127 matches
-
așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din nas
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Homer. Lansez aici ipoteza că aceste anecdote, pe care nu mai știm să le interpretăm, aveau aceleași funcții ca unele exerciții mnemotehnice contemporane. Platon a optat pentru dialog, care se lasă decodat mai ușor de către contemporani; Aristip a ales teatralizarea teoriilor sale, deși a scris și el. Fiindcă citim uneori că cutare sau cutare n-a lăsat nimic scris, când, de fapt, nu s-a găsit nimic din ce a publicat. Lupta care-l opune pe Platon adversarilor săi direcți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niciun cuvințel, nicio referință, niciun citat, nicio trimitere care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
își scrie jurnalul la persoana a doua; linia de dialog, care precedă fiecare dintre paragrafele acestui jurnal, cum se întâmplă și în multe dintre poemele sale, indică același ambiguu dialogism: eu se adresează celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
profund a fost contactul cu proza lui Anton Holban (și cu psihologismul interbelic) o dovedesc și cele două romane ale autoarei, O lume fără mine (1991) și Prăpastia de hârtie (2003), în care se regăsește același balans între implicare și teatralizare, între introspecția lucidă și (auto)mistificarea perfidă, între descompunerea sistematică a senzațiilor și reproiectarea lor pe o scenă imaginară. SCRIERI: De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (în colaborare), București, 1982; Anton Holban și personajul
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
ficțiunii realiste, ceea ce îi permite interpretului să manevreze conceptele pe terenul său favorit. Analiza prozei lui Slavici constituie o probă concludentă: printr-o lectură pătrunzătoare, atentă la detalii, dar și la conexiunile dintre diversele planuri ale textului, criticul demonstrează ideea „teatralizării epicului” și spulberă o serie de prejudecăți din receptarea prozatorului ardelean, cum ar fi acelea privind incongruențele de construcție, inabilitatea stilistică sau tezismul moralizator. Tot astfel, interpretul susține cu probe veridice dominanta realistă a Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
să-i prind în vârful/ creionului, în negrul de cărbune,/ puținul aur:/ poate c-o s-o fac să cadă mai încet” (Moment). Mai mult, odată cu Amânarea generală (1990) și Elegii în ofensivă (2003), textul își recapătă dimensiunea referențială: dinamizat prin teatralizare și subminat de o ironie corozivă, dusă uneori până la cinism și sarcasm, poemul face loc acum parabolei morale („Când s-au trezit cu un pumn în gură,/ mulți dintre ei/ au amuțit pe vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
locul în care se vorbește. Citatul și dialogul au calitatea de a oferi textului un plus de dinamism și credibilitate, de prospețime și realism. Folosit inabil sau în exces, stilul direct duce la artificiu, la monotonie și la o nedorită teatralizare a relatării, obligând ziaristul la precizări greoaie (a precizat, ne-a spus, ne-a declarat etc.), la găsirea unor elemente de legătură mai mult sau mai puțin standardizate între citat și restul frazei: „«Și totuși se mișcă» a spus marele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dar ceva se întâmplă aici, în casa Cuviosului Agafton. Prea se leagă toate, prea să potrivesc” (Formula AS, nr. 691, p. 19). Scenele vivante. Orice rezumat este sec și neconvingător. O scenă recompusă din interior, cu amănunte și o anume teatralizare a întâmplării sporește impresia de viu, de strălucire și autentic. Mai concret spus, pe cititor nu-l interesează afirmația unui fost deținut politic că în pușcărie a fost greu, dar Dumnezeu l-a ajutat de multe ori. Cititorul vrea o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
atrage atenția asupra acestei conjugări a contrariilor care este fundamentul însuși al miturilor și care se joacă din nou în mitologia cotidiană a triburilor contemporane. Punerea în scenă a perversiunilor lor sexuale, a efervescențelor sportive, a demonismului lor muzical, a teatralizării corporale, toate acestea traduc dorința lor de comuniune cu imagos (arhetipuri) sălbatice, pânză freatică a oricărei vieți în societate. Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fiind considerată imperfect realizată (gheata atinsă cu piciorul liber, la aterizare); 1988 Quadruplu Toe Loop perfect, canadianul Kurt Browning, la CM de la Budapesta). -de tipul de percepere al jocului de către publicul sportiv, devenit altul în contemporaneitate, cu acțiuni, ce privesc teatralizarea sportului, -sport colectiv, -sport individual, -sport cu animale, -discipline atletice conexe cu gimnastica, -caiac-canoe, -sport cu racheta, -sport basc, -sport de iarnă, -sport cu minge și balon, -sport de lupte, -sport în plină natură, -sport în sală, -sport extrem, -sport
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
demitizant, ale cărui victime sînt Hamlet („mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intern și fac și mai necesară confruntarea fantasmatică cu acesta în raport cu producerea coeziunii între dominanți și dominați. Investigația etnologică loc al întâlnirii cu un străin este, în această optică, o matrice revelatoare a mizelor și tensiunilor care agită raporturile sociale. Teatralizarea acestora în întreprindere urmează două direcții ușor de schematizat. Cea dintâi prezintă o încorporare a schemelor dominației statale, prin care este operată orice promovare într-o diviziune socială a muncii reglementată de supremația politicului: pentru acești actori în ascensiune ușor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
abordarea etnologică pe care o realizează ajunge să producă printr-un artificiu intelectual, în cadrul societății franceze, configurația colonială, deja evocată, întâlnită de etnologii britanici ai schimbării sociale. Iată unul din derapajele curente ale disciplinei. Evenimentele ceremoniale, festive, multiplele ocazii de teatralizare a raporturilor sociale constituie desigur locuri-cheie pentru observație. Totuși, atât în întreprinderi, cât și în cartiere sau orașe, a vorbi despre manifestări "muncitorești" sau populare conduce fără nicio îndoială la contrasensuri. De asemenea, faptul de a considera că acești actori
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
contribuie la menținerea în viață a tradițiilor locale poate explica felul în care ei le concep, însă din punct de vedere științific este un a priori înșelător. Observarea acestor manifestări este foarte utilă și permite surprinderea logicilor care conduc la teatralizarea relațiilor în care sunt implicați actori sociali animați de aspirații divergente și ocupând poziții și funcții diferite. Dar atunci, care este obiectul de studiu al etnologiei? Nu recenzarea elementelor unei tradiții locale constituie finalitatea investigației, ci analiza dinamicilor de producere
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
simbolice în evoluția complementarității acestora. În cadrul hermeneutic construit, izolarea etnografică a câmpului "ritualului este ceea ce permite ocultarea importanței reale a clivajelor ierarhice și refuzul unei interogații mai fundamentale asupra modalităților elaborării lor în alte sfere și în alte regimuri de teatralizare. Prelungirea acestei viziuni la întreprindere și celebrările ei interne duce la afirmarea perfectei armonii între riturile festive și comunicare necesare managerilor"98. La distanță maximă față de acest uzaj perspicace al ritului, rețin atenția "dispozitivele rituale lărgite" identificate de Marc Augé99
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
relațiile, mai mult prin costume decât prin gestică sau priviri. Ierarhiile erau însă foarte clare. Distribuția rolurilor era dominată de conducătorii militari și politici, reprezentați mereu la o oarecare distanță de poporul care le era pus, fără rezerve, la dispoziție. Teatralizarea istoriei s-a refugiat cu succes în paginile destinate celor mici, salvând astfel, și pentru adulți, ceva din farmecul vechilor povești, populate cu prinți solemni, războinici mânioși, dușmani înspăimântați, supuși îngenunchiați și cai albi perfect cabrați. Bărbații masivi și pletoși
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
puțin trecerea de la narațiunea homodiegetică la narațiunea heterodiegetică sau, încă mai simplist înțeles, înlocuirea persoanei întâi cu persoana a treia 6. Obiectivarea avută în vedere de criticul modernist e de altă natură și se realizează, pe de o parte, prin teatralizarea narațiunii (id est prin "romanțare"), iar pe de alta, prin autoproiecția empatică într-un personaj delegat să joace pe scena romanului rolul autorului însuși. Ca în psihodramă. Oricum, cultivarea memorialisticii propriu- zise (model subiectiv-liric preferat de prozatorii moldoveni și în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
propusă, nu neapărat de cea reală. Scopul cultului personalității este de a ridica în slăvi și de a accentua personalitatea omului: ideile câștigă valoare dacă vin din partea unei personalități puternice. Acest fapt se îmbină cu dezvoltarea strategiilor de regizare și teatralizare a discursului, cu utilizarea unei retorici simplificate, accesibilă masei, cu apelarea la emotivitate și empatie, și redefinește discursul politic adaptat la mijloacele media. Discursul politic împotriva mișcărilor de rezistență constă într-un vocabular înfierat, încărcat de adjective și sintagme ce
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
adesea modul în care publicitatea a erotizat marfa, i-a creat un mediu prielnic, festiv, un climat de vis cu ochii deschiși și de stimulare permanentă a dorințelor. Acest fapt continuă să se desfășoare și în prezent. A venit ceasul teatralizării punctelor de vânzare, al animării sub diverse forme, al „marketingului experiențial” ce are ca scop crearea unei ambianțe de convivialitate și de dorințe, introducerea plăcerii în frecventarea locurilor de vânzare. În timp ce experții anglo-saxoni vorbesc de fun shopping, centrele comerciale și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe cursul, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din nas
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Homer. Lansez aici ipoteza că aceste anecdote, pe care nu mai știm să le interpretăm, aveau aceleași funcții ca unele exerciții mnemotehnice contemporane. Platon a optat pentru dialog, care se lasă decodat mai ușor de către contemporani; Aristip a ales teatralizarea teoriilor sale, deși a scris și el. Fiindcă citim uneori că cutare sau cutare n-a lăsat nimic scris, când, de fapt, nu s-a găsit nimic din ce a publicat. Lupta care-l opune pe Platon adversarilor săi direcți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
niciun cuvințel, nicio referință, niciun citat, nicio trimitere care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... Închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
regizorul Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier au săvârșit unele infidelități față de opera lui Blaga. Operațiunea întreprinsă de regizor tocmai în această direcție a fost și aceea de a transforma poezia literară în poezie scenică. [...] Mergând pe această direcție a "teatralizării" textului, Alexa Visarion a trecut spectacolul din registrul poematic al piesei, în acela al unei succesiuni de "stări" și momente, unele însă de o rară frumusețe, reprezentând reale transpuneri scenice ale metaforelor literare. Atmosfera se constituie într-un element activ
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]