440 matches
-
companie glasul lui Kathleen Casello a sunat mai sărac în armonice, metalic, cu evidente dificultăți în registrul înalt. Aria Violetei din "Traviata", actul I, cu ghirlandele ei de rulade și supraacute nu a avantajat-o; ea cîntă cu inteligență și teatralitate dar i-a lipsit strălucirea, efortul fiind prea vizibil și coloratura greoaie. Mult mai bine i-a sunat celebra "Summertime" din "Porgy și Bess" de Gershwin în care și-a folosit cu expresivitate un registru mediu bun. Atunci cînd cîntă
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
nici un fel de cadavru, ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur pe afișul unui spectacol da garanția stilului, a unei teatralități moderne atît în substanță cît și în forma ei. Spectacolele lui Vlad Mugur se constituie într-o structură finita cu o existență autonomă în care sincretismul este o expresie a nevoii de a da un înțeles general existenței. Satisfacția spectatorului
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
într-o poezie atât de permisivă, încât ajunge să-și includă și referentul. Lumea s-a strecurat, pur și simplu, între două coperți. Secvențele și frânturile comunicării, sintaxa aglutinată a propozițiilor și întinderea firească a replicilor întretăiate (fără dramatism exterior, teatralitate declamatorie), neglijarea voită a ortografiei și ignorarea selectivă (nici involuntară, dar nici mecanică) a punctuației semnalează efortul autorului de a elibera poezia nu numai de constrângerile genului, ci și de acelea ale gramaticii. Se degajă o autenticitate izbitoare: constituită sau
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
ei să însemne. Sînt preocupați de relațiile dintre ei, de ceea ce îi leagă și de ceea ce îi desparte, se străduiesc să se explice, să transforme vina în întîmplare nefericită, să se dezvinovățească, să pedepsească în cunoștință de cauză. Redus la teatralitatea sa elementară, celebrul text shakespearian devine o problemă personală, nu filozofică. Spectacolul coboară la rădăcina răului, acolo unde crima se petrece fără mijlocitori: cel care o înfăptuiește este și cel care profită de pe urma ei, cel care vrea să o pedepsească
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
în Danemarca este mai întîi o dramă personală și prin intensitatea ei devine universală. Iureș se potrivește cel mai bine cu desenul general al spectacolului, cu retorica lui anti-retorică. Actorul a renunțat la procedeele, lipite parcă de piele, ale unei teatralități răsfățat-demonice, pentru exprimarea inteligentă a unei sensibilități îndurerate. Hamlet iubește și se teme de urmările iubirii, își cenzurează elanurile și interoghează neîncetat raționalitatea unei lumi indiferente, cînd nu este ostilă. Tot ce îl confirmă vine din ceea ce alții nu văd
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
cu recursul la fiziologie: "în tot întunericul nu am întîlnit decît gura ei plină de conjuncții/ ea e tatuajul poeziei mele. e o limbă scrisă cu salive semantice" (ibidem). Cititorului nu-i poate scăpa factura sceptic-glumeață a acestor corespondențe, adică teatralitatea lor. Ironia se amplifică atunci cînd e pusă în cauză "moartea literaturii", sloganul fundamental al avangardei, afirmat și totodată infirmat prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
tot acest parcurs este pus sub semnul experimentului, varianta aleasă astfel, în spectacol, de Artur pentru schimbarea pe care dorește să o opereze și să o impună cu orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
care destinul și hazardul își dau mîna cu liberul arbitru. ,, Realitatea nu există. Noi trebuie să o inventăm" este sloganul-filosofic - dacă pot să mă exprim așa - al unui film eseu, dificil de urmărit pentru cine nu prizează posibila filmicitate a teatralității. Atu pe care-l exploatează cu imaginație debordantă Antoinetta Angelidi în Hoț ori Realitate - temerară tentativă de reiterare a motivelor tragediei antice, a întregii filosofii grecești raportate la prezent. Ceea ce Alexis Grivas afirma în Screen International aveam să constatăm după ce
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
O chestiune de gust" - de și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările și efectele de stil, scrie dialoguri și partituri excelente pentru actori (de aici și senzația de o anumită teatralitate a filmului său) și recurge cu aplomb și discernământ la acea acuitate plină de umor a observației sociale și la acea tandrețe pentru personaje, calități ce au făcut succesul unor filme ca "Un air de famille" al lui C. Klapisch
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
acești eroi speranțele sînt modeste, nu de "mai bine", ci măcar de un calp "bine". În ce măsură iubirea poate fi o cale de salvare - conform dogmei creștine - și-a propus să demonstreze Aleksandr Sokurov în Moloch, parabolă stranie de o inchietantă teatralitate patetică evocînd pasiunea Evei Braun pentru Adolf Hitler, prilej de meditație indirectă asupra nebuniei, servilismului, adorației, într-un cuvînt al aberației. Încununat cu "Alexandrul de Aur" în competiția cineaștilor la început de carieră, filmul polonezului Pavel Pawlikowski Ultima resursă (înscris
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
adevărată pasiune pentru cea de a șaptea artă. Argumente pentru filme (Argumentos para filmes, Ática, 2011), ediție alcătuită de Patricio Ferrari împreună cu Claudia J.Fischer este un alt câmp fertil al imaginației pessoane care avea o predispoziție foarte elaborată pentru teatralitate și puneri în scenă. Unele texte sunt efectiv scenarii concentrate de filme, idei care puteau să fie dezvoltate. Altele sunt remarci despre statutul cinematografiei, critici la, deja!, stilul populist sau lacrimogen de la Hollywood etc. La un moment dat Pessoa a
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
Teatrul Maghiar din Cluj, la „Bulandra”. Cu Aureliu Manea a făcut Arden din Kent, în 1978 și, tot la Ploiești, zece ani mai tîrziu, Trei surori. Iată ce scria Vittorio despre Rică Manea: „Prin tainice alchimii năștea imagini de o teatralitate autonomă, eliberate de servituțile ilustratorului, adevărate imagini-stare, imagini-gînd, oricînd gata să se destrame preluînd prin rezonanță zgomote, glasuri, șoapte dintr-un dincolo cu care puțini au curajul sau menirea să dialogheze. Să admirăm, dar să nu invidiem această grea povară
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
aparte, creând personaje de neuitat, reliefând cu finețe relațiile dintre ele, realizând, în același timp, tensiune dramatică. Și-a construit partitura într-o cheie neoclasică, dar a folosit și numeroase elemente de dans expresionist, care pun în valoare o anumită teatralitate a gestului, a pantomimei cu funcție semantică profundă. În desfășurarea logică a libretului, el a ales acele piese muzicale speciale din Ceaikovski care să-i ofere largi desfășurări ale desenului coregrafic. Nu o dată am apreciat marea sa calitate, aceea de
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
mărunți, niște rezidenți și stagiari... -Aaaa, e clar, vă supără ceva! se impacientă cât se poate de fals eminența cenușie. Marcel zâmbi de parcă îi turna cineva pe gât un litru de zeamă de lămâie. Profesorul se alarmă vădit, pierzând din teatralitate: -Bine, domnule Senator, dar mă îngrijorați de-a dreptul! Ieri dimineață, la internare, n-aveați cearcănele astea! Și, cum naiba, dar sunteți îngrozitor de palid și tras la față! Nu v-a priit mâncarea aseară?! Ați avut vărsături de dimineață?! Apoi
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
în același timp. O distanțare de tip brechtian, atât în scriitură, cât mai ales în interpretare și mai ales încazul Mariei Obretin, care jonglează între cele două planuri și cu inteligență, și cu subtilitate, și cu feminitate, și cu o teatralitate asumată, controlând în permanență cantitatea de emoție... Ceea ce e un experiment mai puțin încercat în teatrul autohton, tributar metode istanislavskiene. Povestea din „Noi 4” este, de fapt, o antipoveste, așa cum e pusă în scenă, fiind concepută pe cel puțin două
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94115_a_95407]
-
ludicul alternând în funcție de prestidigitația auctorială." Alin Creangă, rafinat comentator de literatură, ar putea fi cândva un Paul Zarifopol al timpului nostru. Un subiect insolit și dificil, a cărui tratare pretinde recunoașterea unor pattern-uri artistice complexe, și anume Reprezentări ale teatralității în romanul românesc din perioada 1945-2000, și-a ales pentru teza sa de doctorat, GEORGIANA EPUREANU (născută la 25 aprilie 1977, profesoară la Colegiul Tehnic "Napoca" din Cluj, colaboratoare la Perspective. Revistă de dialectica limbii și literaturii române, Caietele Echinox
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
nu atât vreo pluralitate introspectivă ori contradictorie se pun aici în discuție, cât un sistem descriptiv în care se manifestă o adevărată bulimie textuală a identității" (p. 67). La Virgil Mazilescu: "dincolo de dramatism, poemele capătă și un ușor aer de teatralitate, regăsibil, în proporții sporite, în ultimul volum al autorului, în care rolul Ťmăștilorť, transpunând câteva din fațetele eului, devine preponderent." (p. 155). La Gabriel Chifu: "eul poate furniza aici, deopotrivă, și metafora firului care străbate golurile, precum Ťperlele unui colierť
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
imaginii desfășurate de Mihalela Marin. Să fie o simplă coincidență că fiecare dintre noi îl simte, într-un fel sau altul, pe Fellini atît de aproape de cum vede Purcărete viața și teatrul? De cum îl vede în fotografiile ei Mihaela Marin? Teatralitate cinematografică. Mă simt suspendată în cea mai neliniștitoare poveste despre om, despre neputințe și spaime. Mi se pare că aceste fotografii nu sînt altceva decît o călătorie onirică vegheată de Silviu Purcărete. Îi simt încordarea și mirarea. Zîmbetul din mustață
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
expoziția fraților Quay, cineaști americani trăind în Anglia. Ei construiesc interioare și bizare lumi imaginare în miniatură, concentrate grotești, derutante, secrete. Dar permanent reduse la proporțiile unei machete ce reclamă lupa sau reflecția oglinzii. Lumea lor e miniaturală. O altă teatralitate plastică se degajă din expoziția lui Ernest Pignon-Ernest ce desenează pe gigantice folii de aluminiu portretul a cinci sfinte ce au cunoscut extazul mistic. Imaginile lor se reflectă pe o suprafață de apă netedă creind iluzia unei profunzimi amețitoare. Asemenea
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
Acest lucru e sesizat în profunzime de interpreții ambelelor distribuții și aportul lor creator e extraordinar pentru viziunea regizorală. Citită într-o astfel de cheie a personajului (personajelor), Așteptându-l pe Godot atinge, în lectura lui Purcărete, dimensiunea extremă a teatralității, miza cade categoric pe așteptare ca pe o sursă de teatralitate, justificând o viziune edificată pe metafora teatrului în teatru, deconspirată clar de aducerea în scenă a unui personaj de culise, sufleorul. Imaginația regizorului, cu apetit pentru enormitate în atâtea
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
aportul lor creator e extraordinar pentru viziunea regizorală. Citită într-o astfel de cheie a personajului (personajelor), Așteptându-l pe Godot atinge, în lectura lui Purcărete, dimensiunea extremă a teatralității, miza cade categoric pe așteptare ca pe o sursă de teatralitate, justificând o viziune edificată pe metafora teatrului în teatru, deconspirată clar de aducerea în scenă a unui personaj de culise, sufleorul. Imaginația regizorului, cu apetit pentru enormitate în atâtea împrejurări dovedit, de astă dată limpezește și nu obscurizează demersul. Echivocul
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
petrece în exterior face parte din alt film, la propriu și la figurat. Escalele în diferite părți ale orașului constituie tot atâtea episoade stranii, dintre care întâlnirile lui Eric cu soția lui, Elise Shiffrin (Sarah Gadon), ocupă un loc privilegiat. Teatralitatea este generată nu doar de restrângerea spațiului de joc și limitarea cadrelor exterioare care omoară acțiunea și repune în drepturi dialogul, cât mai ales din caracterul livresc al acestui dialog. Personajele care intră în viața lui Eric împărtășesc cu acesta
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
are ceva din autoextincția personajelor lui Márquez, sătule de viață, dar incapabile să se sinucidă. Cartea este formată din câteva scenete largi întrerupte de capitole epistolar-poetice ale mezinului scriitor, rătăcit în propria memorie. A. R. Deleanu are multă disponibilitate pentru teatralitate, știe să însceneze și să creeze dialoguri tensionate, deși rămâne, inevitabil, prizonierul poeziei. Splendidă, ultima parte a cărții este un amplu monolog poetic despre utopiile paradisiace și apocalipsa sufletească. Sunt pagini încântătoare, numai bune de pus în ramă. În schimb
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
Leonte Emil Botta: căderea din spectacol eseu Prefață de Ioan Holban EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Scena și textul ca spații de siguranță "Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens sa vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ateii s-ar simți nelalocul lor; atei și credincioși practicanți simt, deopotrivă, în preajma lui Emil Botta, că poetul și actorul oficiază în "templul" teatrului sau al poeziei (nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]