243 matches
-
prost argument din lume”. Stove afirmă că Berkeley a încercat să obțină o concluzie netautologică dintr-un raționament tautologic. El argumentează că în cazul lui eroarea logică nu este evidentă deoarece o premisă este ambiguă între un înțeles care este tautologic și altul care, argumentează Stove, cu concluzia. Alan Musgrave argumentează că idealiștii conceptuali fac greșeli prin susținerea unor confuzii de următoarul tip: și proliferarea unor entități scrise cu cratimă precum „obiectul-în-sine” (Immanuel Kant) sau „tabelul-fizicii” (Sir Arthur Eddington), care sunt
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
de noi cunoștințe. În cadrul acestui proces se obține un nivel tot mai înalt al cunoașterii. În caz contrar, noua teorie n-ar conține o cantitate mai mare de informație față de cea precedentă, în loc de progres al cunoașteri, ar rezulta o situație tautologică. În timp ce progresul cunoștințelor furnizează teorii care clarifică fapte reale, înțelegerea rezultă din reconstrucția istorică a problemei, pentru care a fost enunțată teoria respectivă. Scopul înțelegerii este, prin urmare, emiterea unei noi teorii, care descrie o problemă ce necesită o soluție
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
regulă numai asupra macrostructurii, lăsând detaliul (micro-dinamic) în grija intenției expresive și cunoașterii presupuse a tradiției de către interpret. În această privință, clasicii (Beethoven, mai ales) au știut să precizeze numai ceea ce era necesar și să nu încarce textele cu indicații tautologice. Beethoven știa precis ceea ce trebuia să știe și să facă interpretul în mod normal și nu nota decât excepțiile sau abaterile. Dar această parcimonie nu l-a împiedicat, atunci când a considerat necesar, să noteze la începutul părții a III-a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
identitate, ci rămân în postura unor statiști. Ele sunt caracterizate sumar prin setea de a trăi și de a cunoaște, senzualitate și o agresivitate instinctivă. Discursul lor analizează aproape în mod deconstructivist mecanismele sociale și nu duce decât la rezultate tautologice. Astfel, un filosof care este un alter ego al scriitorului ajunge la concluzii neutilizabile, un student de fizică îndrăgostit vede în mod halucinant doar corpuri care se atrag, un pasionat de bricolaj dorește să observe electricitatea cu ajutorul microscopului. Aceste strădanii
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
gazetari cultivați și talentați. De cele mai multe ori, comentariile critice nu erau bazate pe niște criterii ferme și ele erau produsul unor aranjamente care aveau ca scop reclama prin adoptarea unui discurs economiastic al cărui efect ducea previzibil spre o descriere tautologică. Apcar Baltazar nu a fost doar un artist care și-a demonstrat măiestria în pictură, grafică și în artele decorative, ci și un critic de artă profund, precum și un istoric al artelor de mare valoare. Citind studiile, articolele și cronicile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lumea ca totalitate a faptelor și obiectelor prezente, în timp ce suma infinită a afirmațiilor elementare, independente logic unele de altele, nu ar fi decât copia lumii existente ("Abbildtheorie"), iar sentințele rezultate, consecințele logice ale faptelor. Logica ar avea un caracter pur tautologic și nu ar putea da nicio informație asupra realității, care s-ar exprima doar prin simboluri. Teoria sa, în cadrul filosofiei analitice, se îndreaptă în special împotriva absolutizării vorbirii și consideră valoarea cuvintelor numai în măsura în care devin folositoare ca mijloace de comunicare
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
context, posibilitatea existenței unei realități non-fizice alături de cea fizică rămâne deschisă, iar diagnosticarea tuturor experiențelor religioase în termeni neuro-psihologici e abuzivă. Pretențiile de cunoaștere certă nu se pot întinde decât asupra conținuturilor imediate ale conștiinței proprii și asupra judecăților analitice, tautologice. În privința celorlalte judecăți de cunoaștere, arată Hick, operează principiul implicit al încrederii critice: "acceptăm ceea ce pare a fi de față ca fiind de față, cu excepția cazului în care avem motive să ne îndoim de aceasta"22. Experiența senzuală și experiența
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
morală a votanților, ca beneficiari accidentali ai corupției, este întotdeauna pasibilă de a fi amortizată. În al șaselea rând, cheltuielile neproductive de capital politic implicate în corupție (mai cu seamă banii dați ca mită, neproductivi în orice scop cu excepția celui tautologic de facilitare a corupției) nu trebuie neapărat să cadă exclusiv sau în principal pe seama furnizorilor occidentali. Deoarece contractele nu se acordă licitantului cu oferta cea mai bună, ci celui care dă cea mai mare mită, corupția conferă un rol marginal
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
parțial și subliniind ideea. Lungimea medie a c. este între 4 și 14 versuri, trohaice de obicei, din câte 5-6 sau 7-8 silabe. Un procedeu artistic ce caracterizează întreaga poezie populară, dar mai frecvent lirica, este paralelismul, cu principalele tipuri: tautologic sau de sinonimie, adversativ, contrastant sau de opoziție, cumulativ sau de enumerație și progresiv sau de gradație. În transfigurarea poetică sunt prezente diferite trepte, de la simpla relatare până la alegorie. Metaforele cele mai frecvent întâlnite sunt de tip onomastic (mândra - iederă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
altfel, majoritatea pozițiilor teoretice trecute în revistă în prima secțiune a lucrării urmăresc, în fapt, să atragă atenția asupra subtilelor interferențe și infiltrări între componentele rețelei „real-imaginar-posibil-virtual”, conducându-ne spre concluzia că - din perspectiva timpului - anumite dihotomii își trădează caracterul tautologic, iar realul și poeticul - privite dintr-un unghi privilegiat de vedere - își revelează caracterul interșanjabil. Astfel, investigarea „arheologică” a conceptului de mimesis ne-a condus la concluzia că, încă din cultura Antichității grecești, crucială devine fuziunea (în aristotelism, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
satisfăcătoare nici în structurile definiției metafizice reproduse anterior ea se aventurează spre sfere care nu ne preocupă în momentul de față și nici în definițiile lingvistice care sunt restrictive prin însăși natura lor. În sfârșit, nici definiția lapidară și parțial tautologică oferită de Gérard Durozoi și André Roussel conform cărora "identitatea, principiul de identitate înseamnă caracterul a ceea ce este identic, adică unic, deși perceput sau numit sub denumiri diferite 65" nu deschide perspectiva căutată în vederea promovării obiectivului urmărit. Analiza mea se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vreodată o melodie în două măsuri sau în patru măsuri. Dar în 16 sau 32, da. În general, documentarul are lungimi mai mici, ceea ce face ca muzica să fie folosită în altă manieră. De exemplu, tratamentul muzical paralel, în sens tautologic, folosit cel mai frecvent: vedem pe ecran pe cineva care se bucură, atunci și muzica exprimă bucurie. Dacă personajul e trist, atunci și muzica va fi tristă. Un alt tip de tratament este cel contrapunctic. Contrapunctul are o rigoare foarte
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
de comentariu (în principiu, nepermis într-o știre) se dovedește a fi extrem de important: „Informația nu a fost confirmată de oficialități” sau „Reprezentantul guvernului a refuzat să comenteze” etc. Concizia ține de o bună și atentă utilizare a limbii. Expresiile tautologice, repetarea aceleiași idei, insistența, ticurile verbale, poncifele, elementele de legătură folosite excesiv - toate au menirea de a încărca textul, obturând semnificația și mesajul. Tânărul jurnalist nu trebuie să se lase tiranizat de această exigență. Este adevărat că plăcerea și avântul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în alte domenii, în teoria presei, modelul negativ este cel mai potrivit. Prin urmare, știm cu adevărat cum nu trebuie să fie un final: fățiș moralizator, conținând un argument deosebit de puternic, brusc (în coadă de pește), nesusținut de argumentele anterioare, tautologic etc. În orice caz, cel mai bun final este cel care preia ceva din început (dacă se poate, printr-un inteligent paradox). În afara știrii (insensibilă la felul în care se termină), orice alt text jurnalistic are nevoie de o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la ruperea din context a citatului. Ne referim mai ales la citarea făcută cu rea intenție, din dorința de a demonstra ceva anume. Este o problemă de deontologie și de conștiință personală. Nu recomandăm folosirea citatului în chapeau (este virtual tautologic). În schimb, el poate fi element de titrare, mai ales pentru interviuri. Având un puternic rol de credibilizare, citatul este folosit destul de des în știre, dar cu precizarea că ziarele își supun sursele și, implicit, citatul unui tratament diferit. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Estul prin imperialism. Ce anume din civilizația Europei Occidentale de după secolul al XV-lea i-a permis acesteia să depășească imperiile aparent superioare ei din Orient. Cu siguranță frumusețea Capelei Sixtine nu este o explicație suficientă. Răspunsul facil, dar întrucâtva tautologic la această întrebare este că Vestul a dominat Estul prin imperialism"35. Ca urmare a deschiderii politice și a expansiunii comerciale, Europa își va putea externaliza mai ușor problemele, beneficiind de avantajul compensării conflictelor interne, pe tot parcursul evoluției sale
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Cui ie frică de Emil Cioran?tc "Cui i‑e fric\ de Emil Cioran ?" Mai mult decât orice altă încercare exegetică, o carte despre Cioran riscă să nu depășească limitele discursului tautologic. Oricum s-ar structura, scrisul Ă este convingerea lui Cioran însuși Ă nu are decât un singur obiect: autorul însuși. O lume de explorat și de întemeiat. O identitate în criză. Or, când totul este mărturisire și căutare de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă nu are decât un singur obiect: autorul însuși. O lume de explorat și de întemeiat. O identitate în criză. Or, când totul este mărturisire și căutare de sine, ce poate face exegeza? Să-și asume acest risc, al umbrei tautologice, și să plonjeze în text, citind, recitind, transcriind, identificând din frânturi, ca într-un joc de puzzle, desenul interior care transgresează momentul, pur, al consemnării. Căci textul este ființă. Iar Cioran se hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se manifestă neîncrederea și suspiciunea. Asta a dus la aberația „poeticii matematice”, care poate să epateze, poate să dea cum se zice „complexe”, mai ales celor ce se numesc, ca noi, „umaniști”, dar nu e mai puțin un delir combinatoriu, tautologic în cel mai bun caz. Afară de asta remarc că întrebarea d-tale cere o definiție a poeziei în genere, ceea ce presupune o judecată a priori, și a celei românești în special, ceea ce presupune o judecată empirică. Numai a doua reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o corecta ar fi semnul unei stupidități aproape clinice? Îmi spun: dar toată lumea știe că e o metaforă - un joc - o glumiță - un fel de a vorbi, fiindcă e evident că Măcățel e un cățel, a o spune ar fi tautologic... etc.? Câtuși de puțin. Cititorul meu trebuie să fi Înțeles deja asta. Îmi spun, dimpotrivă: trebuie că Măcățel chiar este, Într-un oarecare sens, o pisică. șșParanteza parantezei: iată un moment crucial pentru colaborarea noastră. În clipa asta ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ei nu era vorba de memorie, ci de o disciplină În plus, de istoria care li se predă și le inoculează o memorie socialmente construită. Ioana Macrea-Toma: Da, exact, tocmai de aceea formula generație tânără fără memorie mi se pare tautologică. Nici o generație tânără nu are memorie - sau are un anumit gen de memorie, Încorporată datorită părinților. Și de aici refuzul. În primul rând părinții sunt cei care refuză. Noi vedem trauma În ei și de aceea o refuzăm și noi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Simpla ei rostire a clătinat din temelii ordinea anterioară. Recursul la normativitatea de tip juridic, rațională și logic coerentă a părut răspunsul perfect pentru instituirea unei noi ordini. Dar normele juridice sunt eficiente cu o singură condiție majoră, chiar dacă pare tautologică: ele trebuie să fie respectate. Îndepărtarea de optim a raportului dintre libertate și normativitate în defavoarea libertății dă aparența unei eficiențe crescute pe termen mediu, însă este marcată de nesustenabilitate. încercarea de a mutila societatea pentru a o subsuma unui plan
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile șapte și opt ale secolului trecut. Asimilarea unei filiere exegetice solide (P. Constantinescu, Vianu, Cioculescu, Balotă) potențează investigația autoarei, imprimându-i, alături de inerente accente tautologice, sobrietatea științifică a unei operații de demontare textuală în scopul relevării mecanismului intim și al extragerii componentelor care-i conferă unicitate. Optica însă rămâne neschimbată: "Perspectiva raportului general-particular și cercetarea nivelului estetic în scopul descoperirii șanselor de perenitate"103. Dimensiunea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
articolului, reintrarea în regimul "dublei enunțări" scoate la iveală disponibilitatea polemistului de a trece de la un registru la altul, prin conversia tonului din grav-acuzator în cel comic-zeflemitor, uzând de antifrază și diasirm. Iată o încheiere edulcorantă, care amendează, subtil, exprimarea tautologică a adversarului: "Eu gust în nota domnului Iorga și o frumusețe literară. ""Rândul tagmei" m-a fermecat". Cu alte cuvinte, detaliul incriminant este, asemeni "cireșei de pe tort", dacă ne e permisă asocierea, lăsat la final; el face obiectul unei culpe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nefăcute de mâna omului). Dar, după Înviere, fiecare a fost liber să prelungească la rândul lui lanțul imitativ al imaginilor și corpurilor. Matrice primă a medierilor Invizibilului în Vizibil, Întruparea fondează o generare la infinit a imaginilor prin imagini, niciodată tautologice sau redundante, ci emulative și incitatoare: Maica Domnului îi dă naștere lui Christos, "imagine a lui Dumnezeu" (expresie aplicată exclusiv celei de-a doua persoane a Treimii); Christos dă naștere Bisericii, imagine a lui Christos; Biserica dă naștere icoanelor, imagini
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]