82 matches
-
îl consideră, nici mai mult, nici mai puțin, decât "un dobitoc". Nae Gheorghidiu e impresionat de geniul lui gazetăresc, se teme chiar de spiritul lui polemic, însă crede că, în relațiile cu ceilalți, Ladima e un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim o sintagmă maioresceană, "o figură caleidoscopică". Tot sub incidența indeterminării stau onomastica și identitatea aproximativă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Poganișul, dar de la care oraș nu ne-a rămas nicio urmă în topografia actuală. Apucând spre răsărit cătră Tibiscum și Sarmizagetuza, el întâlnește înainte de a ajunge la Tibiscum, pe dușman la Tapae. Numele acestui loc s-a păstrat în localitatea Tapa sau Tapia de la nordul Lugoșului, așezată la baza munților și deasupra Timișului, încât înfățișa foloasele strategice pentru o pozițiune de apărare, pe care le-am însemnat mai sus, și pe care Dacii o aleseseră ca punctul unde să aștepte pentru
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sau margarină. MOD DE PREPARARE: Pentru blat: Oul, margarina și zahărul pudră se mixează. Se adaugă făina, laptele, aromele, praful de copt și cacao. Rezultă un aluat ca o smântână mai groasă. Se pune în forma unsă cu margarina și tapată cu făină (de preferat tavă mare). Se dă la cuptor pentru a se întări puțin. Deasupra se pune umplutura, apoi se dă din nou la cuptor. Pentru umplutură: Se bat ouăle cu zahărul într-o cratiță pe foc mic. Se
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]
-
care a încercat să facă pe nobilul și pe marele magnat, dar nu i-a reușit. După ce e prost, mai e și îngâmfat! Băgate-aș... de lichea patentă, s-a înfuriat Rozin. Dacă ai văzut că nu poți să mă tapezi și nici cu lacrimi prefăcute n-ai putut să obții nimic, te-ai apucat să mă denigrezi și să mă insulți în articolul tău de trei parale, singurul de altfel pe care l-ai scris în viața ta, nenorocitule. Acum
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o bună zi, va trebui să vin să vă văd, dar amânam mereu această zi pentru că mi-era teamă. Știam că dacă o să mă respingeți... adică dacă o să gândiți despre mine că sunt un profitor mincinos, care vrea să vă tapeze de bani și că... mă rog, aveați tot dreptul să gândiți astfel, totul e atât de ciudat... atunci pentru mine ar fi fost o lovitură zdrobitoare. Nu văd cum mi-aș mai fi putut reveni, m-aș fi simțit dezonorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să atîrn În Angle Bar În fiecare seară și să mă văd destul de des cu Herman. Am reușit să depășesc impresia proastă pe care i-am făcut-o la Început și curînd Îi plăteam băutura și mesele, iar el mă tapa de „zdrăngăneală” (mărunțiș) la intervale regulate. La vremea aia Herman nu era dependent. De fapt, nu prea a suferit vreodată de vreo dependență dacă nu se-ntîmpla să-i plătească altcineva pentru ea. Dar era mereu pe ceva - iarbă, benzedrină sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cineva de pe un făgaș ghinionist, dar de obicei se-ntîmplă invers. Trăgătorii sînt o lume ranchiunoasă. Strada 103 Îl invidia pe Poponar pentru bulanul lui. Dar toți trebuiau să recunoască faptul că e un tip OK, și totdeauna bun să-l tapezi de niște mărunțiș. Capsulele de H costă trei dolari bucata și ai nevoie de cel puțin trei pe zi ca s-o scoți la capăt. Eram falit, așa c-am Început să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e cu cecul. În timp ce vorbea, Își ținea mîna pe brațul meu și mă privea solemn În ochi. Am simțit că nu mai rezist la abureala asta. Ca să i-o tai, i-am dat o capsulă Înainte s-apuce să mă tapeze de două sau trei. A doua zi a apărut cu un dolar optzeci. N-a zis nimic de cec. Și-așa a mers În continuare. Venea cu mai puțin sau fără un sfanț. Era mereu pe cale să primească bani de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lung, negru, unsuros. Era destul să te uiți la el ca să-ți dai seama că are un penis mare. Așa-l au peștii Întotdeauna. Lonny se Îmbrăca bine și conducea un Buick decapotabil. Dar nu se dădea-napoi să ne tapeze de o capsulă de doi dolari pe datorie. După ce-și făcea injecția, zicea În timp ce-și cobora mîneca de la cămașa de mătase reiată și-și punea la loc butonii: - Băieți, uitați ce e, sînt cam strîns cu banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dolari În țoale. Nevastă-sa avea bani și Cash Îi cheltuia. CÎnd l-am cunoscut, banii se cam duseseră. Cash mi-a zis: - Femeile vin la mine. Mă lasă rece. Singura mea delectare adevărată e cîntatul la trompetă. Cash te tapa de marfă la greu. Făcea-n așa fel Încît să fie greu să-l refuzi. Îmi Împrumuta sume mici de bani - niciodată cît s-acopere marfa pe care-o lua - și pe urmă spunea că mi-a dat toți banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările melancolice din restaurantul gării, unde ofițerul tapează pe clapele pianului de pripas un delicat repertoriu mozartian. Într-un registru identic este restituită imaginea orașului nordic de la gurile Nevei, învăluit în cețuri, ceea ce-i conferă o aură poetică, misterioasă, sugestiv preventivă. Exuberanța juvenilă, inițială, se va dovedi de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și după ce mă jicnești în toate felurile. Da, da, alta nu știu ce făcea în locu' meu...". " Hai mă, nu-mi scoate ochii acuma. Ce vrei? Eram fiert dă nervi. Fiert
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sufletește, apoi merge la spectacole de teatru și/sau film, pentru a reveni, pe seară, acasă, la un ospăț regal. Asemenea delicii vin, se înțelege, cu un preț. Henry și Mona se află într-o permanentă căutare de bani. Își tapează prietenii de sume mari și mici, mint, se îndatorează, cerșesc și dorm, uneori, în spații insalubre. Într-un final, soția începe să se prostitueze cu acordul tacit al soțului. Nimic însă nu li se pare prea mult celor doi în schimbul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
stă în cale polițistului când trebuie să facă rost de o nouă doză de cocaină, iarbă etc. care-i alină durerea de spate dobândită în exercițiul funcțiunii - pe lângă acestea, vicodinul pare un sirop de tuse -, și îi alimentează dependența. Sunt tapați cu insigna și pistolul la vedere clienți ai iubitei lui, jucători de fotbal american, fii de bani gata, call-girls, traficanți mărunți etc. Pe măsură ce evenimentele devin tot mai tulburi și situația mai complicat-periculoasă, Terence este tot mai high, iar pe autostrada
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
o stradă. Scoase din context, mișcările sale apar ca ale unui mecanic care îți repară mașina într-un service. Privit îndeaproape, James pare O.K., se joacă cu unul dintre copiii irakieni care știe ceva engleză și se lasă convenabil tapat de acesta cu marfă de proastă calitate, undeva acasă îl așteaptă o soție frumoasă și un băiețel de un an, este sociabil și atent, empatic la dificultățile emoționale ale membrilor echipei, are un fel de energie contagioasă și cu toate
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
o femeie apatica și stupida, Gina, pe care o studiază adeseori cu satisfacția perversa de a-si fi făcut sieși o farsă matrimoniala. Și tot el se distrează grozav constatând că există un om, Bébé Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate, de diferite sume de bani. Literatura bună fabricată din anecdote Farsă supremă - si celebra - pe care o face Totò Istrati constă în aducerea unui mare crai, în pielea goală, în fața unei asistențe simandicoase. Cum? Prin atragerea lui într-
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
mi-am luat licența cu media 8,71. Până în februarie am dus-o destul de greu din punct de vedere financiar. Mai tehnoredactam câte un proiect, mai cumpăram câte un casetofon de la "germaniști", asamblam un calculator și le revindeam, îmi mai tapam părinții (îmi dădeau cât puteau, dar încercau să strângă cât mai mult pentru apartament). În primăvara lui '96 am ajuns cumva la liman. Am tradus cele două cărți, am încasat banii și m-am angajat pentru prima oară cu carte
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
și balade picante, răutăciose, virulente, adesea pe fond religios, fapt de care s-a folosit respectiva pentru a se plânge forurilor religioase care l-au condamnat pe Villon la biciuire. Datorită sărăciei, în disperare de cauză, a încercat să-l tapeze până și pe ducele de Bourbon - care abea ăl salvase - vezi mai sus - în scrisoarea-poem „Petiție la ducele de Bourbon” (La Requeste que Vïllon bailla à Monseigneur de Bourbon): <poem> „Petiție la ducele de Bourbon” "Stăpân al meu și prințe
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
demult. Scria cam un text pe oră. Aproape 100.000 de fani îl citeau prompt. Bătută în alegerile recente pentru Parlament, se va consacra, presupun, pasiunii ei. Nu-i pot nega o brumă de talent literar. Iată o maximă personală: „Tapez mai repede decât degetele mele și corectez mai repede decât gândesc”. Vor mai fi fiind și alți autori de maxime in spe în Rețea. Eu rămân la literatura pe hârtie. Las generației 2000 de critici plăcerea de comenta literatura de
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
blocat exercițiul voinței. Tocmai de aceea boemii nu au nimic revoluționar în ei. A patra trăsătură este amnezia cronică în privința datoriilor, boemul fiind un parazit a cărui existență ar fi scurtă dacă nu ar exista mecenați susceptibili de a fi tapați periodic. Neputința de a-și plăti datoriile e o calitate de care în secret boemul face caz ca de o moștenire a moralei breslei. Sub acest unghi, boemul nu are onoare civică și nici remușcări, dar reacționează demn atunci cînd
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
că n-are nevoie de nici o sumă. - Asta nu se poate, replică Ioanide, cine are să-ți plăteascătrenul, masa? - Avem combinații. Ioanide se supără de-a binelea. - Vorba asta "combinații" nu-mi place deloc. Fiul arhitectului Ioanide trăiește pe spinarea altora, tapează? Înțeleg să fii găzduit de prieteni, să faceți astfel încît să vă coste ieftin pe fiecare, dar ca unul să nu contribuie cu nimic nu admit. Cât îți trebuie? Doru își pierdu oarecum cumpătul, apoi ceru, roșind, o sumă mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și educație, într-un cuvânt, exercita un fel de miraj asupra sa. Pe de altă parte, însă, avea sentimentul intim că el e Hangerliu, un individ cu certificat genealogic. Putea să se coboare oricât de jos, să vorbească țigănește, să tapeze pe alții, el era prințul Hangerliu, urmaș direct al aceluia de care vorbește cronica, cu un sistem de relații familiale ce-i deschidea ușile cele mai dificile. De aci acea nonchalance, acea nepăsătoare siguranță de sine cu care-și permitea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
camionetă veche pentru deșeuri ca să plece cu ea în Italia, unde Laura voia să-și petreacă sejurul cu o prietenă făcând autostopul, amenințată rău de „papagalii“ care pândeau fetele sosite din nord. Și, în timp ce fratele meu se zgâia după coafuri tapate pe promenadă și pe plaje, cosmonauții și astronauții zburau prin cosmos, se vorbea de „schimburi atomice“, de un al treilea război mondial, ca urmare a crizei din Cuba, dar până și amenințările păreau doar o gâdilătură pe ecranul televizorului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia să-l tapeze de niște bani și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te înșală, Părințele, zice Roja lovindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de o cămașă roșie fără guler, care părea din mătase. Pe ecran părea mai înalt, iar umerii i se lățiseră, aproape combativ. Când începu să citească, proza se revărsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]