256 matches
-
cititorului. Lucru firesc. La fel de firesc, dar mai puțin previzibil, e felul în care autorii încep să înțeleagă și să învețe din lecția editorială. Avem volume construite riguros, puse fluent în pagină, dând seama despre un discurs extrem de unitar (în marginea tautologiei, uneori) și de limpede. O scriitură care își câștigă deplina onestitate nu din motive estetice, ci din premise - să zicem - manageriale. Periculoasa și sublima intuiție a lui Ted Berrigan (The Business of Writing Poetry) pare să se generalizeze din carte
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
autor, ea trebuie să fie înlocuită cu o expresivitate pe care numai plasticitatea firească a limbii vii o poate avea. De aceea, categoriile filozofice au un folos a cărui limită nu poate fi supraestimată, iar în momentul cînd paradoxurile și tautologiile nu mai pot fi evitate, intuiția și metafora se impun de la sine. Și chiar acesta e modul în care procedează Mihai Șora. Îm privința viziunii sale, ca s-o înțelegem cel mai nimerit ar fi să recurgem nu la limbajul
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
americanul și atoateîncăpătorul O.K. ! Ați putea să nu fiți înțeles! Ori cum să nu bei sucul de nu știu ce papaie, când reclama televizată ți-l propune:"Atât de cool, atât de răcoros..." deși mai e vorba și de o mică tautologie... Iată de ce am plâns de bucurie la sosirea americanilor! Și împreună cu mine s-au smiorcăit toți de pretutindeni, nu numai românii! E o imensă bucurie să-ți vezi tot mai pline DEX-urile, să poți comunica tot mai ușor pe
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
declară ritos Mihaela Nicoleta Grigore - este boala care îl face pe Cioran să fie ceea ce este: negativist, disprețuitor, obsedat, deprimat, melancolic, plictisit, disprețuitor, invidios, contradictoriu, dar și o ființă care veghează, care este lucid și conștient.“ Lăsăm la o parte tautologia insomnia îl face pe Cioran să fie o ființă care veghează. Lăsăm la o parte și dezacordul gramatical o ființă care este lucid și conștient (fără îndoială, un accident, la o autoare care folosește cu destulă siguranță limba română). Rămâne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bizare îți captivează atenția. Unul dintre acestea este, cu siguranță, un simptom pe care îmi este greu să-l definesc, deși, în esență, pare ceva extrem de simplu: mania colectivă (mă întreb deja dacă, vorbind despre Arhipelagul Nipon, nu comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urmare, umanitatea este primul principiu fundamental al unei etici comune și universale, explicat în Declarația pentru o etică mondială din 1993, redactată la Chicago de Parlamentul religiilor mondiale: "Orice om trebuie să fie tratat în mod uman". Este poate o tautologie sau un loc comun? Absolut deloc, dacă se citește modul cum declarația expune în concret acest principiu de umanitate: fiecare ființă umană trebuie să fie tratată uman, și nu inuman sau chiar cu bestialitate, indiferent dacă este bărbat sau femeie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul vieții a unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
primăvara paradis iartă-mă lumea e necreația mea zorile prăfuiesc trecutul urmelor de duminică a copilăriei și tot zorile așteaptă un suflet la apus figuri de stil în buzunar pun în buzunar antiteza timpului, epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee stilistice liniște nici un cuvânt
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
meu... produs". La polul opus, înregistrăm spiritul galic, salonard pînă la o avîntată prețiozitate. Spre a-și curăța spațiul textual de miasmele ce, în răstimpuri, îl inundă, cozeurul se dedă la subtilități verbale în care e neîntrecut (omonimii și omofonii, tautologii și tautofonii, dismorfologii ale vorbirii de tot soiul), care semnifică destinderile instantanee ale încordării spiritului jocular. E mica recreație a funambulului ce se cuvine a fi hiperatent la fiecare pas: „Dacă ți-aș răspunde în maghiară (din care, prin Ildiko
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o căutare deliberată la vremea aceea a modernismului formal, măiestria poetului și traducătorului Sorin Mărculescu
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
profunde, pentru cunoscători („misionari de-a pururi; de-a pururi, niciodată”; „dâr-a pașnicei sintaxe”; „să ne coacem în Florida și-n ostroavele Antile” etc.). Regulile se schimbă, surprizele sunt permanente: ici sursa deraierii e rima, eventual interioară (tangajul langajului), colo - tautologia („Dar nu a fost așa, întrucât a fost altfel”). Această repede spicuire nu poate da seama de ceea ce rămâne în grija (re)lecturii: risipa de creativitate lingvistică are o motivare ultimă, jocurile de cuvinte nu sunt gratuite: legate cu fire
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
de succedarea repetitivă a anotimpurilor și a obiceiurilor, într-o perenitate și imobilitate care pare să absoarbă istoria în ciclul naturii” și duce la o acceptare pasivă a tot ceea ce se întâmplă și ne este cerut, făcând din realitate o tautologie: copiii sunt copii, afacerile sunt afaceri, viața este viață și ordinele sunt ordine, precum cele care îl fac pe farmacistul Capesius să îi trimită la camerele de gazare pe vecinii cu care a petrecut atâta timp în pace. L’uomo
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i se întîmplă să nu scrie pamflete sau manifeste, atunci negreșit că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul. Pe scurt, caută mereu să atragă atenția, speriind, flatînd sau scandalizînd. Prezența lui, pe cît de incomoda, e chiar fermentul din dospirea căruia se întreține viața unei culturi. Compagnon preia fină observație a lui Thibaudet
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Nu există nici o referire la contextul istoric sau la biografia autorului. Un jurnal fără nimic personal, trei sferturi fiind o procesiune de observații aseptice de cea mai aspră factură logică: relația limbajului cu realitatea, problema adevărului, a sensului propozițiilor, a tautologiilor, contradicțiilor etc. Și la un moment dat, odată cu însemnarea din 6 mai 1916, coloana vertebrală a cărții se rupe: Wittgenstein renunță la cazna chichițelor logice și începe să scrie despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință, despre mistică
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
încercând să capacitezi un popor prost ajutat, din rațiuni financiare, din unghiul sănătății fizice și cerebrale. Dar poate că e simplă impresie de-a noastră, câtă vreme ea nu trezește conștiințele decidenților unui neam. Oricum, Adrian Sângeorzan, ardelean cumpănit (o tautologie?) și bun comparatist de continente, constată diferențele între cutume și practici, observă eficiența americană, ca și micile bizarerii de acolo, fără să idealizeze ceva, și, mai ales, fără să demonizeze vreun tronson al țării natale. „Metoda“ lui favorită, în calitate de prozator
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
sentimentală se amestecă inextricabil cu cea ludică și jovială. (Știu, idila însăși conține câte ceva din această a doua componentă, ceea ce și face ca lirismul ei să iasă de sub incidența genurilor grave de poezie. Nu cred că am comis totuși o tautologie - l-am adăugat în mod conștient pe „giocosa”, tocmai pentru a-i sublinia ponderea în cazul de față; puteam și adverbializa, ca în muzică, zicând „giocoso”, fiindcă acesta e timbrul ritmic al ansamblului epistolar). Postura și atitudinea (naturale? jucate? - n-
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Ioan Fărmuș par simple glose despre modernitatea unor opere etichetate deja, cu vârf și îndesat, de critica anterioară, drept moderne. Scăpat din mână în plasa cu ochiuri largi ale generalităților, discursul critic al lui Fărmuș cochetează, la fiecare pas, cu tautologia. Greu de combătut, de pildă, afirmația că „Patul lui Procust își afirmă cu încăpățânare înscrierea într-o tradiție scripturală, care va deveni o marcă a prozei românești a perioadei interbelice, total opusă, să spunem, de exemplu, fascinației literaturii pașoptiste pentru
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
că ea traducea un ’Domnu-i doamne’, sau ’doamne doamne’, o invocație căreia adstratul latin i-a subliniat sensul cu anafora lat. „doamne”, rezultând lerui ler doamne. De remarcat că în colindele noastre religioase, deci mai recente, regăsim demonstrată toată această tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn ș-a nost domn”, sau „Domnule, domn din cer”, etc. Așadar, ler poate fi echivalentul precreștin al lui doamne, anafora de adstrat creștin nefăcând decât să-i sublinieze lexemului remanența sacrală, cea care
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decat vă închipuiți. Nu degeaba se zice: ,,ați prostit poporul cu televizorul”, iar de aici telembizarea, ca maladie cu forma de manifestare, la nivel național, nu este o glumă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dire, non può, nel medesimo tempo, esser în due luoghi; vale a dire, particelle în luoghi diverși în un unico tempo non possono essere identiche. (È chiaro che îl prodotto logico di due proposizioni elementari non può essere né una tautologia né una contraddizione. L'enunciato, che un punto del campo visivo ha nel medesimo tempo due diverși colori, è una contraddizione)"3. E' șu questo punto, che a suo dire metterebbe în crisi îl fondamento stesso dell'unica opera monografica
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în sintaxa logică, sofismul nu are valoare de adevăr cu toate că simulează (corectitudine aparentă) principiul identității, al non-contradicției, al terțului exclus și al rațiunii suficiente, aceleași relații dintre propoziții (contradicție, contrarietate, subcontrarietate, subordonare) și se formulează cu elocință ca dilemă, ca tautologie, omonimie etc., de unde și subtilitățile imputate lui. Alomorfismul sofismului se vede în limbaj, în argumentare, în relevanță, în apel la autoritate și în atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
chiasm de o parte și de alta a unei axe de simetrie, de pildă: "Revoluția conduce oamenii mai degrabă decît oamenii conduc Revoluția") sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: "Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați". Iată însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: "Marx, dumnezeul lui Marx." O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: "Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați". Iată însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: "Marx, dumnezeul lui Marx." O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
că puterea e caracteristică celor puternici, că slăbiciunea e tipică celor slabi, că inteligența îi definește pe cei inteligenți și că geniul e apanajul geniilor... - truisme ce constituie paradigma, esența însăși a gândirii conservatoare. Dacă reacționarului îi plac cu deosebire tautologiile e pentru că, refuzând principiul devenirii, el preferă formele de inferență în care acest principiu lipsește. Când gândești în linia tautologiilor păstrezi premisele ca să le reproduci apoi sub formă de concluzii; gândind în linia tautologiilor te conservi, te păstrezi intact și
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
că geniul e apanajul geniilor... - truisme ce constituie paradigma, esența însăși a gândirii conservatoare. Dacă reacționarului îi plac cu deosebire tautologiile e pentru că, refuzând principiul devenirii, el preferă formele de inferență în care acest principiu lipsește. Când gândești în linia tautologiilor păstrezi premisele ca să le reproduci apoi sub formă de concluzii; gândind în linia tautologiilor te conservi, te păstrezi intact și pe tine însuți: un truism are adesea un efect odihnitor sau este el însuși rezultatul unei sieste. Se spune adesea
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]