547 matches
-
prin intermediul unui calculator personal. Accesul la servicii bancare prin telefon (telephone banking) se realizează astfel: de la un telefon cu tastatură se formează numărul serviciului bancar telefonic, după terminarea mesajelor emise de robotul telefonic (placa voice-teller plus software-ul aferentă se tastează codul numeric personal (PIN), apoi se tastează codul operației ce se dorește a se efectua asupra contului curent. În prezent, acest tip de serviciu este întâlnit la unele bănci din țară, dar este orientat în principal spre informarea clientului privind
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
bancare prin telefon (telephone banking) se realizează astfel: de la un telefon cu tastatură se formează numărul serviciului bancar telefonic, după terminarea mesajelor emise de robotul telefonic (placa voice-teller plus software-ul aferentă se tastează codul numeric personal (PIN), apoi se tastează codul operației ce se dorește a se efectua asupra contului curent. În prezent, acest tip de serviciu este întâlnit la unele bănci din țară, dar este orientat în principal spre informarea clientului privind starea conturilor sale. Clientul poate obține informațiile
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
ia inima în dinți și îl sună. Lung. Așteaptă. Așteaptă ca el să se hotărască să apese tasta verde. Iar el se uită la ecran și vede cuvintele nebuna calling. Și degetul lui mare nu ezită nici o clipă atunci când apasă tasta silence. Apoi își vede de alte lucruri. Numără bani. Deschide o carte. Aprinde o brichetă. Și toate astea se întâmplă în timp ce nebunia nebunei devine nebunie adevărată. Și vine ziua în care nebuna sună a mia oară. La propriu. Doar eu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
adevărat: un anumit tip de difuzori, o anumită intimitate între librar și cumpărător au dispărut. Astăzi degeaba-l întrebi pe vânzătorul de la casă despre ultimul Breban sau despre cea mai recentă apariție din seria Simenon: înainte de a-ți răspunde, va tasta ceva grăbit pe keyboardul computerului, după care te va privi derutat-bănuitor: "Parc-ar trebui să mai avem pe undeva două exemplare..." Formula idilică a librarului care era și cel dintâi cititor a apus demult. Pe vremuri, librăriile erau alimentate o dată
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
în pat, cocoșat deasupra clapetelor, atent să nu sfîșii indigoul (stocasem c-o furie crescîndă, de neostoit, coli uriașe de indigo albastru, negru). D.P.: Iar la computer? De vreme ce corespondați lejer prin mail... E.B.: La computer am început prin 2002 să tastez, mai ales scrisori demențiale, torențiale, de dragoste și of adînc, pentru o pictoriță cam împușcată-n creieri, ce terminase arhitectura, o femeie frumoasă, spectaculoasă, inimoasă, crăcoasă, dată-n mă-sa, o tipă beton (purta pe stern, între sînii în cădere
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
la el... mi se părea că-l văd venind de peste dealuri, că-mi face semne și mă strigă. În jurul orei 22.00 m-a sunat! Așteptam asta, dar nu credeam că se va Întâmpla cu adevărat. De emoție, nu nimeream tasta pentru a deschide telefonul și a răspunde. În ultima vreme a Îmbrățișat o filozofie care-l avantajează; căutarea divinității și a fericirii Înăuntru, și nu În afară, În chiar miezul ființei noastre. Sunt de acord 195 cu acest adevăr relativ
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
altă specialitate, înțelegi?" "Înțeleg, da' nu prea pricep. Nu-i urgență aci?" "Este", admite internistul. "Și? N-aveți, dom'ne, și d-ăia de care am io nevoie?" "Ba da", oftează medicul. "Așteptați un pic!", face și scoate un mobil. Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să mă-nșele, trecând din placă video În placă video ca o ușuratică, vorbindu-mă pe la colțuri de monitor. Mi-a scos vorbe pe Facebook și pe Hi5, a trimis viruși, a orchestrat ticăloase atacuri flood Împotriva mea. Mi-a tastat lucruri inimaginabile, pe care nici pixelul nu le suportă, că sunt un „târâie-mouse“ și că numai microprocesorul e de mine, că n-ar exista În tot Internetul un patch capabil să-mi repare caracterul. Ei, și când pierdusem orice nădejde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lipise vreodată piciorușul de solul acestei planete, dar, cu ajutorul configuratorului „Do Her! 8.0“, Îți puteai construi amanta ideală. Nici măcar nu trebuia, asemenea lui Adam, să renunți la o coastă, respectiva putea fi Întrupată din poze, filme, amintiri, dorințe sau tastând indicii și calitățile dorite. Ca un sfetnic priceput, sistemul te ajuta cu sfaturi, sugestii ori cu unele setări prestabilite: „Balcâze timide“, „Dominatoare hipertensive“, „Culturiste inocente“, „Hermeneute fragede“ sau „Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi fantezia, iar baza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
proaspătă ca un pârâu de munte, fără să sufere de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așa cum au făcut cu toate celelalte lucruri de proveniență americană. „Ei, asta e“, m-am gândit, „o să-i trimit un email“. Îmbrăcată În capot, m-am așezat la biroul pe care Milton Îl instalase pentru Hunter În bibliotecă și am tastat: Dragul și iubitul meu soț, Soția ta Îți duce dorul nespus de mult. A fost cooptată inopinat la organizarea unei teribile petreceri pentru o Proaspăt Divorțată, la care au voie numai burlacii, și speră că nu ai nimic Împotrivă. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și apoi m-a informat: — Nu este cazat nici un domn Mortimer la noi. Cu siguranță a predat camera. Nu, sigur este acolo, am insistat. Unde altundeva putea fi? — Verific din nou... urmă o pauză și o auzeam pe centralistă cum tastează la computer. Nu. Aici apare că a eliberat camera vineri. La ora 2 după-amiază. Au revoir. Legătura s-a Întrerupt. Am pus Încet receptorul În furcă. Brusc, mi-am simțit stomacul În gât. Hunter eliberase camera? Unde era? În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii. Erau frumoși, delicați, iar smalțul galben era atât de aprins, Încât părea că strălucește. Dedesubt, erau scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client: G. Monterey Modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit În geantă și mi-am scos BlackBerry1-ul. Așa, și acum am de gând să aflu cine este misteriosul G. Monterey. În ciuda hurducăielilor provocate de mașină, am reușit să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi numele G. Monterey. —Ce-ar fi să mergem la Moscova să dăm de el, În primul weekend din noiembrie? E un meci de polo pe zăpadă. O să fie distractiv. Ideea lui Lauren mă ispitea. Auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
G. Monterey - nu se regăsește În nici un document. Nu au fost găsite pagini care conțin „G. Monterey“. — Asta este enervant, am zis. Lauren se uită peste umărul meu la mesaj și se Încruntă. Mi-a luat BlackBerry-ul și a tastat de mai multe ori la micuțul aparat, Încercând mai multe versiuni diferite ale numelui. Nu a apărut nimic. —Bărbatul care nu poate fi găsit pe GOOGLE. Dumnezeule, ce interesant, spuse ea, În cele din urmă. Trebuie musai să dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
S-a. Modificat“... Ce Încet mergea! Nerăbdătoare, am apăsat tasta 0. Poate Îmi făcea legătura cu un operator. Îmi pare rău. Nu. Am. Înțeles. Bine ați venit la Ticketmaster...“ De data asta, am ascultat până la capăt și apoi am apăsat tasta 5 pentru cumpărarea de bilete. —Bună ziua. Pentru ce spectacol? Întrebă o voce. Ura! Un om. —MOMA, am zis repede, incoerent. —E o producție de pe Broadway? Iisuse Hristoase! —Muzeul de Artă Modernă, i-am răspuns, Încercând să nu devin isterică. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață, Bull își compunea în minte cronica despre Razza Rob. După cum am spus, Bull era de formație jurnalist sportiv. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lor ca elevi ai unei mici școli particulare. O dată pe an, echipa juca un meci cu juniorii de cincisprezece ani ai școlii. Era derby-ul sezonului. Lui Bull îi era destul de greu să se concentreze asupra denigrării activității lui Razza Rob. Tasta literele și după aceea le ștergea din nou, iar și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
convins al auto-promovării. După damful de parfum, un fel de echivalent olfactiv al Fernet Branca, rama albastră a ochelarilor apăru în câmpul vizual al lui Bull. Scana cele aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise acesta să articuleze într-un târziu, recenzia asta despre Razza Rob... Hmmm, n-o să fie nevoie să o publicăm. Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că... mmm... Știu că și Juniper a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Brandy. Își joacă pe degete cruciulița de aur de la gât. Dacă ați fi văzut măcar un episod, ați ști că Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, l-a făcut pe ginerele meu mut și că nu poate să vorbească. Tipul de la graniță tastează rapid ceva. S-ar putea să fi scris „CRIMĂ“. Sau „DROGURI“. Sau „TRAGE“. Ar putea fi „CONTRABANDIȘTI“. Sau „AREST“. — Nici un cuvânt, șoptește Brandy aproape de urechea lui Seth. Vorbește, și-n Seattle te schimb în Harvey Wallbanger. Tipul de la graniță zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tastăă. Adrian făcu o pauză și se uită întrebător la Șam: — Chiar ai zis chestia asta? „Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tasta“? — Tot ce se poate, spuse Șam, simțindu-se cu musca pe căciulă. Dar restul e-un amestec de minciuni și răstălmăciri. O să le trimit o scrisoare de protest. — Scrie-o neapărat, dar în nici un caz să nu le-o expediezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se uită la mine un moment, apoi își îndreptă atenția la monitor și începu să tasteze. Eu am rămas lângă tastatura unde mă pusese, începând treptat să-mi dau seama că discuția noastră se încheiase; nu mai avea să-mi spună absolut nimic. Era ca și când urgența îi dăduse lui Fidorous ocazia de-a lăsa deoparte problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țină lucrurile în mișcare. Se așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate aparatele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate aparatele astea? M-am simțit prost punând această întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]