204 matches
-
Budapesta. Noi, la medicină, ne gândim să înființăm un comitet de grevă, vesti calm și sigur de sine studentul medicinist, un tip înalt și zvelt, cu o meșă de păr albit prematur căzându-i peste frunte. Sandu Bura, se grăbi Tase să-l prezinte. Băiat fin și dintr-o bucată. Ar trebui să faceți și voi un comitet pe-aici, sugeră imperturbabil medicinistul, uitându-se în jur. Să le arătăm că suntem solidari. Ce tot vorbești, frate-meu?... sări cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comitet pe-aici, sugeră imperturbabil medicinistul, uitându-se în jur. Să le arătăm că suntem solidari. Ce tot vorbești, frate-meu?... sări cu gura Paulică Dobrescu. De unde?... Cu cine mama mă-sii să-l facem? Cum cu cine? se miră Tase. Nu sunteți și voi studenți? Băieții de pe-aici nu prea vor sa se amestece, mă, nu-i interesează, interveni Mircea Cartojan, care tocmai apăruse din sala de curs. Medicinistul și politehniștii îl priviră lung. Nu suntem decât noi ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl contrazise Victor, luându-le apărarea colegilor din facultate. Nu e vorba de lașitate, e vorba că băieții noștri sunt mai pasionați de matematică decât de politică. Asta-i situația. Vacs! se strâmbă Paulică Dobrescu. Cum am zis, așa rămâne!... Tase începu să se scarpine în cap, cu ochii la prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn cu mâna. Dobrescu îngăimă o scuză, mai stătu pe acolo câteva clipe, apoi se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era nici o grabă cu căsătoria. Într-una din zilele de la începutul lui noiembrie ultima lună de toamnă adusese cu ea o vreme rea, mohorâtă, cu brume și cu ploi reci Victor se pomeni din nou la el, la facultate, cu Tase și cu Sandu Bura, care, cu un aer conspirativ și fără multă vorbă, îl luară cu ei alături, la filologie, unde erau așteptați de Nelu Ianolide și de Călin Moraru, un student din anul al patrulea, cel cu doina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
recomandară drept Marius și Robert, le oferiră musafirilor, dintr-un termos, cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare, ca un băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
politehnică... Problema care se pune e următoarea: stăm și chibițăm mai departe despre ce-au făcut colegii noștri de la Timișoara, acum și cei de la Cluj, sau ne apucăm și noi să trecem la fapte?... Ei, ce părere aveți?... Vorbele lui Tase fură urmate de câteva clipe de liniște. Dintr-un apartament vecin începură să răsune niște bocănituri ritmice, care se potoliră ca la o comandă. Trebuie să trecem la fapte, zise Sandu Bura. Am stat destul în expectativă. Ajunge. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Moraru. Medicinistul, care ascultase atent propunerile, schiță prin aer cu mâna gestul de a cere cuvântul: Trebuie să ne gândim bine la programul de revendicări. Să fie un program clar și cuprinzător, bine făcut, fără omisiuni. Sandu are dreptate, aprobă Tase. De acord, perfect de acord, dădu din cap Ianolide. Eu am pomenit doar câteva din revendicările mai importante, la care, sigur, o să le adăugăm pe toate celelalte... Facem un document în 15-20 de puncte, o proclamație, ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ăsta... Și ne pregătim și noi, acolo, niște pancarte cu lozinci..., propuse Călin Moraru, ne punem și niște banderole tricolore la mână, să se vadă bine cine suntem și ce vrem... Vacs lozinci! Doar nu facem un miting comunist! protestă Tase, vădit în dezacord cu ideile studentului filolog. Lozincile nu sunt apanajul comunismului, îl corectă Robert, după ce își aprinse o pipă și se apucă să pufăie tacticos din ea. Noi, la arhitectură, chiar ne-am gândit să scriem câteva lozinci anticomuniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
surpriza sa, cei doi filologi nu se arătară prea entuziasmați. Nichi Stelescu este el băiat simpatic, dar nu vrea să se bage. Cică s-a gândit bine și preferă să rămână poet, îl informă Nelu Ianolide. În fine, conchise politehnistul Tase. Hai să vedem acum pe cine putem conta și să ne punem la punct planul de bătaie... În ochii lui Călin Moraru sclipiră, preț de o secundă, niște lumini ciudate, pe care nu le observă, însă, nimeni dintre cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acesta postând pe Facebook: "Vineri seară a fost seară NOASTRĂ...așa cum am fost împreună la lupta, am fost și la distracție...iar noi chiar știm să ne distrăm. Cu Chiri, cu Florin Gardoș,cu Lukasz Szukala, cu Daniel Georgievski, cu Tase, cu Răduț, cu Chipciu, cu Râpă, cu Pinti, soții, prietene, prieteni... FAMILIE. La ce vânt bătea și cum se alunecă spre dimineață când am plecat, si statuile se împleticeau, deci MAI LASATI-NE ÎN PACE !!! Sau nu ne lăsați, oricum
Imagini bombă! Chiricheș, filmat în timp ce abia se mai ținea pe picioare () [Corola-journal/Journalistic/74455_a_75780]
-
gară se formase un fel de comitet de război, care își purta discuțiile într-un separeu. Doctorul Tefik venea cu veștile de la Istanbul, Haikis angrosistul aducea noutăți din țară. Judecătorul înțelegea la radio știrile din Germania și din Anglia. Profesorul Tase contribuia cu posturile franțuzești și italiene, iar Fănică și Ionică chelnerul povesteau ce ziceau ofițerașii nemți și italieni, în restaurant. Toți oftau după mintea de strateg a maiorului Scipione. În lipsa lui, judecătorul punea știrile cap la cap și le explica
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
rușii se predau pe capete la ei în țară, nemții deschiseseră mai multe fronturi decît erau în stare să țină. Nici măcar Haikis nu-l credea: speranța nu mai era decît în americani, iar americanii nu se pregătiseră de război. Profesorul Tase, nu tocmai convins, susținea ipoteza că Rusia era mai mare decît puteau înghiți nemții, pornind de la precedentul lui Napoleon Bonaparte. Doctorul Tefik era de părere că englezii făcuseră o greșeală că-l puseseră pe Churcill prim-ministru. Era bun de
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
nu simțea nevoia să vorbească cu nemții, deși uneori, cînd își lua prînzul la restaurantul lui Fănică, apăreau și ei și se așezau la mesele libere. Ionică stătea altfel de vorbă cu militarii aliați decît încerca să o facă profesorul Tase, care vorbea italiana, și șeful gării, care știa nemțește. Chelnerul îi întreba mai întîi ce le-ar păcea să mânînce. Voiau un aperitiv? O gustare? Și după ce începea să le aducă la masă: Pe front ce mai era? Și dacă
Orient Express by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7633_a_8958]
-
că aceștia nu pot fi soți, rude sau afini până la gradul al doilea între ei, nu trebuie să fi fost declarați faliți și nu trebuie să aibă cazier judiciar. În prezent, Consiliul de Administrație al Fondului este format din Lia Tase, consilier BNR și președinte al Fondului, și Romulus Palade, consilier BNR, Lucia Sanda Stoenescu, consilier BNR, Radu Grațian Ghețea, președinte Asociației Române a Băncilor, Radu Negrea, secretar general ARB, Dumitru Laurențiu Andrei, director general adjunct în Ministerul Finanțelor, și Radu
Plafonul de garantare a depozitelor bancare creşte de la 50.000 la 100.000 de euro () [Corola-journal/Journalistic/53374_a_54699]
-
GHEORGHE VISU Regizor Tehnic/ Maria Ploae/ Mama/ Moderator: MARIA PLOAE Tovarășa Victoria/ Mama/ Moderator: MIHAELA RĂDESCU Secretara Zizi/ Simina/ Luminița/ Moderator: ILINCA MANOLACHE Maria Ploae/ Diriginta/ Nicoleta/ Elenă Ceaușescu/ Moderator: ISABELA NEAMȚU Gheorghe Visu/ Alexandru/ Marius/ Moderator: VIOREL COJANU Răducu/ Tase/ Nicolae Ceaușescu/ Moderator: TOMA CUZIN Regia: Ana Mărgineanu Scenografia: Anda Pop Coregrafia: Andreea Duță Video design: Cinty Ionescu 1989. Un final de lume. Când am început să întrebăm oamenii despre anul 1989, au început să curgă răspunsurile despre revoluție. Detaliile
Teatrul Mic București [Corola-blog/BlogPost/96631_a_97923]
-
Autorului MOTTO : „Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează.” Henri Nouwen 3. Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia[1] rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general țapinari
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
îi trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă-mă, nea Tase, în Dumnezeii mamei mele. Sunt un om nenorocit. - Dar ce-ai mai pățit, frate? Îl întrebă contrariat Tase. - Mi-a născut muierea iar. - Măi, Vasile, măi, asta-i de bucurie nu de necaz, când îți mai vine pe lume un
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă-mă, nea Tase, în Dumnezeii mamei mele. Sunt un om nenorocit. - Dar ce-ai mai pățit, frate? Îl întrebă contrariat Tase. - Mi-a născut muierea iar. - Măi, Vasile, măi, asta-i de bucurie nu de necaz, când îți mai vine pe lume un alt suflet. Atunci ești bun de cinste. - O fi la alții, nu și la mine. - De ce, măi, omule
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
prin zonă. Atunci, dacă nu faci tu cinste, las’ că fac eu pentru tine. Vino să te cinstesc cu un țoi[4] de răchie. - Dapă-i nu mai am chef nici de răchie. Îmi vine să-mi iau câmpii, măi nea Tase, mai spuse el cu obidă. Numai când mă gândesc ce belea a căzut pe capul meu. Grijania mă-sii de viață. - Măi, Vasile, mâine când te vei trezi din mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai părea dracul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
că nu mi-ai zis. Femeia ți-e bine? - Dar cine știe omule, că am plecat repede când am văzut cucuvelele alea două, smiorcăin-du-se în pat. O fi bine, că doar umblă prin casă. Hai, dă-mi o răchie, nea Tase. Poate așa uit de năcazuri. Crucea mă-sii, că nu-mi mai iese din cap, patru fete și nici un băiat. - De, măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când te întorni, dai iar de ele. - Nu mai scap
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când te întorni, dai iar de ele. - Nu mai scap de belele. La omul sărac nici boii nu-i trag, cum este vorba românului. Ce-mi mai trebuiau copii. Auzi, nea Tase! Patru fete la douășcinci de ani! - Cum vine asta, Vasile? - Atât are muierea mea, douășcinci de ani. - Dar ce ai avut de gând atunci când ai luat-o, măi omule? Cât avea? - Vreo optușpe, cred. - Crezi? Dar tu erai copt, măi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Dar ce ai avut de gând atunci când ai luat-o, măi omule? Cât avea? - Vreo optușpe, cred. - Crezi? Dar tu erai copt, măi frate, când te-ai încurcat cu ea, nu te-ai gândit la mai târziu? - Ei, măi, nea Tase! Nu avea cine să mă ia și pe mine. Aveam vreo treișapte. Eram încântat că mă ia una așa de tânără. Era și frumoasă pe deasupra. Eu, cu lucru la oraș, făceam naveta cu autobuzul... Am zis că dacă mă-nsor
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]