108 matches
-
tridimensională, bogat ornată, cu figura crucificatului suferind și sângerând, ținta unor devoțiuni pasionale. Indice emoțional, scop de pelerinaj, purtat în procesiune publică: de fapt un idol, dar suport al unui cult popular, trecând dincolo de venerația recomandată pentru a atinge adorația taumaturgică. Schimbarea creștină, subversiune în subversiunea iconofobă a începuturilor, dovedește, poate, o fatalitate (cum se numesc necesitățile care nu ne plac): victoria Bisericii ca trup asupra Evangheliei ca spirit sau inevitabilele concesii făcute de spiritual temporalului. Sacramentele și fetișurile i-au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Astfel, cuvântul "albastru" față de culoarea albastră. Aceste distincții contemporane, foarte utile pentru subiectul nostru, nu au decât cusurul că interferează cu un registru mai vechi și mai bine acreditat. Icoana ortodoxă, de pildă, este "indicială" prin proprietățile ei miraculoase ori taumaturgice (cerșetorii din Rusia își atârnau icoane la gît ca pe niște amulete). Primatul statuarului asupra picturii, la antici, exprimă apropierea lor de indice, să spunem de fizica trupurilor. Volumul, modelatul, cele trei dimensiuni mulaj și umbră brută. La cealaltă extremă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
559. În drama pierdută a lui Eschil, Bassarizii, Orfeu urca în fiecare dimineață pe muntele Pangaios, pentru a se închina soarelui/ Apollon. Astfel provoacă mânia lui Dionysos care trimite menadele să-l sfâșie. Elemente ca supranumele - doctorul (care indică virtuțile taumaturgice ale lui Orfeu), pierderea iubitei și inițierea în lumea de dincolo 560, îl indică dublu al lui Adrian. El știe că "în trecutul Leanei există un traumatism provocat de așteptare"561 și de aceea o determină să îmbrace doliul, transformând
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
familie regală, foarte generoasă. Întregul nexus familial regal era foarte îngrijorat, inclusiv unchiul Victoriei, Leopold I, regele belgienilor, așa cum reiese din corespondența lor. Desigur, în a doua jumătate a secolului XIX, poporul nu-l mai credita pe monarh cu puteri taumaturgice, dar se mai păstra încă o aură "mistică" (mistique) a monarhiei. În plus, populația, mai ales cea londoneză, se simțea privată de lipsa apariției în public, atît de fastuos regizată, a suveranului: "it was a magnificent show, never to be
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Întâlnește pe zeu. Această autonomie a sufletului și unele fenomene paranormale, cum ar fi: extazul, transa cataleptică, peregrinările sufletului, au dat de gândit grecilor care lau citat pe Zamolxis alături de alte personaje, printre care Orfeu, recunoscut prin prestigiul mantic si taumaturgic, adică experiențe extatice de tip „șamanic”. Orfeu coboară În infern după sufletul Euridicei, e vraci, stăpânește animalele, capul său tăiat plutește pe apă cântând. Șamanismul este un fenomen religios siberian și central asiatic, dar prezent și În alte zone. „Inițierea
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul celor ce pot fi rostite: chemarea ei Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. fierbinte, rugile către Luceafăr, invocațiile repetate. La
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și îl împrejmuiește deplin aspirând la scoaterea sa din nou către suprafața existenței purificat de plaga orbirii, desprins definitiv de marasma ne-vederii. A scufunda acest orb în apele compasiunii proprii vine să însemne aici a-i conferi dorința mea taumaturgică de a-și redobândi lumina ochiilor, de a renaște ca văzător, lăsând în urmă evul beznei insondabile. Este momentul când, pe fondul proiecțiilor mele afectiv-învăluitoare, îmi apare din mijlocul interiorității, precum un crepuscul de răsărit înnobilant, imaginea celui care s-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în cotidian, sunt prins de acest teribil sentiment generat de gândul că orbul va rămâne orb și după darul meu și că dacă aș deține o miraculoasă forță de vindecare a orbirii tot nu aș fi capabil să o aplic taumaturgic pe numărul nesfârșit de nevăzători care stau în iureșul lumii implorând un sprijin, tot nu aș putea să-i ajut pe toți redându-le lumina văzului. Mereu vor fi ciocnituri ale acelor bastoane albe la porțile pământului, precum niște ecouri
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de răutatea lumii. Conștientizare profundă sau narcoză complexă, acest sentiment al sosirii iubirii întru eros ca ideal concretizat, reprezintă, pentru îndrăgostitul incurabil, resortul ce-l menține ferit de prăbușirile spre demență și suicid, oracolul ce prezice cu vocea unui profet taumaturgic că își va întâlni autentica muză, în mâinile căreia, o primăvara fără timp va jubila floral. Frumusețea și iubirea, ca două idealuri asumate de artist și îndrăgostit sub flamura romantismului, a visării ce înalță întru absolut își regăsesc, așadar, compatibilități
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce reunește cele două lumi: portretul pictat sau sculptat. Conform textului Apocalipsei, în cazul situării conștiinței mele în rândul celor pierdute întru tentația demonului, și eu mă închin icoanei fiarei. Fiara îmi vorbește din icoana și face semne și acte taumaturgice înfiorătoare. Ea mă vindecă de suferințele și rănile sădite în ființa mea prin îndurarea grozăviilor și traumelor anterioare. Astfel, mă simt ajutat și ocrotit de fiară. Nu resimt nicio fericire, dar o savuroasă plăcere îmi inundă conștiința. Așadar, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
avea să mă înghită în curând, pentru totdeauna, în mișuneala aceea de declasați și trișori, de chibiți și bufoni, din jurul tripourilor". Încercarea de evadare pe care i-o oferă Alexandru este inutilă. Deși răspunde, fără să ezite prea mult, soluției taumaturgice oferite de prietenul său ("Cincisprezece zile de liniște, la aer după o vară întreaga în infernul de-aici are să-ți facă mai bine decât toate calmantele"), protagonistul își dă foarte repede seama de ineficientă acesteia: la țară, pe moșia acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că ipostaze ale unei alterități neliniștitoare; fereastră și oglindă că spații de trecere înspre un dincolo ambiguu, ce poate fi deopotrivă taumaturgic și funest; apă că vehicul al păcatelor individuale și al morții colective; cartea veche și rară, cu simbolistică oculta; corpul că ilustrare a descompunerii generalizate; uniformă ca semn al anonimizării, al efasării oricărei forme de identitate individuală într-un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nu‑și mai au rostul intervenți‑ ile chirurgicale dureroase, tratamentul Îndelungat și Însoțit de suferință, jenă, prohibiții și neplăceri. Însă, bolnavului ce poate fi tratat și vindecat, medicul Îi livrează o serie de doctoríi amare și dureroase, dar cu efect taumaturgic. Întocmai procedează și Domnul Dumnezeu : În atotștiința Lui cunoaște că, unora, oricât de multe suferințe le‑ar trimite sau le‑ar Îngădui ca certare pentru păcate, În scopul mântuirii lor, ei tot nu‑și mai Întorc fața către Dânsul, și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
păcatul pentru suflet. Și ceea ce este tăietură și doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este suferința sau necazul pentru un suflet bolnav. Ceea ce lucrează doctorul folosind medicația și cauterizarea, Dumnezeu lucrează cu focul purificator al necazurilor, cu medicația amară dar taumaturgică a durerilor și a Încercă‑ rilor. La un suflet bolnav, bolile și necazurile de tot felul Împiedică Întinderea cangrenei sufletului și‑l vindecă. În același gând cu ceilalți Părinți ai Bisericii citați ante‑ rior, Sfântul Ioan Casian, care s‑a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
brațe un copil mic, sau prinzând mâna celui mare, prin rugăciunea ta intensă și fierbinte Îndreptată către Hristos, Îi atinge harul lui Dumnezeu. Același lucru Îl face orice preot În timpul oricărei Taine”273. S‑au realizat multe studii asupra puterii taumaturgice a rugăciunii săvârșite cu credință, cu smerenie și din tot sufleă tul și efectele excepționale ale acesteia asupra Întregului organism. Așa cum confirmă și recentele cercetări științifice, dacă medicul ar Înălța o rugăciune atât pentru ca Dumnezeu să‑l lumineze ca să aleagă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Înduplecă cu totul, nu când cineva luptă numai pentru sufle‑ tul său, ci când face aceasta pentru aproapele”300. Fericitul Augustin ne pune În atenție o Întâmplare minunată din viața sa, când rugăciunea celorlalți pentru el a avut un efect taumaturgic. Această experiență o prezintă ca mulțumire către Dumnezeu Care, rugat fiind de ceilalți „frați”, i‑a adus vindecarea : „Atunci mă chinuiai cu durerea dinților și când s‑a Îngreuiat atât de mult, Încât nu puteam vorbi, a coborât În inima
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, I-III, București, 1995 (în colaborare); Julia Kristeva, Invazia lupilor, București, 1996. Repere bibliografice: Petru Romoșan, „Vindecările”, debut de excepție, TR, 1976, 42; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1976, 50; Mihai Dinu Gheorghiu, Vocația taumaturgică a poeziei, CL, 1977, 1; Eugen Simion, Poezia feminină, LCF, 1978, 11; Rodica Șuiu, „Jugastru sfiala”, CL, 1978, 10; Ulici, Prima verba, II, 133-134; Ciobanu, Însemne, II, 221-224; Dan Laurențiu, Drumul spre clarificare. Profil, LCF, 1980, 10; Dan C. Mihăilescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
ruptură. Înaintea lui, într-un același coș, sunt plasați Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide, Democrit, trecându-se peste diferențele dintre ei și peste bogăția viziunilor lor asupra lumii. Apoi, pentru a pune capac la toate, sunt împopoțonați cu o gândire magică, taumaturgică, mitologică, aburită și cu ceva religios, cu legende, care mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nescrisă, dar atotputernică a oricărui sistem totalitar, aplicată și în România, după cum sugerează și Paul Cornea, a fost aceea că "destrămarea unui mit de o rezonanță excepțională în conștiința oamenilor trebuie înlocuită prin consolidarea altuia, capabil să joace același rol taumaturgic"55. Paul Cornea, Marx și sociologia literaturii După 1965, spre deosebire de Ion Ianoși (care se regăsește în colegiul de redacție al revistei Era socialistă), Paul Cornea păstrează legături mai firave cu spațiul ideologic și cu vârfuri ale puterii politice. Această traiectorie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alegeri. Dacă figura lui Enoh ar fi reprezentat interes pentru el, l‑ar fi numit, fără îndoială, de vreme ce versetul referitor la „mutarea” patriarhului se află în Biblia canonică, și nu în apocrife. După cum am văzut, Victorin insistă însă asupra calităților taumaturgice ale celor doi martori. Aceștia convertesc prin epifanii violente, prin adevărate „cratofanii”: „Ei lovesc lumea cu nenumărate plăgi” (11, 4). Enoh însă nu se bucură de o reputație similară (cf. Gen. 5,21‑24). Singurul element valorificat de tradiția apocrifă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
element valorificat de tradiția apocrifă ulterioară constă în „mutarea” sa prin mila lui Dumnezeu. Mai mult chiar, așa cum remarcă M. Dulaey, Enoh nu a fost profet, calitate indispensabilă martorilor eshatologici. Pe de altă parte, Moise și Elisei, care au darul taumaturgic, nu îndeplinesc cealaltă condiție, aceea de a fi fost ridicați cu trupurile lângă tronul dumnezeiesc. Ilie și Ieremia par deci singurii care îndeplinesc aceste două condiții. În plus, Ieremia este menționat în Evanghelie ca profet eshatologic: „Și venind Isus în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simbolizat aici de un înger, fapt cu totul justificat de vreme ce Dumnezeu l‑a păstrat pe alesul său în rai. În capitolul 11, exegetul respectă datele Apocalipsei, prezentând doi martori, care supraviețuiesc în propriile trupuri și care sunt înzestrați cu calități taumaturgice. În fine, al treilea simbol este identificat în capitolul 14. Aici nu mai este vorba de un singur înger, nici de doi profeți, ci de doi îngeri. Metoda „repetiției” îi permite lui Victorin să reunească într‑o singură secțiune simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personaj istoric, nu înțelegem pentru care motiv Commodian și‑ar fi luat libertatea să modifice scenariul eshatologic furnizat de Apocalipsă, pe care, de altfel, se străduiește să o respecte pe cât este posibil. Dovadă este faptul că imediat după sfârșitul episodului taumaturgic, avându‑l protagonist pe Ilie‑Astyrius, el trece imediat la plural (v. 858). Moartea profetului/profeților este cerută în fața senatului de către iudei precibus et donis iniquis (v. 852). Senatorii susțin că Ilie reprezintă o amenințare pentru cultul tradițional. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre Elpi: dacă e jegos, dacă e mereu fără cravată, dacă e nesocialist". Vezi Insem(i)nările Magistrului din Cajvana, 56, sublinierile îmi aparțin. kk "Dreptu-i că narațiunile despre hasizi, culese de Martin Buber, menționează și un rădăuțean cu puteri taumaturgice" (vol. cit., 21). ll În alt text, LP ne atrage atenția asupra diferenței dintre temporalitatea rurală și cea indusă de "timpurile noi". mmAparent, povestea nu are legătură imediată cu alegerea prenumelui, în care au intervenit nașii de căsătorie ai genitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]