130 matches
-
înnebunit Antal? Aia nu vine nici dacă îi promitem zece temple în care prostimea să o venereze. Ce ai? Ai uitat de ultima ei vizită aici? - Da, s-a cam ars, frumușica! - Daaaaa, la propriu. Nu-i place sosul de tartar! Chiar, oare au periat-o și pe ea sclavii igigi? O fi fost la Petra, lângă soțul ei? întrebă MARDUK. - Mi-e greu să cred, răspunse Antal. Mai degrabă aș vedea-o la ușa lui Enlil, visând la Tartar, decât
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
de tartar! Chiar, oare au periat-o și pe ea sclavii igigi? O fi fost la Petra, lângă soțul ei? întrebă MARDUK. - Mi-e greu să cred, răspunse Antal. Mai degrabă aș vedea-o la ușa lui Enlil, visând la Tartar, decât stând lângă soțul ei, în peșterile de la Petra. Mdaaaaa, cred că trebuie să căutăm o variantă de lichidare a sclavilor igigi. Nu avem de ales. - Pe neamul anunnaki, chiar nu am chef să lichidez o specie facută de tata
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
în stomac - înseamnă a fi îndrăgostit, a iubi, a te cutremura de frumusețe și de sete de viață, a fi liber și fericit. INFÉRN s. n. 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. și:(rar)infernuri,inferne]Din lat. Infernus (Conform DEX). * * * Cum să alăturăm starea de zbor cu cea
APARITIE EDITURA INSPIRESCU! VOLUMUL DE POEZIE FLUTURI IN INFERN de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342968_a_344297]
-
lume... vreau să-mi adun cuvintele din nimic Și să le aștern pe-un verde sicriu de minutar, Culori pe care le pun cu grijă într-un cerc cromatic: Câmpie Elizee ce mă face să uit de patul durerii din Tartar, Corabie a salvarii ce-mi aduce mângâiere mereu Și mă face să nu-mi las crucea jos din mâini. Iarnă de foc... E iarnă de foc la mine pe stradă Și nori de plumb răsar în cale: Biet zbucium de
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
-n cuget: Un Decebal mereu neadormit, Care ne îndeamnă strșnic A ne da și ultima picătură omenoasă... neamului. Steaua Unirii Ursita ne-a fost dată din vechi vremi, Să stăm veșnic cu întuneriucu`-n sân Și să rătăcim în cruntul tartar muribund, Precum pedepsiții titani viteji. Brad falnic și îndurerat, Pătimit-ai de cruzimea multora... Fost-ai tăiat și aruncat în ale zării uitare: Un Osiris al timpurilor apuse, Ce dorește din nou lipirea. Din cetatea eternă a palatinului, Sălășuie încă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
toți - Obiect uzual pentru multe nevoi Sau poate roaba imperativelor... Însă mă-ntreb adesea, oare asta-i femeia? O fi vreo amazoană venită de la sânul Armoniei, Ce aduce război-n lumea întreagă Și tot neamul bărbătesc să-l arunce-n tartar... Dar mă-ntreb în suflet, asta să-nsemne femeia? Anonimii oceanelor șoptesc că-i zeiță reîncarnată - Însuși luna ce coboară din a bolții veșnicie Și-și îndreaptă rezele-i luminoase spre slava văzduhul... Însă întrebarea-și face loc și zice
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
domnule șef de sector divin - responsabilule peste regalul venin ar fi mai bine să te retragi în pensia-ți stelară - apoi să-ți cauți - fără niciun indiciu - instanță tutelară - într-un simplu și curat ospiciu domnule șef al zbierândelor liniști tartare - se vede că ți-ai amenajat - în dos supozitoare - și acum simți acut nevoia de Gardian și de Mare - iar el - sumbru Gardianul Memoria (Valurilor) - este tocmai „coana” Istoria... Istoria asta - pe care ai drăgostit-o ca Prostul - iar ea
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și tandru, noaptea se făcuse vis, eram eroii lui Menandru ce treceau prin Paradis. duminică, 13 iulie
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374419_a_375748]
-
iubirea.” “ce bine că minți măcar ne iubim în virtutea tăcerii precum sfintele moaște pre sfinți niciun gol adevăr nu doarme ca noi jucători la facerea lumii” Regula jocului “ Ci doar descheie-ți geana Și pleoapele, să curg În lava răscolitului tartar. Privirea să-ți cuprind, ca valul, Îmbrățișând adâncul Lunaticului far.” Când tu privești “N-am să uit cum, prin gemene glastre, Lunecau neștiute de noi, Flori de vis. Erau mâinile noastre. Țineam cerul cu umerii goi. Ce bizară poveste Lasă
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
22 august 2011 Toate Articolele Autorului faci o sumă să-ți iasă de-o haină? de ce? importantă e ușa și pragul. poți trece gol dincolo de lume. și dacă toate se prăbușesc în centrul pământului înseamnă că acesta se transformă în Tartar și probabil că toti vom deveni Sisifi cu bastoane de nuc încercând să rămânem verticali de dragul vecinilor. mărul. păcat. șarpele privește frumosul și-i spune de verde că-i negru, de cer că-i pământ și de oameni că-s
SĂ MORI ÎN RÂND CU ÎNGERII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371130_a_372459]
-
produce inundațiile - care însoțesc ploile torențiale cu tunete și fulgere. Aceeași rădăcină are și Taras, fiul lui Poseidon, zeul apelor - considerat întemeietorul orașului Tarent sau Taras, în greacă, din Peninsula Italică (pe la 708 îHr. - cu o populație ilirică). De asemenea Tartar, în concepțiile anticilor, era un element primordial - alături de Chaos, spațiul nelimitat dinaintea creeri lumii, Eros= iubire și Gaea= pământul nostru natal. Din unirea Tartarului cu Gaea s-a născut Typhon, un fel de monstru cu o sută de capete și
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
sau Taras, în greacă, din Peninsula Italică (pe la 708 îHr. - cu o populație ilirică). De asemenea Tartar, în concepțiile anticilor, era un element primordial - alături de Chaos, spațiul nelimitat dinaintea creeri lumii, Eros= iubire și Gaea= pământul nostru natal. Din unirea Tartarului cu Gaea s-a născut Typhon, un fel de monstru cu o sută de capete și acoperit de șerpi. Este o imagine deformată a dragonului sau șarpelui, sau balaurului din mitologia noastră, ucis fie de Hercule în zona Herculane, unde
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
a dragonului sau șarpelui, sau balaurului din mitologia noastră, ucis fie de Hercule în zona Herculane, unde există și o stâncă cu chip de om ce-i poartă numele, fie de Apolo. Interesantă este "geniala" afirmație din DEX, în care "tartar" aparține mitologiei antice, dar are etimologie slavă dar slavii au apărut în istorie în feudalism, deci după apusul antichității. Unii filologi încearcă să ne vitregească de un toponim vechi, poate de la "facerea lumii". Comform mitologiei, Tartar este un "loc de
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
Sumer). Oare acest nume exista acum 17.000 de ani?... Putem vedea un sens comun al patriei la celți, irlandezi, hitiți și români; la noi "țară" este mai apropiat de anticele Tara, Tartar și Taras. Poseidon - zeul care face "porți" Tartarului, și astfel deschide primele exploatări minere de cupru în Tartar, nu departe de Baia de Aramă. Iată de ce și fiul său poartă numele de Taras, iar Tartar este o repetare sau înseamnă Tara-tare, spațiu care prinde contur fizic față de cel irlandez - care
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
Putem vedea un sens comun al patriei la celți, irlandezi, hitiți și români; la noi "țară" este mai apropiat de anticele Tara, Tartar și Taras. Poseidon - zeul care face "porți" Tartarului, și astfel deschide primele exploatări minere de cupru în Tartar, nu departe de Baia de Aramă. Iată de ce și fiul său poartă numele de Taras, iar Tartar este o repetare sau înseamnă Tara-tare, spațiu care prinde contur fizic față de cel irlandez - care este doar un simbol arhetipal. Țara și țăranul (care ară
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PAINGII DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015. PAINGII DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
privind, ard ("Privirea-mi arde, sufletul îmi crește ..."; Sunt ani la mijloc) în contrastele gheții focului celuilalt: Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți ..." (Apari să dai lumină); Un demon tu îmi pari, / Ce-ascunde foc din Tartar și-o cumplită răceală..." (M-ai chinuit atât cu vorbe de iubire). Astfel că, privirea la Eminescu, fixându-se asupra chipului iubitei, radiografiază nu numai liniile senzuale, ci și tarele ființei. E o conexiune între "ochi" care e, întotdeauna, de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În acestă se intră prin poartă Luban-ului, sexul. Blake arată că Ulro este de la sex în jos, în "Tărîmurile joase ale Închipuirii" (Milton, 21, 4-5), ceea ce concorda cu învățătură hindusa despre iadurile din ce in ce mai adînci, ultimul fiind întuneric total, echivalabil cu Tartarul (care se află sub Hades) și cu Udan Adan blakean. În acestea se intră prin muladhara cakra centrul rădăcina situat la nivelul sexului. În sanscrita există verbul lubh = a dori foarte mult, a ispiti, a ademeni; și substantivele lobha = pofta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ce mai vremi, vremi mari, avurăm * noi și țara mai-nainte! Mohamed stârnise moartea cea stăpână peste stepe Ș-au dat gând de biruință mulgătorilor de iepe. Peste mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aduc aminte Cum i-am fost luat odată pe păgâni de dinainte... Muhamet stârnise moartea cea stăpână peste stepe, Dădu gând de biruință mulgătorilor de iepe... Pe[ste] mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare Împăcând cu gând de pradă ale stolurilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi; Pe cetățile-n ruine, pe oștirile strivite, Peste frunți încoronate au trecut cu-a lor copite; Ca să-nfigă-n fața lumii semiluna nouăi legi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed stîrnit-au moartea cea stăpână peste stepe, Le-au [dat] gând de biruință mulgătorilor de iepe; Peste mări călătorite și cetăți înfloritoare Mohamet aruncă lacom ochii Asiei tartare, Împăcând cu gândul pradei ale triburilor certuri, El răsare peste ele, soare roșu din deșerturi. Peste munți, peste ruine, peste holdele strivite, Peste frunți încoronate trec a cailor copite, Ard cetățile-ntre ziduri, ard corăbiile-n porturi Când din loc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și în gură, mă îndreptai către unul din acele patru bazine care mi se păru mai plin de oameni și mă aruncai înăuntru. Apa era așa de fiartă încît scosei un grozav țipet, mi se păru că eram azvârlit în Tartar; mă apucai de vecinii mei, cari toți se mira ce am și de ce voi fi țipând; mă împinsei pe umerii unuia și mă azvârlii iar afară cu aceeași repegiune cu care și intrasem. Cu toate acestea tot nu scăpai teafăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate cercurile vieței, ar fi închipuirea cea mai deșartă de-a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-un Tartar de unde nu mai e întoarcere la domnia lumei supraterane. Ba omul are într-atîta un instinct pentru puterea inteligenței încît îi simte puterea chiar acolo unde ea, prin disfavoarea împrejurărilor, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-un Tartar de unde nu mai e întoarcere la domnia lumei supraterane. Ba omul are într-atîta un instinct pentru puterea inteligenței încît îi simte puterea chiar acolo unde ea, prin disfavoarea împrejurărilor, a fost reînpinsă și a închircit. {EminescuOpXIV 362} Dirigerea unei scene
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]