440 matches
-
pe plan spiritual. „Mi-e sufletul cuprins de dor/ De slăvile albastre,/ Suspin ades și mă-nfior/ Privind mai sus de astre.” (Dor de cer) Dorul, suspinul, înfiorarea aparțin acelei stări poetice ce predispune la tristețe, fără a lăsa însă loc, teatralității sau ludicului. Autoarea ne transmite o stare afectivă pură, în care lacrima devine cel dintâi simbol al tristeții, fără a cădea în dramatism. „Din umbra-ntunecată-a lumii,/ Din acest colț uitat de zile,/ Aștern pe florile Iubirii/ Doar rugăciuni
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 by http://confluente.ro/Cand_dumnezeu_este_cu_noi_intr_o_iubire_inlacrimata_versuri_de_cristina_francu.html [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
-lea debutează cu războiul de 30 de ani, dintre catolici și protestanți. În artă își face apariția un nou stil : barocul (care se va răspândi și în coloniile americane ale spaniolilor). Conform criticilor de artă, arta și arhitectura barocă, în teatralitatea lor văzută ca o reacție la clasicism, datorează mult, în realitate, modelelor de opulență ale anticei Rome imperiale, unde bogăția și puterea se exprimau prin fast și lux. Se remarcă acum Caravaggio, Bernini, Rembrandt, Rubens, Velazquez, Murillo, Poussin. Pe rând
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
în șase acte cu Tompa Gabor, Fundația Culturală "Camil Petrescu" - Revista Teatrul Azi, (supliment) București, 2003 20. Iliescu, Paul: Streching - componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339) 21. Jitea, Alexandru: Stanislavski și sistemul său (idem, p. 193) 22. Mandea, Nicolae: Teatralitatea, un concept contemporan, UNATC Press, București, 2006 23. Masek, V. E. Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, 1979 24. Mănuțiu, Mihai, Redescoperirea actorului, Editura Meridiane, București, 1985 25. Mănuțiu, Mihai, Act și mimare, Editura Eminescu, București, 1989 26. Mihăescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
cursurilor de perfecționare, vol. I-IV, T.U.B., București, 1983-1988. Pedestrașu, A. Limba rusă contemporană. Sintaxa propoziției. E.U.B., București, 1994. B. LITERATURA RUSĂ Balan, D., Russkaja poezija XX veka, București, 1997. Bălănescu, Sorina, Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate, Editura Junimea, Iași, 1983. Cotorcea, Livia, În căutarea formei, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1995. Cotorcea, Livia, Lirica rusă în prima jumătate a secolului al XX-lea. Antologie, Centrul de multiplicare al Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1973. Cotorcea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Praetorius, Furioso de Rolf Liebermann, Amarilli mia bella, fragment din Le nuove musiche de Giulio Caccini, Turangalîla-Symphonie, de Olivier Messiaen, Preludiul la Parsifal de Richard Wagner. Philippe Jarousski Construcția armonică și dinamică a Odei Bucuriei a fost un regal de teatralitate și spiritualitate. Orchestra NDR, însoțită de Corul NDR și Corul Radioului Bavarez a găsit un excelent echilibru și precizia frazelor. Harpista Margret Koll Un concert grandios pe măsura gigantismului locului, avându-i ca invitați exepționali pe soprana Hanna-Elisabeth Müller, mezzosoprana
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
domestică, față de bătaie ca instrument educațional și lipsa de empatie a societății românești în raport cu noi structuri individuale, comunitare și sociale. #minor este un proiect de artă activă care combină tehnici de devising, teatru documentar și observațional, explorând noi tipuri de teatralitate și structuri dramatice. “Unde dă tata crește?” “Bătaia e ruptă din rai?” “Eu te-am făcut eu te omor?” Care sunt metodele educaționale pentru creșterea unui tânăr adult în România anului 2016? Cine educă adulții în a pregăti viitori adulți
Spectacolul #minor, adus la București, în cadrul unui turneu susținut de BRD by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105961_a_107253]
-
cu trei stiluri, trei limbaje diferite. Pe de o parte, este vorba despre baletul clasic, în forma lui cea mai elegantă și mai precisă, pe de altă parte e vorba de dansul contemporan, simbolic și direct, aduse împreună sub semnul teatralității. Iată revelația unei opere coregrafice originale a Japoniei de azi!”, a spus Octavian Saiu, teatrolog și profesor. Turneul „Noism” va continua la Sibiu, unde vor avea loc două reprezentații cu spectacolele „The Match Seller’s Tale” și „Passacaglia”, pe 5
O aspirație către perfecțiune by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105646_a_106938]
-
în șase acte cu Tompa Gabor, Fundația Culturală "Camil Petrescu" - Revista Teatrul Azi, (supliment) București, 2003 20. Iliescu, Paul: Streching - componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339) 21. Jitea, Alexandru: Stanislavski și sistemul său (idem, p. 193) 22. Mandea, Nicolae: Teatralitatea, un concept contemporan, UNATC Press, București, 2006 23. Masek, V. E. Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, 1979 24. Mănuțiu, Mihai, Redescoperirea actorului, Editura Meridiane, București, 1985 25. Mănuțiu, Mihai, Act și mimare, Editura Eminescu, București, 1989 26. Mihăescu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
cursurilor de perfecționare, vol. I-IV, T.U.B., București, 1983-1988. Pedestrașu, A. Limba rusă contemporană. Sintaxa propoziției. E.U.B., București, 1994. B. LITERATURA RUSĂ Balan, D., Russkaja poezija XX veka, București, 1997. Bălănescu, Sorina, Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate, Editura Junimea, Iași, 1983. Cotorcea, Livia, În căutarea formei, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1995. Cotorcea, Livia, Lirica rusă în prima jumătate a secolului al XX-lea. Antologie, Centrul de multiplicare al Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1973. Cotorcea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Bijuterii", și "la Viena valsuri ", au urmat în curând. Moștenirea lăsată de Balanchine, atunci când a murit, rămâne la fel de profundă precum este extinsă. Stilul lui Balanchine a fost descris ca neoclasic, o reacție la anti-clasicismul, (care s-aa transformat într-o teatralitate exagerată), care a fost stilul predominant în balet rusesc și european, atunci când el a început să danseze. Că un coregraf, Balanchine, în general, nu a subliniat complotul în balete sale, preferând să lase "dânsul să fie vedeta showului", cum a
George Balanchine () [Corola-website/Science/326486_a_327815]
-
întâlnit-o, în ultimele două decenii, decât la minimaliști și la Nae Caranfil”". Scena de dragoste de pe ogorul cu grâu este considerată a fi "„una dintre cele mai frumoase imagini erotice văzute vreodată în filmul românesc”". Criticul remarcă totuși o teatralitate a acțiunilor. Angelo Mitchievici îl considera "„un spectacol ingenios, spumos și delectabil la nivelul actorului și al scenei, amestec de pantomimă, film mut și comedie bufă, însă (...) necreditabil la nivelul ansamblului, din cauza ciocnirii neinspirate a registrelor”". Mihai Fulger a apreciat
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
spectacolul alb-negru de „un comic burlesc, chaplinian” al bătăii între activiștii comuniști (în care doar steagul comunist rămâne roșu), considerând "Nunta mută" ca "„un film balcanic onorabil - deopotrivă pitoresc și tragicomic, plin de culoare și de vitalitate”". El critică însă teatralitatea interpretărilor. În ajunul Crăciunului anului 2008, Horațiu Mălăele a publicat în "Jurnalul Național" un pamflet intitulat „Horațiu Mălăele și croncănicarii”. El a atacat agresiv trei critici: Andrei Gorzo, Lucian Maier și Ileana Bîrsan, ale căror recenzii critice le-a catalogat
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
București, 2010), Petru Ursache observa, cu temei, ca „primează (Încă) legendă omului”. Incomodul poet, ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența. Și aducând În peisajul liricii noastre un sunet nou, sfidând constrângerile socio-istorice și rezistând prin poezie. Insurgentul Cezar Ivănescu, urmaș de drept al lui Labiș
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
la un an de la revoltele țăranilor și de la reprimarea lor. Motivul opririi spectacolului nu a fost niciodată clar enunțat, argumentele estetice - faptul că montarea era prea estetizantă, formalistă și poetică, și că nu respecta redarea realistă a acțiunilor, folosind „artificiile teatralității” - fiind cele care au predominat. În 2012, regizorul Alexandru Berceanu și regizoarea Ioana Păun au conceput o instalație pornind de la istoria cenzurării spectacolului Mireasa desculță. În 1958-1958. Instalație submersivă și subversivă, primim niște instrucțiuni de folosire a materialelor așezate ordonat
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
invităm să citiți un fragment din piesa Mireasa desculță. Furtuna (Ostrovski) și Mireasa desculță au stârnit atâtea discuții, încât cronicarilor dramatici nu le mai ajungea spațiul, afectat cu generozitate de gazete, pe o perioadă de aproape doi ani. Calificative ca „teatralitate excesivă”, „virtuozitate gratuită”, „teatrul de agitație piscatorian”, „formalism”, alături de laude uneori exagerate, au creat pentru multă vreme, în jurul meu, „aureola” unui regizor de scandal. Mai târziu, un cronicar m-a numit pilot de încercare și trebuie să mărturisesc că această
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
Doamna Întinde Rufele/ Spune-mi Doamna Imediat.../ Spune-mi Doamna Câștigă Bani, Muncește, Muncește[4]”. [caption id="attachment 1644" align="aligncenter" width="610"] Scenă din Habemus bebe[/caption] Habemus bebe este un teatru de perspective rezonant intersectate, care își structurează propria teatralitate, pornind de la subiectivarea politică a maternității: „Spectacolul are, cu siguranță, o notă feministă, pentru că sunt câteva lucruri pe care nu le putem ignora, precum medicalizarea nașterii într-un mediu masculin, precum statutul femeii după ce a născut, care nu mai știe
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
în realismul execuției. Totuși, compoziția este dedramatizată și capătă trăsături mai clasice. Această rezultă din faptul că Rubens cedează tot mai mult influenței exercitate de Tiziano, pe care îl va admira până la moarte. Într-un alt triptic intitulat "Înălțarea crucii", teatralitatea accentuată amintește de tablourile lui Tintoretto, ale cărui tablouri le admirase la Veneția. În această compoziție plină de dinamism, tensiunea specifică tabloului degajă multă energie și pare să se propage în afara ramelor geometrice, amplificata de trăsăturile tuselor vibrate și de
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
veșmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Lipsește aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralității neoclasiciste. Spre deosebire de "Sabinele" și "Jurământul Horațiilor", David, se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția romană, decât din cea greacă. Lui Napoleon i se permisese să ia cu el în exil câțiva prieteni și servitori, printre care Henri-Gratien Bertrand
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Răsturnarea istorică din 1944 marchează și existența surorilor Boga. Meticuloasă ecranizare a piesei lui Horia Lovinescu, compromisă de lipsa de coerență specifică regizorului și de aerul de teatralitate, conservat în pofida excentricităților vizuale.”"
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
cu actorii pe anumite scene discutate. Funcția de participant este, în acest caz, una reală: spectatorii reprezintă o parte organică a spectacolului în lipsă căruia acesta nu ar putea exista. Un alt aspect extrem de important în aceste proiecte constă în teatralitatea evidență. Acțiunile prezentate se inspiră, de obicei, din realitatea contemporană a participanților-țintă, iar grupurile selectate - fie că sunt adolescenți de 14-15 ani, copii de 7-8 ani sau comunități marginalizate - sunt precis determinate. Întâmplările prezentate pot fi relatate fie simbolic (de
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
mai talentați actori ai vremii cu diletanții. Kőmives Nagy Lajos a regizat spectacole ample, era omul marilor intenții. Poate că era un teatru mai pompos, cu mult patos și multă pasiune, dar a reușit să facă primii pași spre eliminarea teatralității, cu alte cuvinte a lansat lupta împotriva teatrului patetic, demodat și declamativ. Astfel, aflată într-o stare de agonie cumplită, teatrul din Cluj își căutase drumul spre viitor, concomitent cu care s-au întâmplat o mulțime de lucruri nefericite. Au
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
trei artiști au devenit din ce în ce mai activi pe plan internațional și au colaborat cu oameni proveniți din cele mai diverse medii, de la șoferi de tir din Bulgaria până la muezini din Maroc. La realizarea spectacolului Zeugen (Berlin, 2004), în care era explorată teatralitatea proceselor, au fost invitați să participe avocați, judecători și juriști, iar în Sabenation (2004, Bruxelles) au investigat povestea din spatele falimentului companiei aeriene belgiene Sabena; motiv pentru care au lucrat cu stewarzi, stewardese, piloți și foști angajați ai companiei. „Nu le
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
mic detaliu, în ceea ce privește vesmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetică neoclasicistă. Lipsește aici tensiunea vibrantă care este caracteristică teatralității neoclasiciste. Spre deosebire de "Sabinele" și "Jurământul Horațiilor", David se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția română, decât din cea greacă.
Încoronarea lui Napoleon () [Corola-website/Science/300194_a_301523]
-
nu vorbesc, deși există umanizarea caractere." Bill Tytla secvențe animate de Dumbo, iar mama să "cu emoție extraordinară și sensibilitate ridicată." Tytla își amintește, într-un interviu cu John Canemaker, care au avut șansa "de a face un personaj fără teatralitate. Cele mai multe expresii și manierele provin de la fiul meu, propriul [Peter]. Nu este nimic de teatru, la un copil de doi ani" "Tineretul în Dumbo este un personaj care suferă în principal de acțiune, la fel ca Mickey Mouse, la sfârșitul
Dumbo (personaj) () [Corola-website/Science/315028_a_316357]
-
anii 1960-1970. Având originile în blues-rock și rock psihedelic, trupele care au definit heavy metal-ul au dezvoltat un stil dur, cu solo-uri rapide de chitară. Allmusic declară că "dintre toate formele rock&roll-ului, heavy metal-ul atinge extremele teatralității și ale volumului". Se bazează pe tipare clasice, starea de tensiune artificială fiind creată de repetarea obsedanta a riff-urilor (interpretate la octava de chitare și de bass) și de forma muzicală construită din măsuri binare (doi timpi egali și exagerat
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]