57 matches
-
ocupația să de bază. Cel ce o privește sau o asculta este complet manipulat de artă seducerii. Femeia pariziana are o tactică de seducere care funcționează, mai mult sau mai puțin eficient, de la caz la caz320. Pariziana știe să-și teatralizeze sentimentele cu talentul unei actrițe. Scenă declarației de dragoste La capitolul mărturisirii, Pariziana apare mai mult agent pasiv, decat activ. Michèle de Burne nu iubește declarațiile directe care pot obligă la un răspuns. Ea preferă aluziile și confidentele delicate 321
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Neezitând să își etaleze, ca Macedonski, mizeria materială, și-a creat însă un stil al sincerității diferit de cel macedonskian, ca și de cel, mult mai rafinat, al lui G. Bacovia, care își comunică drama cu detașare. O joacă, o teatralizează, posedând la perfecție arta de a mima autodetașarea ironică. La el „preamărirea durerii” nu e niciodată „literatură” la vreun mod afișat. Dacă vorbește despre sine autoironic, tonul e atât de ostentativ prezumțios, în derâdere, încât nu încape nici o îndoială că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
nici Emil Constantinescu nu e un om necinstit. Oamenii, după aceea, l-au făcut să plătească printr-o pierdere de popularitate extraordinar de mare... V.A. : Știți ce cusur îi găsesc lui Emil Constantinescu ? CĂ nu e niciodată natural. El teatraliza toate ieșirile lui publice, juca un rol care nu era al lui, nu era el însuși. A.M.P. : Știu, este adevărat, dar voi l-ați ales, ca să zic așa. V.A. : Da, știu, a fost o alegere foarte proastă. A.M.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
basme, unde eroii parcurg sensul invers al istoriei și se confruntă cu însuși dușmanul creației. „Sacrul nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația sacră este mai mult decât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și fiindcă „e o categorie a sensibilității”, sacrul se instituie prin intermediul transmisiei orale a folclorului, dar „nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Maniera dramatică prin care instanța povestitoare creează o nouă realitate, cea trainică din punct de vedere magic, este emanația directă a acțiunii relatate, căci „manifestarea sacrului întemeiază ontologic Lumea”. Sentimentul rupturii de profan și deschiderea conștientă către o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Se petrece aici un fel de combinație de lecturi literare, lansări de carte, book-lotery, snacks and beer (ultimii doi termeni s-au internaționalizat de mult, însemnând peste tot același lucru - „aperitive” și „bere”), cântece populare interpretate de formații renumite, scene teatralizate din literatura clasică estonă, show-uri interactive, concursuri cu public. Locul reprezintă un amfiteatru natural, avându-și baza situată mult sub nivelul străzii, încât îți dă o senzație de vertij, dar mai ales de surpriză, pentru că nu ai fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scăpat de câteva ori, după cum ne încredințează, din situații de cât pe ce. Nu-i deloc exclus ca palpitantele acte de bravură, fapte eroice, circumstanț e de un dramatism extrem să conțină o doză de fanfaronadă sau/și să fie teatralizate în așa fel încât să dea mai bine la montaj. Claude Lanzmann este un orgolios autentic, fascinat și îndrăgostit de grandoarea propriei sale persoane. Nimic nu dă mai exact măsura acestei egolatrii decât candoarea cu care-și exhibă - la fel de sigur
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
se pare, totuși, facil și la prima mînă. E o accelerare prea bruscă pe o pantă ce coboară de la o întîlnire spirituală a regizorului cu Umberto Eco, de pildă, și cu un univers fascinant pe care a încercat să-l teatralizeze în Numele trandafirului, tot la Teatrul Național din București. Grigore Gonța are un spirit ludic fin pe care îl remarcam cu alte ocazii, în multe din spectacolele prezentate la Casandra cu absolvenții domniei sale, Secția actorie. Am crezut că și-l va
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele recluziunii austere, Cezar Ivănescu se deda (îl citez iarăși pe Petru Ursache) „aparițiilor zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-a teatraliza”. Mi-l amintesc așa cum l-am văzut la Bistrița, cu mai bine de un deceniu în urmă, cîntîndu-ș i, în spațiul impresionant al unei biserici vechi, într-un acompaniament de orchestră, propriile versuri. Erosul și Thanatosul jubilau în îngemănarea lor
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
se află înscris organic în existența lui Eric: o prostată asimetrică. Este doar una dintre analogiile spectaculoase care configurează rețeaua de mind game-uri. Provocarea pe care o acceptă Cronenberg este aceea de a restrânge până la claustrofobie spațiul de joc, teatralizând conștient un material existențial atunci când cea mai mare parte a scenelor au loc în limuzina ca un cavou de lux a magnatului. Via DeLlilo, regizorul speculează aici o constantă a imaginarului american investit inițial în cai, apoi în cai putere
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
îmbătrînit. N-aș mai putea accepta vanitatea scriitoricească și nici un alt soi de vanitate, deoarece aceasta e inconsistentă, jenantă ca semnificație ontologică, recurgînd la reprezentări convenționale, la trucaj, la mască. Macerat de sentimentul că e prea puțin ori nimic, vanitosul teatralizează ieftin, introduce un manechin care să i se substituie. În situația unui om de litere, un manechin ce așteaptă să fie ornat de omagii critice. Spre dezolarea probabilă a unor confrați, nu mă simt în stare a mă deda la
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
mediile periferice, lumea violenței; și cea de tip arhetipal, putem zice, cu fragmente de incantație (ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
Liceul „J. L. Calderon“ găzduiește activități interesante în limba franceză. De asemenea, sâmbătă, de 20 martie, de la ora 17, la Centrul Cultural Francez din Timișoara va avea loc spectacolul „Made in France“, prezentat de Compania Lez Arts Vers, o reflexie teatralizată asupra imaginii francezilor în străinătate privind stereotipurile. Cele două personaje - Francis și François - interpretate de actorii Christophe Aubert și Laurent Winkler - se întreabă „Ce este un francez pentru voi? “ și încearcă să răspundă exclusiv prin intermediul clișeelor. Pentru aceste personaje toată
Agenda2004-12-04-general9 () [Corola-journal/Journalistic/282208_a_283537]
-
ajunge astfel a "colabora" fie cu destinatarul, fie cu obiectul său literar, impregnîndu-se de umorile celui dintîi sau de materialitățile celui de-al doilea, într-o pornire ce reflectă spaima de neant. Venind în întîmpinarea receptorului, uneori maniera ironică se teatralizează, "se dă în spectacol" pentru a atrage atenția asupra sa, dar și pentru a se "salva" cu sprijinul realului. Se întîmplă a descinde savuros în fiziologie. În felul acesta am putea interpreta turnura pe care o ia comentariul unui volum
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
termenul de zoopolitică, pentru a taxa spectacolele electorale din mass-media. Animalizarea adversarului este un registru la care se apelează la fel de des ca și la cel infracțional. Dar în cazul celui de-al patrulea registru intervine un element în plus, care teatralizează: ideea de circ, de menajerie ori grădină zoologică, locuită de o faună degradată, abjectă. Este o arcă a lui Noe maculată, dominată de animale și insecte care stîrnesc repulsie. De oameni-viermi sau șobolani, de păduchi, ploșnițe sau căpușe. De bovine
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
Lumea mă deprimă. 18 mai 1978 Moartea mamei: probabil, este singurul lucru, în viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de a-l "teatraliza" mi-ar fi fost insuportabilă); și fără îndoială, mai isteric, afișându-mi deprimarea, trimițând la plimbare toată lumea, încetând să trăiesc socialmente, aș fi fost mai puțin nefericit. Și atunci constat că non-nevroza nu este bună, nu este de bine. 25
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
joace. Schimbul de roluri ca în piesa Scaunele a lui Eugen Ionescu, cu interlocutori invizibili, cîte un cuplet sarcastic "Wether by knife, wether by gun/ The loosing of wife can be fun", și incontinenta politețe, un manierism de ceremonial victorian, teatralizează fiecare scenă. Jocul care-i ia uneori drept martori, adică spectatori, pe cei trei membri ai unei onorabile familii înstărite, cu casă, mașină, barcă, retriver etc., este atît de bun încît inculcă chiar un sentiment estetic, de distanță critică. Suntem
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu e poet. Ciudat, acele versuri par scrise de altcineva, de un Nichita Stănescu care se hotărăște brusc să nu mai mimeze, să nu mai teatralizeze, parcă se satură și el de toată mascarada, și găsește sunetul curat al Cuvintelor. Trebuie să existe o legătură între această mascaradă lirică și apariția lui Nichita Stănescu pe ecranul televizorului, pe la începutul negrilor ani ’80, ca să ne „zică”, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o acompanieze. în revanșă, este adevărat că se poate citi un text de teatru ca non - teatru, deoarece nu conține nimic care să interzică lectura lui ca a unui roman. E posibil, totodată, să „romanizezi” o piesă, cum, invers, poți „teatraliza” un roman. „On peut faire théâtre de tout”. Anne Ubersfeld încearcă să explice mecanismele acestui fenomen pornind de la premisa că există în interiorul textului teatral matrici textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
si, forțând puțin lucrurile, fără țintă. Pentru că Școlarul Durerii nu are răbdare să crească, să se ajungă din urmă, nici măcar să se privească în ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea mărită la posibilitatea unui eșec. Tendința de a teatraliza, de a multiplica totul până la supralimită, toate acestea sunt un abuz sau poate un șantaj sentimental. Lumea care refuză să participe la această întâmplare se stinge de la sine, fiind, prin comparație, doar o utopie. Atât timp cât actorul nu o privește, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
terciului în care se transformă produsele rulate pe bandă și în spiritul gândirii lui Rodrigo García. În MADE IN CHINA suntem tăvăliți în muștar după care suntem trași de urechi ca să putem auzi greierii. Reziduurile devin substanța unui spectacol care teatralizează manevrele irezistibile ale produselor omniprezente. MADE IN CHINA este distopia exceselor. Excesul muncii habotnice la un job care-ți mutilează creierul, excesul cumpărăturilor și fericirea de a-ți privi coșul plin de lucruri total inutile, excesul violenței cu care îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
urbane. Viața pariziana se prezintă că o "comédie perpétuelle, à laquelle oblige ce que vous appelez la civilisation du XIXe siècle" [Stendhal, Le Rouge et le Noir, ÎI, 1]. Lumea este percepută ca loc scenic. Veritabil spațiu fantasmagoric, spațiul urban teatralizează locuitorii care se transformă, la rândul lor, în actori 180. El are capacitatea de a transforma identitatea: "Când întâlniți la Paris un tip, acesta nu mai este un om, este un spectacol!" [Balzac, apud Stierle, p.148]. Într-un secol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este cea care adeseori judeca și decide. Mecanismul intrigii pe care-l folosește Pariziana se bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a simți punctele slabe în sensibilitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente codificat. Ținând cont de reprezentarea sinelui și de afirmarea să că ființă socială și individuală, delimitam trei universuri ale Parizienei în care ea se manifestă: 1. universul macrosocial, în care comportamentul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]