119 matches
-
tai-kadai 88, 187, 189, 190, 191, 192, 279, 308, 315, 342, 352 tamazight tarifit (rifain) 245 tamil (tamul) 174, 175, 228, 243, 274, 283, 303, 307, 325, 333, 334, 340 tammari (ditammari) 307 tangută 307 tasmaniană 97, 199, 202, 207 taxinomie 12, 57, 98, arbore taxinomic 230 tătara 177, 181, 308, 332, 335, 337, ~ din Crimeea 181, 308, 337, ~ kiptchak 308, turco-~ 138 tehnică 30, 31, 35, 36, 37, 61, 62, 64, 65, ~ deschisă 35, ~ de sinteză 59, ~ idiomatica 36, 37
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în amonte. Iar centrarea doar pe dimensiunea cognitivă, în scopul unui mai bun control științific al manifestărilor sale, se îndepărtează de o aprofundare a contextului lor lingvistic și social de apariție. [Asimilînd] "un vocabular de emoții, nu învățăm doar o taxinomie de senzații corporale, ci și un sistem complex de aserțiuni morale și de cunoștințe practice de simț comun [...]. Psihologii cognitiviști au arătat că, cel puțin pentru anumite emoții, credințele relative la cauzele senzațiilor corporale sînt obligatorii [în identificarea lor] și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a discursului autentic a cărui problematică compozită implică crearea unui clivaj semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
adversarii, creatorii lumilor ficționale ajung să promoveze tipuri artistice ce vor fi regândite, remodelate cu aceeași frecvență numerică abia peste câteva sute de ani, în arealul postmodern. Cele două perioade par să se oglindească una în cealaltă aproape prin toate taxinomiile aplicabile axiologiei lor. Condiția socială și statutul auctorial al creatorilor îmbracă haine asemănătoare: filologii-bufoni de la curțile Florenței, Veneției ori Romei, care scriu ca să amuze, sunt puși, peste câteva secole și traversând Oceanul, în postura scriitorului de meserie, care produce și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
înlocuind-o chiar în percepția majorității cititorilor. În termeni genettieni, hipertextul și-a înghițit hipotextul până la anihilarea lui. Problema nu ține, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, nici de un simplu joc de limbaj, nici de o aridă taxinomie, ci de metodă (a autorului operei) și de principiu (de evoluție a formei epice). Rabelais a uzat, spre a-și aduce și menține cartea în atenția publicului pe care îl îndrăgea, de o strategie comodă, în orice caz rodnică. Văzând
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Desigur, au existat mai multe cazuri și situații de evaluare paralelă sau pornind de la premise diferite a problemelor din acest domeniu și, de aceea, s-a simțit mereu nevoia unor precizări noționale și terminologice, pe măsură ce specialiștii elaborau metodologii interpretative și taxinomii adaptate obiectului vizat și perspectivei din care este cercetat. În acest context, s-au elaborat lucrări lexicografice, îndeosebi în spațiul de limbă franceză, alcătuite sau coordonate de specialiști ce contribuiseră prin propriile investigații la dezvoltarea cunoașterii și la perfecționarea mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și se atestă prin realitatea sintactică și narativă, încît sistemul ei de valori este orientat spre universul discursiv proiectat de limba concretizată în discurs. De aceea, se poate considera că orice categorie semantică este susceptibilă de a fi raportată la taxinomiile axiologiei, care reprezintă microsisteme de valori abstracte sau figurative. V. ideologie, structură, valoare. FLEW 1983; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO AXIOMATICĂ. Prin cercetarea principiilor pe care le dezvoltă științele care au atins un grad
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
experiența lumii, care sînt semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit Catherinei Fuchs, cogniția este diferită de o simplă taxinomie simbolică, ea este ivirea elementelor de sens pe o bază de date perceptive și într-un cîmp al forțelor ce articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un transfer, o codificare a lumii în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
integrează un alt discurs (discursul citat), atribuit, în mod explicit sau implicit, unei surse enunțiative diferite. Discursul raportat reprezintă o problemă controversată în lingvistică, din cel puțin trei puncte de vedere: 1) pertinența denumirii fenomenului, 2) statutul acestuia și 3) taxinomia și relațiile dintre diferitele tipuri. Înțeles în mod tradițional ca fenomen de stil (stil al vorbirii: direct/ indirect), menit să permită reproducerea unei replici, conceptul este văzut în gramaticile de tip școlar prin prisma deosebirilor de ordin sintactic dintre stilurile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
individualizează cantitativ (prin frecvență sau prin proporție) ori calitativ (prin prezență exclusivă). Prin particularizare, dominanta discursivă este caracteristica (dată de o sumă de însușiri) prin care un discurs se poate repartiza la un tip sau la un gen în cadrul unei taxinomii. În această perspectivă, rezultă că, atunci cînd discursul nu prezintă puritate din punctul de vedere al notelor care delimitează tipurile și genurile, încadrarea în unul dintre acestea este ulterioară determinării dominantei discursive, aceasta fiind în principiu un etalon teoretic de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezintă sincope, secțiuni detașabile sau nespecifice. Acestea conduc atît la identificarea de specii și subspecii discursive, cît și de zone de interferență discursivă, prin care ansamblurile discursive capătă unitate și proprietate în raport cu contextul discursiv. V. discurs, gen discursiv, limbă funcționlă, taxinomie, tip de discurs. RN DOXĂ. Pentru gîndirea greacă, doxa era opinia pusă în contrast cu adevărata cunoaștere. Cu alte cuvinte, doxa corespunde simțului comun, adică ansamblului de reprezentări predominante din punct de vedere social și redate în limba obișnuită, a căror valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al dezvoltării: prin imaginație (prosopopeea, fabulația, rectificarea), prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caz, deoarece se urmează în principiu aceeași cale în ambele situații. Fiind o metodă de construcție a cunoașterii, inducția este implicit o metodă de construcție a științei și, desigur, și a științei limbii (lingvisticii). În acest mod, sînt vizate înseși taxinomiile ce se pot opera în cadrul unei limbi istorice, fiindcă toate noțiunile supraordonate sînt rezultatul inducției în raport cu cele de la nivelurile inferioare. Astfel, stilurile individuale se unesc prin trăsăturile lor comune într-un stil funcțional, dar, în vreme ce fiecare stil individual este realizat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
traduce și ale limbii în care se traduce, uneori chiar în cazuri aparent foarte simple. Situația este explicabilă prin faptul că fiecare sens este tributar relațiilor cu alți componenți ai logosferei, fiindcă o limbă nu este o nomenclatură, ci o taxinomie, iar aceasta organizează elementele lumii prin structurări de sens specifice. Se constituie astfel o grilă prin care se oferă o viziune asupra lucrurilor și care induce anumite comportamente, corespunzătoare efectului perlocutor al discursului. Astfel, logosfera reprezintă unul dintre lianții importanți
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în vedere extensiunea semantică constantă a noțiunii "discurs", una dintre accepțiunile actuale ale conceptului fiind orice producție verbală, dihotomia nu mai devine operatorie. De aceea, diverși autori au propus reformulări sau prelungiri ale dihotomiei lui E. Benveniste, între care o taxinomie complexă a textelor în funcție de nivelul de enunțare, în cinci mari clase: 1) textele raportate la situația de enunțare, 2) textele raportate la situația de enunț, 3) textele teoretice (care se raportează la interdiscurs), 4) textele poetice și 5) enunțurile de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru tipurile discursive. V. iconicitate, motivare, reprezentare, semn. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN SINCOPĂ DISCURSIVĂ. Una dintre dificultățile de a realiza o taxinomie a discursurilor și de a stabili tipurile și genurile a fost faptul că, de cele mai multe ori, nu există structuri discursive pure: de obicei, discursul prezintă elemente ce pot fi atribuite altui tip sau gen decît cel în care se încadrează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sonetului sau planului unui articol, încît noțiunea cuprinde unități textuale foarte diferite. De aceea, sînt necesare alte concepte (precum "plan de text" și "secvență") pentru a realiza clasificările necesare. V. plan de text, schemă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN T TAXINOMIE. Inițial, prin taxinomie se înțelegea "teoria clasificării", dar ulterior acest cuvînt a devenit un sinonim al lui clasificare, adică a primit semnificația de "procedură de organizare sistematică, prin gruparea unor elemente după anumite criterii". Acest înțeles face din cuvîntul taxinomie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui articol, încît noțiunea cuprinde unități textuale foarte diferite. De aceea, sînt necesare alte concepte (precum "plan de text" și "secvență") pentru a realiza clasificările necesare. V. plan de text, schemă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN T TAXINOMIE. Inițial, prin taxinomie se înțelegea "teoria clasificării", dar ulterior acest cuvînt a devenit un sinonim al lui clasificare, adică a primit semnificația de "procedură de organizare sistematică, prin gruparea unor elemente după anumite criterii". Acest înțeles face din cuvîntul taxinomie un element al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
TAXINOMIE. Inițial, prin taxinomie se înțelegea "teoria clasificării", dar ulterior acest cuvînt a devenit un sinonim al lui clasificare, adică a primit semnificația de "procedură de organizare sistematică, prin gruparea unor elemente după anumite criterii". Acest înțeles face din cuvîntul taxinomie un element al limbii comune, în sensul că, la fel ca sinonimul lui, se poate referi la situații din domenii foarte variate. În știința limbii, una dintre implicațiile metodologice ale taxinomiei are în vedere faptul că fiecare limbă clasifică într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elemente după anumite criterii". Acest înțeles face din cuvîntul taxinomie un element al limbii comune, în sensul că, la fel ca sinonimul lui, se poate referi la situații din domenii foarte variate. În știința limbii, una dintre implicațiile metodologice ale taxinomiei are în vedere faptul că fiecare limbă clasifică într-un mod propriu entitățile realității, deoarece identificarea, delimitarea și distribuirea în clase a acestor entități reprezintă unul dintre componentele importante ale codului cultural care structurează realitatea prin limbă. Această taxinomie inerentă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale taxinomiei are în vedere faptul că fiecare limbă clasifică într-un mod propriu entitățile realității, deoarece identificarea, delimitarea și distribuirea în clase a acestor entități reprezintă unul dintre componentele importante ale codului cultural care structurează realitatea prin limbă. Această taxinomie inerentă a limbii constituie prima grilă prin care sensul cuvîntului se raportează la lume prin reprezentare. Se constată astfel că limba nu este o simplă nomenclatură, ci o viziune asupra realității, uneori cu aspecte foarte particulare, așa cum au demonstrat antropologii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este o simplă nomenclatură, ci o viziune asupra realității, uneori cu aspecte foarte particulare, așa cum au demonstrat antropologii americani. Desigur, situația este deosebită în cazul terminologiilor care sînt alcătuite cu o organizare impusă de cunoașterea științifică. În teoria naratologică, taxinomia motivelor reprezintă clasificarea paradigmatică a motivelor dintr-un tip de texte narative, care a avut realizări deosebite în categoria basmelor populare. În mod similar, taxinomia discursului stabilește și grupează tipurile și genurile discursive, activități care sînt deseori avute în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cazul terminologiilor care sînt alcătuite cu o organizare impusă de cunoașterea științifică. În teoria naratologică, taxinomia motivelor reprezintă clasificarea paradigmatică a motivelor dintr-un tip de texte narative, care a avut realizări deosebite în categoria basmelor populare. În mod similar, taxinomia discursului stabilește și grupează tipurile și genurile discursive, activități care sînt deseori avute în vedere de specialiști, dar care nu au avut rezultate unanim acceptate. Se poate observa astfel că taxinomia poate fi uneori o operație dificilă și de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizări deosebite în categoria basmelor populare. În mod similar, taxinomia discursului stabilește și grupează tipurile și genurile discursive, activități care sînt deseori avute în vedere de specialiști, dar care nu au avut rezultate unanim acceptate. Se poate observa astfel că taxinomia poate fi uneori o operație dificilă și de lungă durată, căci rezultatele ei depind întotdeauna de nivelul de determinare a elementelor supuse clasificării. V. categorizare, glosocosmos, logosferă, nominație, terminologie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de relații cauză-efect, adecvat unor exigențe care stipulează diminuarea tehnologică a tot ceea ce este ineficient, fiind un obiect integrat într-o economie postmodernă consumeristă sau un instrument capabil să asigure dominarea ori coerciția. V. discurs, dominantă discursivă, narativitate, sincopă discursivă, taxinomie, tipologie. FOUCAULT 1969; GENETTE 1979; BEAUGRAND - DRESSLER 1981; RICOEUR 1973; MAKARYK 1993; COSERIU 1994; ADAM 2005. RN TIMP. Pentru gîndirea comună, orice activitate omenească se desfășoară în timp, acesta fiind o succesiune de momente ce pot alcătui o durată măsurabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]