35 matches
-
de-a lupta” cu sine însuși, în scenarii intertextuale în care trimiterile se fac mai cu seamă la mitologia greacă. Îi reușește lirismul reflexiv-elegiac, revelându-l ca poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în Cartea zodiilor (1982): „O liniște-a neliniștilor sapă/ În trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
este tulbure, chiar întunecat. Uneori, astfel de eroi par a urî viața (Fefeleaga, Dura lex), deși atitudinea lor este ambivalentă. Considerând oamenii drept „marile minuni ale vieții”, prozatorul îi face să traverseze, în cazurile tipice, experiențe deosebit de dureroase, de obicei tanatice, pentru a le releva adevărata personalitate. Iar aceasta e dominată de un preaplin al vitalității inconștiente cum literatura română nu cunoscuse până atunci. „A trăi” înseamnă pur și simplu „a trăi”, a te lăsa cuprins și dominat de izbucnirile vitalității
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
seamă de titluri: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Obsesia unei moarte, Bunica se pregătește să moară. Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu. În romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, obsesia tanatică e un laitmotiv la modul explicit. "Întotdeauna - menționează naratorul - i-am vorbit Ioanei despre moarte", " Ideea morții a devenit la mine un tic". Pentru Sandu întreaga viziune a existenței e, în termeni heideggerieni, un "Sein zum Tode". Sadic, masochist ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
modificări se impun, și simțurile năvălesc amarnic odată cu îmbrățișările jinduite dar neformulate. Astfel ajungi la forma care transformă un univers palpabil, valabil numai pentru cei ce trăiesc în alt anturaj mai înalt, mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea sublimității și îmi vâri în țeastă sentimentul că sunt mult mai puternic, când eu sunt atât de slab. Am zdrobit în dinți un cârcel dulce-acrișor de la o plantă care mă vizitează. A
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor în conștiință. Interpretarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu haine scumpe, pictorul a așezat câteva obiecte care condensează o natură moartă menită a simboliza opulența. Printr-un aparent joc al hazardului, oglinda de la picioarele lor reflectă un craniu, ironic memento mori pentru cei aflați în plină glorie. Episodul tanatic comun celor două capodopere se evidențiază esențializând problematica, și în Patul lui Procust. Nu ar fi exclus ca "divinul critic" să fi intuit inflexiunile hamletiene din roman când constată execelentul joc dramatic care se construiește discret în camera Emiliei: "Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Todestriebe freudiene, fie prin selectarea din cuplul de forțe jungian anima/animus a unei anime benevolente, creatoare. Oricum, este evident că, spre deosebire de himerele și sfincșii decadenți, a dispărut la Paciurea elementul care le edifica, tensiunea dintre principiul plăcerii și pulsiunile tanatice, care configurau un erotism contrariant, deviant, morbid. Formalismului decorativist, sau ceea ce John Reed definește ca Stil decadent, Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fatală ca înger al morții este poate cea mai nimerită întruchipare a relației dintre Eros și Thanatos, Principiul plăcerii (Lustprinzip) enunțat pentru prima oară în 1848 de către psihologul experimentalist german, Gustav Theodor Fechner este dublat la Freud de o pulsiune tanatică, distructivă și autodistructivă. Wagner le sintetizează în ceea ce el numește Liebestod, dragostea-moarte, concept transpus dramatic în opera sa Tristan și Isolda. Helen K. Gediman în Fantasies Of Love And Death In Life And Art: A Psychoanalytic Study Of The Normal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Dragoș Protopopescu), Valkyriile „care aleg morții” (la Ervin, adică Ovid Densusianu în postura de poet). Direct sau în expresie mitologică, e un spațiu al inițierii (Dragoș Protopopescu, Sabat, Eleusis, Walpurgis, N. Davidescu, Rugă). Sau unul al dezolării - al obsesiei tanatice proiectate hiperbolic în orașul-cimitir la Bacovia, în sumbra lume a cavourilor la I. M. Rașcu, în viziunea apelor Styxului la N. Budurescu, în moartea vegetației, „când toamna coboară”, la Ervin. Și obsesia disoluției, translată în peisaje și în acorduri autumnale
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
a”, indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars combinatoria de mister psihologic și feerie agresivă, de ingenuitate și demonism, de Bradbury, meraviglia, Wajda și Bulgakov, de psihism tanatic, jubilație fantasmagorică, strada Mântuleasa și strada Venerei. Tradusă în franceză (Le Rêve, Paris, 1992), cartea a fost nominalizată la Premiul Médicis, pentru cea mai bună carte străină a anului. Aproape simultan cu țesăturile fabuloase ale Visului, C. realiza o altă
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]