49 matches
-
curat și rece. Femeia de pe scaun s-a îmbujorat și parcă a început să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat mult pînă să mă roage să deschid fereastra. Închideți geamul acolo! strigă taxatoarea, ridicîndu-se în picioare, amenințînd cu pumnul. Sînt gaze, spune cineva. Gaze! exclamă taxatoarea. Dumneata călătorești un sfert de ceas, eu merg toată ziua. Nu pot merge în curent și frig. Trag de fereastră, lăsînd-o deschisă doar pe jumătate, apoi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se mai adune, că prea era leșinată cînd mi-a vorbit; o fi răbdat mult pînă să mă roage să deschid fereastra. Închideți geamul acolo! strigă taxatoarea, ridicîndu-se în picioare, amenințînd cu pumnul. Sînt gaze, spune cineva. Gaze! exclamă taxatoarea. Dumneata călătorești un sfert de ceas, eu merg toată ziua. Nu pot merge în curent și frig. Trag de fereastră, lăsînd-o deschisă doar pe jumătate, apoi spun taxatoarei, care se uită fix la mine: Lăsați-o așa pînă la combinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ridicîndu-se în picioare, amenințînd cu pumnul. Sînt gaze, spune cineva. Gaze! exclamă taxatoarea. Dumneata călătorești un sfert de ceas, eu merg toată ziua. Nu pot merge în curent și frig. Trag de fereastră, lăsînd-o deschisă doar pe jumătate, apoi spun taxatoarei, care se uită fix la mine: Lăsați-o așa pînă la combinat. E o doamnă gravidă aici... Și-apoi, cred că simțiți și dumneavoastră, intră toate gazele arse, ba chiar și miros de benzină. Vorba dulce, asta-i! I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix la mine: Lăsați-o așa pînă la combinat. E o doamnă gravidă aici... Și-apoi, cred că simțiți și dumneavoastră, intră toate gazele arse, ba chiar și miros de benzină. Vorba dulce, asta-i! I-am vorbit frumos și taxatoarea a lăsat-o moartă, așezîndu-se pe scaun. În depărtare, se zărește deja combinatul: mare cît un oraș întreg. De aproape șapte ani, îl văd în fiecare dimineață și mă cuprinde întotdeauna același fior pe care-l încerc la vederea satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
putea adăuga numele de păsări (de exemplu, pupăză), care exploatează un comic mai puțin agresiv, dar mai rezistent. Alte zone semantice valorificate de imaginarul argotic sunt cea alimentară (chiftea sau acadea), lejer-plutitoare (parașută), de desemnare a agentului sau a instrumentului (taxatoare, pocnitoare), generice și obiectualizate (marfă, bucată). O sursă stabilă de metafore insultătoare este cea a „materialelor textile degradate": folosind termeni care în sensul propriu desemnează îmbrăcăminte ruptă, uzată, eventual resturi folosite pentru curățenie: boarfă, buleandră, treanță, zdreanță etc. Unele merită
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
de epuizare, rătăciți, fiind ceață. Unul, cu un biscuit în mână, cu rucsacul deschis, în care cealaltă vârâtă, părea să caute ceva. Trei ciobani, găsindu-i, îi duc la vale înveliți în pături, lupii, vulturii n-apucaseră să-i sfâșie... Taxatoarea Fâlfănescu Dumitra cu geanta ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte... (neinteligibil) ...să dea damblaua
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
ea căi/ pe care pornesc străini/ și se întorc prieteni. (pag. 78). Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
eu nu mai pot să trăiesc/ și s-a împușcat/ din "cinematograful republicii" a iești un cîrd de capre/ și după ce au mîncat toate afișele/ s-au urcat în tramvai/ chicotind// caprele erau atît de frumoase și de albe/ încît taxatoarea/ nu le-a mai perforat/ urechile/ era o zi însorită de toamnă/ și cînd am auzit. conversația caprelor/ am avut certitudinea/ că aceasta/ este țara/ absurdistan/ Sentințe inculpatul furase cuiul/ de lîngă ciocanul/ judecătorului/ și gardianul sughița/ între paragrafe deoarece
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
viitorul pare turtit și neatrăgător, așa că singurele raze de lumină vin din trecut. Bloggerul învins își aduce aminte de orice: de prima zi de școală, de gustul înghețatei de altădată, de dispariția / reapariția biscuiților "Eugenia", de Gagarin, de tramvaiele cu taxatoare, de marile defilări de 1 mai și 23 august, de pâinea cu magiun mâncată în recreații, de gustul cornurilor de douăzeci și cinci de bani și-al nemuritoarei șunci de Praga, de filmele rusești și de muzica Margaretei Pâslaru. Să nu ne
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
slujnica osîndita de zînă cea bună să spună oricînd numai adevărul și adevărul, provocînd conflicte de tot felul în lumea bună. Ar fi un titlu de film, neapărat spaniol, în regia lui Buñuel... * * * 18.XII.1987. Prostituate reciclate, matură străzi, taxatoare de tramvai, unele din ele direct vătmănițe. Astea matură - spune Ț. - altfel... nu știu cum, parcă valsează... Ț. este antifeminsit. El se plînge că femeile reciclate, unele din ele mai bărbătoase, au fost puse să conducă tramvaiul... Să dai un transport public
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
așa îl chema pe bătrân. Prin ’47, pe timpul foametei, bătrânul Tălparu l-a trimis în Oltenia după zahăr și mălai. A plecat noaptea, ca hoții, și... bun plecat a fost. A ajuns la București și s-a înhăitat cu o taxatoare de tramvai, iar în sat nu s-a mai întors. Maică-sa, fără știrea bărbatului, i-a purtat toate parastasele, l-a crezut mort sărmana, spre deosebire de omul ei, care până ce a închis ochii a ținut-o una și bună. ,,E
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
profilau ca o ciupercă tristă pe cer. Un bec chior pe un stâlp, foarte departe, mărea dezolarea locurilor. Valiza cu obiecte de bâlci, firește, dispăruse și ea. Ofițerul ajunse acasă cu chiu, cu vai, după ce se certase-n tramvai cu taxatoarea pentru că nu avea la el nici cinci bani pentru bilet. Ultima surpriză a acelei zile nenorocite îl aștepta tocmai în cuibușorul lui de nebunii, unde-o găsi pe nevastă-sa aflând cu delicii cum face dragoste un maior... Însuși șeful
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căci mama nu mai putea de dorința de a-ncepe un nou covor. Am stat în spatele vagonului de lemn, rotund ca o corăbioară, cu toate geamurile deschise. Mergeam la clasa a doua fiindcă era mai ieftin. De după tejgheaua ei îngustă, taxatoarea se uita plictisită la noi, croșetând mai departe la macrame-ul revărsat peste tejghea. Mie-mi plăcea să stau fie la clasa I, în fața vagonului, ca să pot vedea cum conduce vatmanul, trăgând de pârghia lui cu bilă mare în capăt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mic cât un gândac, care treceau încet, ca după mort, prin gloată. Se uita mai ales după tramvaiele cele noi, tăcute, care erau în probe zilele acelea. Erau cu totul altfel decât cele vechi, cu vagon și remorcă și cu taxatoare în spatele vagoanelor. Taxatoarea dădea biletele, care erau mai ieftine la remorcă, la clasa a doua. Când era-nghesuială și oamenii mergeau și pe scări, nimeni nu mai lua bilet, sau era câte unul mai temător care dădea mărunțiș din mînă-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gândac, care treceau încet, ca după mort, prin gloată. Se uita mai ales după tramvaiele cele noi, tăcute, care erau în probe zilele acelea. Erau cu totul altfel decât cele vechi, cu vagon și remorcă și cu taxatoare în spatele vagoanelor. Taxatoarea dădea biletele, care erau mai ieftine la remorcă, la clasa a doua. Când era-nghesuială și oamenii mergeau și pe scări, nimeni nu mai lua bilet, sau era câte unul mai temător care dădea mărunțiș din mînă-n mână "pînă-n fund
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
biletele, care erau mai ieftine la remorcă, la clasa a doua. Când era-nghesuială și oamenii mergeau și pe scări, nimeni nu mai lua bilet, sau era câte unul mai temător care dădea mărunțiș din mînă-n mână "pînă-n fund la taxatoare". Ăsta era unul dintre bancurile tâmpite ale nașului, tatăl lui Jenei, care când venea cu tanti nașa pe la ei spuneau amândoi numai porcării. Atunci ai lui dădeau drumul la radio și-ncepeau să danseze "cu figuri", mama se prăpădea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bere, cioburi, piulițe... Iar apoi trebuia să-ți rupi un bilet dintr-un sul gros, prins pe un suport, ca hârtia igienică. Copiii plecaseră cu tot sulul, îl întinseseră prin tramvai, îl înfășuraseră pe bare... Era mai distractiv decât cu taxatoarele care strigau la ei ca apucatele. Mai demult când venea controlul era groaznic, fiindcă de obicei controlorii erau nerași, murdari, aveau figuri de bandiți, și când răcneau o dată "biletele la control" puteai să ai și zece bilete, că tot îți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu i se poate cere să răspundă la așa ceva, căci, cu sau fără meseria asta de gazetar, duduița s-ar descurca de minune, fiți siguri: ar putea fi, rând pe rând, ori toate, dintr-o dată: stewardesă, chelneriță, plasatoare, coafeză, doctoriță, taxatoare, etc., etc., etc.) “P: Întrebarea, deși nu-i nouă, nici originală, e totuși, deosebit de dificilă. De-atâta amar de vreme mă chinui eu însumi să-i găsesc un răspuns și nu reușesc. Dacă, între timp, reușiți dumneavoastră să aflați o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându-și palmele deasupra capului: Haii-de Steaua! Haii-de Steaua! Bulevardul era curat. Un buldozerist Își luase angajamentul să-și petreacă nopțile la datorie, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Morgă sau la Urgență află în cinci minute că n-a avut loc nici un accident. ― La altceva mă gândeam, domnule Popa: pe un drum complicat, îți pierzi ușor urma. Trăim în Capitală. Nu ne cunoaște toată lumea. Greu de crezut că taxatoarele te-au văzut și te-au reținut, sau că ar putea fi surprinse că nu te-au zărit ca de obicei. Valerica putea dispărea la orice colț de stradă, între două mijloace de locomoție. Deci, orice e posibil. ― Ce anume
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
exiști ca să te îndoiești! Ilie: Să știi că așa e, fir-ar al naibii, Mina. Zău că ai dreptate! Mina, hai să-ți spun ceva în legătură cu asta. Auzi, într-o zi mă urc în tramvai, dau un leu pentru bilet, taxatoarea îmi dă biletul și un rest tot de un leu. Am plecat de lîngă ea, m-am uitat în palmă și mi-am dat seama de greșeala ei. Și a început următorul chin: să-i dau leul înapoi sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]