilor lui Ammar Alnahhas, multe reprezentând pești, despre care artistul a spus simplu și lapidar că simbolizează... VIAȚA. O zi plină, o zi... istovitoare, în sensul bun al cuvântului, cu întâmplări pentru minte, suflet și inimă, la
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a se înfiripă sfielnic prinzând conturul unor forme timide apoi crescură inconștient unele dintr-altel topindu-se criptic și fluent ca niște anagrame rupestre
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată. Deși părea că doarme mult. Chiar și programul de zi și-l petrecea într-o semi-trezie. Frecventa, așa cum se face asta în mod tainic, cea mai solicitată Școală Îngerească. Rasă nu purta, dar era novice. La cursuri a aflat că e printre miluiții, binecuvântații. Că partea sa e întreagă, neatinsă. Și e doar a sa. Ea trăiește sub același soare. Neocrotită. Într-o crăpătură
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-a trece dincolo, pe solul bucuriei și al păcii. Și arde hotarele-n
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
chestiune obișnuită deja la care pot adăuga doar că poezia e mereu imprevizibilă poate plictisi dacă îi pretinzi să fie mai mult decât fastuoasa reprezentație de-o clipită a unui flash îndreptat spre locul unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA SEMIOTIC? Ca în amnioticul uterin pruncii înoată de-a valma în agheasma în care sunt botezați întru comuniune cosmică sau pur și simplu ritualică părându-se ciudat poate chiar monstruos doar că pe spate și pe burtici pruncii din crsitelnița
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
ode, epopei și sonete, nu-mi va fi reprodus chipul în milioane de picturi, fotografii, timbre poștale; nu mă voi mai naște dintr-o coastă de om sau din spumă de mare nici umbra mea nu se va mai apleca tainic, mică Lilith, din spatele unei obscure sfinte treimi; nu mă voi mai regăsi în cărți cu imagini, în dicționare de nume, în reviste de modă, jurnale. Da, a noastră e muzica asta sălbatecă, vastă: băutorii de bere-n cutii, mîncătorii de
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
Pe el numai Angela ar putea să-l deseneze, tremurat, Siluetă parelnică, pășind alunecat mereu pe vârfuri... Poate, nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin. Pronunță unele sunete mai greu, e drept, Dar e însuflețit de o tainică ardoare, Fiu al unui creștin și al unei musulmance, Rod al Occidentului și al Orientului, Sortit să împace lumea ce vine, sper, nu s-o incendieze. Nu în tăișul sabiei, în cântec va fi puterea sa... Armonia pe care o
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
alun Florile cad de-a valma, bărbătești, De pe alunii vizitați de-un vânt. Și-au făcut datoria, oblicești În Flora României - trist comând. N-a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să ardă, lin. Și toate se vor fi plinit, firești. Se poate da-n primire, veterani, Prag de-un alt avatar, pe iarbă un de Amenți covor, în ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Bucură-Te Marie" Ca să nu se rătăcească calea-n călătorii. "Anatolia - vopsea de ouă" scrie pe plicul micuț și norul cel roșu, verde, albastru, galben în care voi scufunda ouăle în Joia Mare. Deasupra lor vor răsuna apoi cele mai tainice și trainice cuvinte ale anului HRISTOS A îNVIAT! ADEVARAT A îNVIAT! Și același băiat e acum în stupina Mânăstirii Și înmulțește rugăciunile peste ceara lumânărilor, peste albine, peste iarbă, peste stele și lume după rânduiala gramaticii sufletești. El cel care
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
Și tihna din cuiburi și de sub aripi Și ținuse postul tăcerii în Sfântul Munte își meșterește acum Din lemnul unui stup străvechi O cruce. Poveste adevîratî din Apoldu de Jos Soră lobodă, frate leuștean, verișoară leurdă, cumătră ștevie, smerit cartof, tainic busuioc și văr dulce cimbrișor laolaltă viețuiți în grădina de pe deal botezuri, nunți, înmormântări pe toate le priviți egal, cu pace, dragoste și milă, sub razele bisericii de lemn a Sfântului Ioan. Roiul din stupii leliței Ana va pleca curând
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului, în raza soarelui din geana pruncului, în raza lunii din cuibul privighetorii, în bucuria înluminată a Mironosițelor în tainicul surâs al Maicii Tale împrumutându-ne lumină Doamne, Tu care Te îmbraci în iubire întoarce-ne și pe noi întru bucuria Raiului.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște. Cei șapte corbi, înșirați pe creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se ridică ușor, apoi
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]