308 matches
-
Credințele religioase dominante în timpul dinastiei Ming au fost diferitele forme ale Religiei tradiționale chineze și cele Trei Învățături: confucianismul, taoism și budismul. Lama tibetan, susținut de dinastia Yuan, a căzut din grația imperială la începutul Mingului, împărații favorizând în special taoismul, acordând practicanților săi mai multe poziții în departamentele rituale ale statului. Era Hongwu reduse cultura cosmopolită mongolă a dinastiei Yuan, iar prolificul Prinț de Ning, Zhu Quan chiar a compus o enciclopedie în care ataca budismul, ca un străin „cult
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
influența lui, el a fost de multe ori trimis să se ocupe de afacerile militare și revolte, departe de capitală. Cu toate acestea, ideile sale au pătruns în gândirea de masă din China și au stimulat un nou interes pentru taoism si budism. Mai mult decât atât, oamenii au început să pună la îndoială validitatea ierarhiei sociale și ideea că învățatul ar trebui să fie deasupra fermierului. Discipolul lui Wang Yangming și minerul de sare, Wang Gen, făcea prelegeri oamenilor de
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
ale școlii Wudang, celelalte două fiind Taijiquan și Xingyiquan. În mod general este grupata că o practică internă (sau neijia gong). "Baguà zhang" literar înseamnă "palmă celor opt trigrame," referinduse la trigrams of the "Yijing" ("I Ching"), unul dintre canoanele Taoismului. Crearea , că arta marțiala formalizata, este atribuită lui Dong Haichuan (???), despre care se pune că a învățat-o de la maeștrii Taoiști (și posibil Budiști) în munții Chinei rurale în timpul primei părți a secolului 19. Există dovezi care sugerează o sinteză
Baguazhang () [Corola-website/Science/302257_a_303586]
-
un studiu din 2006 a constatat că 46% din populația Chinei era religioasă. De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări religioase. Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”) include confucianismul budismul și taoismul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze. Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice. O sondare a opiniei, făcută în 2008
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
celebră chiar în timpul vietii ei. Religia în China, în această perioadă, a avut un mare efect asupra vieții oamenilor, a credințelor și a activităților de zi cu zi, iar literatura chineză de spiritualitate era populară. Cele mai importante zeități din taoism si budism, spiritele ancestrale, și multe zeități din Religia tradițională chineză erau venerate cu jertfe de sacrificiu. Tansen Sen afirmă că mai mulți călugări budiști din India au călătorit în China, în timpul Song, decât în timpul dinastiei anterioare, Tang (618-907). Cu
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
oficial în engleză. Macao are o populație de aproximativ 630000 locuitori. Grupuri etnice: chinezi 92.4%, alți 7.6%(portughezi; macanezi - grup etnic din Macao de origine portugheză și chineză; japonezi; filipinezi, etc). Religiile principale: Shenism (religia tradițională chineză), Budism, Taoism, Creștinism etc. Rata fertilității: 0.91 copii născuți/femeie, cea mai mică din întreaga lume. Rata natalității este de 8,9‰, printre cele mai mici din lume. Rata mortalității: 4,1‰. Alfabetizare: 94.5%. Limbile oficiale sunt portugheza și chineza
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
(Chi Kung) este un sistem chinezesc antic de cultivare a sănătății, vitalității și longevității, cât și de evoluție spirituală. Bazat pe principiile clasice ale Taoismului, oferă o cale de autocultivare ce presupune armonia între toate nivelurile ființei umane (fizic, psihic și spiritual), armonia cu natura și progresul constant și natural, evitând excesele și accidentările posibile în alte discipline fizice și, în acelați timp, evitând retragerea
Qigong () [Corola-website/Science/318331_a_319660]
-
publicate în mod regulat de la începutul anilor 1960. Ea a primit o largă recunoaștere pentru romanul " Mâna stângă a întunericului", care a câștigat premiile Hugo și Nebula în 1970. Celebra pentru măiestria stilului literar și pentru explorarea temelor legate de taoism, anarhie, feminism, psihologie și sociologie, a debutat ca romancier în 1966 și este considerata una dintre cele mai bune autoare de science fiction și fantasy modern. A câștigat, la toate categoriile literare, zece Premii Hugo și Nebula, cele mai însemnate
Ursula K. Le Guin () [Corola-website/Science/316739_a_318068]
-
sunt chinezi han, japonezi și mongoli. Peste 80% din populația Coreei de sud locuiește la oraș. Principalele religii din Coreea de Sud sunt budismul și confucianismul. Aproximativ 28% din sud-coreeni sunt creștini. Alte religii importante sunt cheondoismul, șamanismul (credința în spirite) și taoismul. Limba oficială este coreeana. Este o limbă izolată (adică, nu este înrudită genealogic cu nicio altă limbă), chiar dacă unii lingviști consideră că face parte din familia altaică. Este considerată ca fiind înrudită cu japoneza. Înainte de a avea o scriere proprie
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
lume, din care cele mai importante fiind hinduismul și jainismul în India , budismul-cuvântul lui Gautama Siddhartha , predicată ca filozofie orientală în Himalaya și zoroastrismul în Persia.În est, trei școli de gândire urmau să domine China până iîn zilele noastre: taoismul, legalismul și confucianismul. Concepția confucianistă, care avea să dobândeasca supremația, se îndrepta către politica și moralitate nu prin forța legii, ci prin tradiție și puterea exemplului. Confucianismul avea sa se răspândeasca mai târziu în peninsula Coreea și Japonia . În vest
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Maestrul (n. 1944, Bangkok, Thailanda) este un maestru taoist thailandez de origine chineză, creatorul sistemului Universal Healing Tao și unul din cei mai activi promotori ai Taoismului și tehnicilor taoiste în lumea occidentală. Este creatorul centrului de antrenament și tratament Tao Garden Health Spa and Resort de lângă orașul Chiang Mai din Thailanda, unde vizitatori din întreaga lume pot învăța tehnicile de Qigong și Tai Chi și pot
Mantak Chia () [Corola-website/Science/318624_a_319953]
-
este adesea formal considerată ca fiind o componentă a religiilor estice, despre care există dovezi că ar fi fost practicată timp de pește 5.000 de ani. În accepțiunea orientala a termenului, în special în filosofia Zen, ca ramură a Taoismului, termenul de meditație desemnează o stare a mentalului în care acesta este golit de absolut orice conținut, așa numita minte liniștită sau tăcută. Această stare a minții presupune echilibrarea conștientă a planului conștient al minții, creând, astfel condiția necesară accesării
Meditație () [Corola-website/Science/306735_a_308064]
-
general, enoriașii acestor biserici erau ruși refugiați, iar chinezii erau în jur de 10000 de persoane. Revoluția culturală a distrus tânăra Biserică Ortodoxă aproape complet. Guvernul Republicii Populare Chineze a recunoscut oficial cinci comunități religioase: budismul, catolicismul, islamul, protestantismul și taoismul, dar nu și creștinismul ortodox. Obstacolul politic major este teama guvernului că forțe politice externe - în acest caz, în principal din Rusia - pot ajunge să aibă influență în China. Câteva comunități ortodoxe, cele mai multe formate din bătrâni, continuă să se reunească
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
ul (sau Daoism) este o filozofie și o religie originară în China, cu origini incerte care se situeaza aproximativ în mileniul I î.d.Ch . În general, taoismul este asociat cu personalitatea lui Lao-tzu (Lao Zi) autorul cărții Tao-te ching (Dao De Jing). Cea mai bună definiție a taoismului (ramura tao-chia - școala lui Tao) provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ: "Diverși filozofi chinezi, scriind
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
o religie originară în China, cu origini incerte care se situeaza aproximativ în mileniul I î.d.Ch . În general, taoismul este asociat cu personalitatea lui Lao-tzu (Lao Zi) autorul cărții Tao-te ching (Dao De Jing). Cea mai bună definiție a taoismului (ramura tao-chia - școala lui Tao) provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ: "Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
provine din pana lui Alan Watts. Iată un extras semnificativ: "Diverși filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei și un mod de viață care au ajuns să fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperării dintre om și tendința sau cursul lumii naturale; principiile acestei tendințe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sînt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai tîrziu
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
cursul lumii naturale; principiile acestei tendințe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor și focului, ritmuri care sînt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră și lemn și, mai tîrziu, în multe dintre formele artei." După cum vedem, taoismul este un mod de viață inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar, oare, cum se poate inspira un mod de viață omenesc din natură? Exemplul cel mai bun ni-l oferă artele marțiale, care au împrumutat la origine elemente esențiale - atac
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
pregnant în hexagrama 29 - Abisul, apa - una ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață într-o manieră fluidă și fără a-și denatura substanța, autenticitatea interioară. Sursele principale ale acestui mod de viață numit "taoism" sînt lucrările clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, "Chuang-tzu" și "Lieh-tzu". Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
una ea este simbolul atitudinii umane care se adaptează condițiilor sau împrejurărilor de viață într-o manieră fluidă și fără a-și denatura substanța, autenticitatea interioară. Sursele principale ale acestui mod de viață numit "taoism" sînt lucrările clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, "Chuang-tzu" și "Lieh-tzu". Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut deja că taoismul se axează pe
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
clasice ale corifeilor taoismului ca de pildă: Tao Te Ching, "Chuang-tzu" și "Lieh-tzu". Temele care abundă în aceste cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut deja că taoismul se axează pe concordanța dintre activitățile umane și ritmurile cosmosului. În "Scriptura vidului perfect", autorul, Lieh-tzu, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viață, a prejudecăților care se doresc absolute, într-o mică povestioară care rezumă o întîmplare
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
toate împrejurările. Activitatea umană trebuie să țină cont de “jocul” circumstanțelor. De aici accentul pus pe fler, mai degrabă decît pe o activitate intelectuală riguroasă îndreptată spre scop. Punctul de vedere surprins aici trimite la unul din conceptele centrale ale taoismului, citat mai sus, acela de adaptare la condițiile temporale. Înclinația noastră naturală de a adopta o ținută corespunzătoare condițiilor meteorologice exterioare este, fără îndoială, exemplul cel mai elocvent al acestui principiu tradus în viața cotidiană. Este evident că adaptarea la
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
adopta o ținută corespunzătoare condițiilor meteorologice exterioare este, fără îndoială, exemplul cel mai elocvent al acestui principiu tradus în viața cotidiană. Este evident că adaptarea la condiții exclude normele de conduită impuse dinainte, prestabilite, valabile în orice împrejurare. Într-adevăr, taoismul pune accentul pe suplețe, la fel ca în parabola pinului și a salciei acoperiți de zăpadă. Ramura de pin, pentru că este rigidă, se rupe sub greutatea zăpezii. Ramura de salcie se îndoaie și zăpada cade de pe ea fără a-i
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
Continența sexuală, cunoscută în cultura occidentală și sub numele de coitus reservatus( "coitus" - "uniune sexuală", "reservatus" - "salvat, prezervat"), este o practică orientală străveche menționată în tantrism și în taoism și este cunoscută ca o formă de uniune sexuală în care cuplul își controlează , fie amânând această fază și rămând în a contactului amoros cât de mult este posibil și evitând ejacularea, fie reușind să aibă orgasmul fără ejaculare, așa
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
secole este chiar mai puritană decât cea creștină occidentală. Despărțite doar de culmile Himalayei,cele două mari culturi, India și China, au schimburi și influențe culturale și religioase ușor de observat, și în acest sens, despre legătura dintre tantrism și taoism, Eliade spune: Se poate decela, în practicile sexuale daoiste, o anumită influență indiană, în special aceea a tantrismului de «mâna stangă», care elaborase o metodă yogină de a obține oprirea atât a respirației, cât și a emisiei seminale. Ca și
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
(Tao Te King sau Dao De Jing) este un text clasic chinez, scris cam prin 600 î. Hr. și atribuit lui Lao Zi. Este una din scrierile de referință ale filozofiei chineze, deoarece a stat la baza taoismului. Titlul poate fi tradus în mai multe moduri, aceasta datorită polisemiei cuvintelor chineze. Textul sacru este alcătuit din două părți (și forma titlului o arată): Particula "Jing"/"Ching" arată faptul că lucrarea este "clasică", "canonică", adică lucrare importantă, de referință
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]