101 matches
-
al Persiei, mare mag și astronom, magistru al științelor frumoase și este reprezentantul meu personal, Tiberius Caesar Augustus, împăratul Romei. Misiunea înaltului prinț este aceea de a aduce la reședința imperială din Caprae un bărbat galilean cunoscut pentru puterile sale taumaturgice. Numele acestui bărabat este Iisus din Nazaret despre care s-a aflat că are puteri taumaturgice și acesta poate fi de folos bolilor împăratului. Procuratorul Ponțius Pilat se va supune deci oricăror ordine dictate de aducătorul acestui mesaj pentru ca misiunea
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
Caesar Augustus, împăratul Romei. Misiunea înaltului prinț este aceea de a aduce la reședința imperială din Caprae un bărbat galilean cunoscut pentru puterile sale taumaturgice. Numele acestui bărabat este Iisus din Nazaret despre care s-a aflat că are puteri taumaturgice și acesta poate fi de folos bolilor împăratului. Procuratorul Ponțius Pilat se va supune deci oricăror ordine dictate de aducătorul acestui mesaj pentru ca misiunea lui să poată fi dusă la îndeplinire.” Semnătura lui Tiberius se afla mai jos. -Par a
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
de-nchinat / Doar port altar în os zidit / Și-n el pe Cristul răstignit.” (N-ajungi la mine...) Sfioasă, slova curge lin, precum vinul din cană. Slova este suspinul răstignit „Pe o cruce zidită-ntr-o rană”. Slova are și rol taumaturgic și de ablutizare, precum apa scursă din cenușa lustrală, rămasă în urma arderii crenguțelor de finic, din Duminica Floriilor: „Curge slova sfioasă atinsă de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
gradul său de impuritate, Lumea este continuu purificată de sfințenia sanctuarelor” (p. 48). Accesul la sacralitate se realizează în folclorul poporului român prin obiceiurile cu măști (Brezaia, Capra, Ursul, Călușul etc.), în nudismul magic, în descântec (sub forma invocării forțelor taumaturgice, apotropaice, profilactice). Într-un fel sau altul toate aceste ritualuri presupun inițiere, ritualuri pentru pregătirea unui spațiu sacru, o zonă de acces „dincolo” sau făcând loc acelui „dincolo” aici. Deși călușarii spun despre ei înșiși că sunt în slujba lui
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din cercul relativ închis al lumii clericale și - cum a observat Nicolae Cartojan - „au pătruns, prin cărturarii mărunți, în masele adânci ale poporului și au lăsat în folclorul nostru urme care dăinuiesc până astăzi” (31, p. 246). Nu numai calitățile taumaturgice atribuite lui Solomon, ci și cele sapiențiale au impresionat puternic mentalitatea populară românească. Într-o mulțime de texte folclorice apare figura celui numit „Preminte Solomon”, personaj atât de îndrăgit și de popular, încât și-a pierdut, în timp, coordonatele spațio-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolele XVII-XVIII) în care vrăjitorul popular a intrat sub patronajul simbolic și onomastic al semilegendarului rege biblic. Conform tradiției talmudice, Solomon era în posesia unui inel conținând un talisman („Sigiliul lui Solomon”, gr. Sphragis Solomonos) pe care era săpat numele taumaturgic (sl. ciudotvoreț) al lui Dumnezeu. Acest inel îi dădea regelui puteri nelimitate asupra demonilor și îngerilor și, în primul rând, acelea de a alunga sau de a chema demonii, de a-i lega sau închide în vase de aramă, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a zidirii de către Solomon a templului din Ierusalim cu ajutorul arhidemonului Asmodeu (devenit Kitovras la ruși, Markolf la germani, Merlin la francezi, Saturn la englezi). Pentru a-l pune la treabă pe acesta din urmă, Solomon îl „leagă” cu inelul său taumaturgic (190). „Legarea” magică a lui Asmodeu a devenit legare efectivă. În versiunile ulterioare ale legendei, Solomon folosește „un lanț de aur pe care era scris numele lui Dumnezeu”. Legenda a pătruns în literatura română prin romanul popular Viața lui Bertoldo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Dorotei al Monembasiei, care a preluat legende apocrife din Cronica lui Gheorghios Amartolos). Astfel, într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon - „dată de la Dumnedzău” - și se inventariază calitățile sale taumaturgice („știa și cum va lega pre diavoli și cum îi chema pe numele lor și toate vrăjile”), se spune : Că, de lovea boala pe vreun om, el să și lecuia cu aceale ierbi ce le dedeasă scrisoare Solomon, cât de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pp. 243-245). Același subtext a generat și alte imagini mito- simbolice similare. Într-o legendă talmudică, regele Solomon - ajuns patron al vrăjito- rilor - îl leagă pe arhidemonul Asmodeu cu un lanț, tot de aur, pe care era gravată o formulă taumaturgică (40, p. 204 ; 91, p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
IX-lea), care au fost traduse în slavonă (din secolul al X-lea) și, de aici, în română (din secolul al XVII-lea). Astfel, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon („dată de la Dumnedzău”) și se inventariază calitățile sale taumaturgice („știa și cum va lega pre diavoli și cum îi chema pe numele lor și toate vrăjile”), într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea se spune : Că, de lovea boala pe vreun om, el să și lecuia cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
alegeri. Dacă figura lui Enoh ar fi reprezentat interes pentru el, l‑ar fi numit, fără îndoială, de vreme ce versetul referitor la „mutarea” patriarhului se află în Biblia canonică, și nu în apocrife. După cum am văzut, Victorin insistă însă asupra calităților taumaturgice ale celor doi martori. Aceștia convertesc prin epifanii violente, prin adevărate „cratofanii”: „Ei lovesc lumea cu nenumărate plăgi” (11, 4). Enoh însă nu se bucură de o reputație similară (cf. Gen. 5,21‑24). Singurul element valorificat de tradiția apocrifă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
element valorificat de tradiția apocrifă ulterioară constă în „mutarea” sa prin mila lui Dumnezeu. Mai mult chiar, așa cum remarcă M. Dulaey, Enoh nu a fost profet, calitate indispensabilă martorilor eshatologici. Pe de altă parte, Moise și Elisei, care au darul taumaturgic, nu îndeplinesc cealaltă condiție, aceea de a fi fost ridicați cu trupurile lângă tronul dumnezeiesc. Ilie și Ieremia par deci singurii care îndeplinesc aceste două condiții. În plus, Ieremia este menționat în Evanghelie ca profet eshatologic: „Și venind Isus în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simbolizat aici de un înger, fapt cu totul justificat de vreme ce Dumnezeu l‑a păstrat pe alesul său în rai. În capitolul 11, exegetul respectă datele Apocalipsei, prezentând doi martori, care supraviețuiesc în propriile trupuri și care sunt înzestrați cu calități taumaturgice. În fine, al treilea simbol este identificat în capitolul 14. Aici nu mai este vorba de un singur înger, nici de doi profeți, ci de doi îngeri. Metoda „repetiției” îi permite lui Victorin să reunească într‑o singură secțiune simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personaj istoric, nu înțelegem pentru care motiv Commodian și‑ar fi luat libertatea să modifice scenariul eshatologic furnizat de Apocalipsă, pe care, de altfel, se străduiește să o respecte pe cât este posibil. Dovadă este faptul că imediat după sfârșitul episodului taumaturgic, avându‑l protagonist pe Ilie‑Astyrius, el trece imediat la plural (v. 858). Moartea profetului/profeților este cerută în fața senatului de către iudei precibus et donis iniquis (v. 852). Senatorii susțin că Ilie reprezintă o amenințare pentru cultul tradițional. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, I-III, București, 1995 (în colaborare); Julia Kristeva, Invazia lupilor, București, 1996. Repere bibliografice: Petru Romoșan, „Vindecările”, debut de excepție, TR, 1976, 42; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1976, 50; Mihai Dinu Gheorghiu, Vocația taumaturgică a poeziei, CL, 1977, 1; Eugen Simion, Poezia feminină, LCF, 1978, 11; Rodica Șuiu, „Jugastru sfiala”, CL, 1978, 10; Ulici, Prima verba, II, 133-134; Ciobanu, Însemne, II, 221-224; Dan Laurențiu, Drumul spre clarificare. Profil, LCF, 1980, 10; Dan C. Mihăilescu
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric spre imnografie. Pe scurt, monahul este cel care, cu toate simțirile sale înduhovnicite, „a găsit raiul”. Regenerarea firii se produce într-o întâlnire neprefăcută cu veșnica „noutate a lui Dumnezeu, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă răsună un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul taumaturgic, la planul posibilității de vindecare. Cel lovit profund de acest tip de suferință neglijează în privirea sa asupra lumii toate aspectele și oportunitățile ce se deschid cu excepția celor care ar putea determina întreruperea și stingerea durerii sale. Șansa pe care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corporale și ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare din fluxul temporalității, o tămăduire întru transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la nivelul profunzimilor pulsative de însemnele așezării sub spectrul mobilității liniare ireversibile a istoricității. Astfel, credinciosul nu mai poate fi atestat în formula identității sale de credincios, nu mai poate fi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a trebuit băgat în cuptor pentru ca lucrarea să fie considerată terminată. Și chiar atunci după multe încercări. Acest singular creator, la care ne referim și al cărui nume l-am uitat, ignora probabil, sau nu avea suficientă încredere în eficacitatea taumaturgică a suflatului în nări la care un alt creator a recurs înainte sau va recurge după aceea, așa cum în zilele noastre a făcut, de altfel, și Cipriano Algor, deși cu intenția foarte modestă de a curăța de cenușă fața infirmierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alături de ea. Elio Îi puse o mână pe umăr. Și simți cum fericirea se scurgea din el și se transmitea prin mână tinerei femei ca o descărcare electrică. Dăruiesc fericire oamenilor, gândi el, ca Isus. Și atunci, Îmbătat de puterea taumaturgică a Îmbrățișării sale, uită tot acel fiasco de la periferie, din acel mizerabil colegiu electoral, de jertfa lui Avraam și de soția lui Antonio Buonocore. La multiplexul Barberini proiecțiile Începuseră deja. La sala 4 rula Rancid Aluminium, la sala 2 The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Régnier, Eminescu, Bacovia și poeme ale autorului puse pe muzică și cântate de el." De altfel, poetul va apărea pe scenă și mai târziu în ipostază de cantautor, în modul parizianului Georges Brassens. Nu o dată, Cezar Ivănescu exaltă puterea tonifiantă, taumaturgică, a muzicii. De cinci ori se repetă în Assunta (Anabasa lui Eminescu) o invocare miraj: "Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]