5,159 matches
-
pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată bunica, "Tritsch-Tratsch Polka! " și, spre mine: "Auzi ce cântă orchestra? Odată, demult, când eram aici
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și dea seama, adormea. In ziua aceea, după somnul de după-amiază, bunica mi-a legat la gât - semn
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de a le așeza față în față cu destinul poetului, cu realitatea: "Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
lîncede, roase de plictis i se opune (vorba vine!) o imagistică flamboaiantă, o țîșnire a unui imaginar violent, suspect de violent, făurit din aceeași materie mic-provincială precum un obiect kitsch. Pufăind din pipa împrumutată din tabloul lui Magritte, măsurînd absent tavanul odăii, bardul recurge la un exotism ce nu contravine decît aparent platitudinii mediului său habitual, subliniind-o de facto în chip zeflemisitor: "Din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
pe mine toate plapumele din cameră. Cînd m-am trezit, am descoperit că unica sursă de căldură trebuia să fie un climatizator, dar care nu funcționa. ș...ț Peretele de la fereastra hotelului era ornamentat cu pete de culoare gri. Aproape de tavan, admiratorul de frumos din mine a găsit și o explicație. Era mucegai.ș...țș...ț Ca să schimbăm ceva bani, am mers la Banca Națională. I-am spus lui Edi că nu am prea mulți bani și că ne putem descurca
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
piese de artă, mobilier din esențe de lemn rar, sculptat cu migală, adus de poet din îndepărtate colțuri ale lumii, sau tablouri cu dedicații de la artiști-prieteni cu nume și renume. De pe terasa casei lor vechi de peste 100 de ani, cu tavane din bârne încovoiate de vreme, o reședință cu caracter, care parcă vrea să-ți vorbească, peisajul panoramic asupra mării pur și simplu taie respirația vizitatorilor. O baie de frumos, din toate punctele de vedere. Senzația de spațiu binecuvântat se intensifică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
Dar eu vreau pace și liniște, vreau să dorm”. Iar gurile Lor știrbe, cu buze roșii și groase vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
sânge, sub asfalt Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină. S-a-ntunecat, Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul Trece prin frunze turbat și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă plimb prin pădure. Un
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân dator cu... Dar... Dar bufnița, fâl-fâl! se izbea de sticla ferestrei, fâl-fâl! de perdea, de clanța ușii, de tavan. O, scapă acum, scapă acum, scapă acum de animalul uman! Te vei întoarce la clipa nașterii tale, pe circumferință. Vei reveni la feericele grădini prenatale. Ușor și-aproape în neștiință. În locul unde vreau să te duc nu se poate ajunge
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
al doisprezecelea, zglobii rândunele, ciurliu, ciurliu! țes pânza unei noi zile cu firul respirației mele. 21 mai 2009 Pânza de păianjen Păianjenul din ungher acum e bătrân zi și noapte îl simt cum mă veghează ca din afara realității Coboară din tavan până deasupra mesei îmi spionează tremurul pixului pe hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc, până în punctul în care începe să se întrevadă spiritul Bannng! se aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i se destinde pentru ultima oară pregătit să zacă într-un sicriu mic. (fragmente)
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Constantin Abăluță În țara acelor de pin și-a soarelui călătorind pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
mutat de la etaj la etaj și sunt după-amiezi în care suferă de agorafobia infinitului tremură ca o păpădie când vede numere foarte mari. ar fi în primejdie de moarte dacă ar descoperi numărul acesta prim care acoperă podeaua pereții și tavanul a fost îndeajuns să acționeze oberlichtul și să vadă clădirile năpădite de cifre esplanada din fața catedralei și piața orașului îngropate sub omătul lor murdar oameni din cap până-n picioare împachetați în fracții. atunci și-a părăsit propriul corp și s-
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
Ioana Diaconescu Semn Crucial Tavanul camerei: Dispare albastra consistență a norilor. Pe frunte semnul crucial: Nici seara nu mai este și lumina - coroană a zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
prin care treceau niște soldați; mărșăluiau prin saloanele largi ale artei moderne obosind să se viseze mereu numai învingători, ei, totdeauna învinși. Cred că nici nu m-au văzut! De altfel, aveau ochii decolorați de lumina neonului care ploua din tavan. 3. Acum îmi scrii de departe, de prin țări ideale, cu țărmuri la mare, la fel de curate cum a fost prima zi ce luneca de-a lungul coapselor tale, pe care le-am acoperit în ultima noapte cu zăpada fierbinte a
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul suflat cu aur. Și mai sorb, din cînd în cînd, cîte-o gură de sînge. Sînge de prima calitate, fabricat de dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Cu 27 de stabilizatori neu-rohormonali, 16 amplificatori kinetosenzoriali și gust de cocacola. Mult mai bun
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
nici ea pe sine nu se înțelesese, nu putuse o dată cu capul să priceapă cum a rezistat ani de zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
-i fecioară nătîngă iar tu/ ai pieptul de mînz - pe cine/ în apus/ aștepta Călătorul doar norii pot da un răspuns - rătăcită e floarea iubirii între coapsele nopții nimfă a apelor dulci a apelor verzi și amare încrezătoare/ mîinile pipăie tavanul și pereții piramidei Poem de inițiere tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi coama în ritmul unor pași care cheamă adună nourii și sfîșie pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
a fost consfințit în felul ăsta. A fost consfințit tocmai cînd Leo spunea, pentru a suta oară în noaptea aceea, "Let me see your beauty when the witnesses are gone". Și, imediat după, prietenul meu a ridicat ambele mîini spre tavanul cîrciumii și a intrat în duet, cîntînd: "Let me feel you moving like they do in Babylon". Sincronizarea a fost bună, în ciuda faptului că era cam amețit, așa mi se părea mie, că prietenul meu era cam amețit și puțin
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
cursă. Dar nu la asta mă gândeam. Nu mă interesau nici micile sertare de metal, "safeurile" încastrate în zidărie, semănând cu - ceea ce aveam să descopăr mai târziu - casetele funerare dintr-un columbarium. Cât dura alarma, eu priveam, admiram bicicleta. Sub tavan, prinsă pe două piroane bătute în perete, era bicicleta domnului director Zamfirescu. O cursieră cum nu exista în tot orașul. Cu pneuri subțiri ca degetele mele, cu cadrul suplu, ghidonul în coarne de berbec, șaua prelungă și înaltă. ... După câteva
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
degradării, a decrepitudinii umane, a relațiilor umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco, un spectacol ce aducea atmosfera Apocalipsei pe scenă și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o mînuiesc în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice om, și nici peștele pe uscat, din final, prizonier și el
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
Ionescu; în fine bulevardul Montparnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui celebre, una după alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde își beau cafeaua pe vremuri Lenin și Troțki, întâmplarea a făcut ca, în locuința-atelier de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă, proprietatea prietenilor mei buni Dody și Any ce mă adăpostesc, să dau în biblioteca lor de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în franțuzește, după părerea mea mult prea explicit: Paris est un fête, Parisul este
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
mi-a oferit un pahar la barul tropical, am înțeles imediat că era un tip de calitate. Ne sorbeam amândoi băuturile acolo, la barul tropical, transpiram în costumele noastre de baie ude, eu mă vedeam roșie toată în oglinzile din tavan, un negru masiv ne făcea vânt cu un evantai. Beam niște cocteiluri foarte dulci și foarte colorate, cânta o muzică din insule, dintr-o dată eram undeva, foarte departe. Era momentul valurilor uriașe. Honoré îmi povestea că pentru anumite recepții private
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă? dispare treptat/ urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te/ îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva/ în frigul din somn despărțiți” ( Din bucătăria noastră). De reținut asocieri precum „mirosul metafizic al legumelor”, „fîntîna din cer”, „clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]