165 matches
-
nici ea separată de orice contact cu viața, deoarece în afara acestui contact nu este nimic, deoarece, în calitate de primă venire a sa în sine, viața este condiția ființei însăși și astfel a tot ceea ce este. Contactul ultim cu viața a universului tehnicist și al existenței mediatice este tocmai voința vieții de a fugi de ea însăși. Că existența mediatică rezultă dintr-o asemenea voință se poate vedea în faptul că în ea viața nu mai face nimic, mulțumindu-se să privească, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
într-un proces material de producție și identificându-se cu el acesta este praxisul social în opoziția sa față de viața universitară și culturală ca atare. Fără îndoială, acest praxis social luat în ansamblul său își are încă (până la instaurarea erei tehniciste cel puțin) originea și finalitatea în viață, nefiind nimic altceva decât ansamblul medierilor prin care această viață se înfăptuiește într-o epocă dată, potrivit normelor și posibilităților acestei epoci. Însă 1) această înfăptuire este redusă la aspectul său material, la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a face posibilă inserția unui individ în societate îmbracă sensuri cât se poate de diferite, în funcție de tipul de societate cu care avem de-a face, în funcție de faptul dacă este vorba despre o societate propriu-zis economică, subordonată unei teleologii economice, sau tehniciste. Inserția economică de pildă presupune actualizarea anumitor potențialități ale individului, în vreme ce ea rămâne indiferentă față de dezvoltarea lui generală. Ea poate chiar să se opună acesteia, dacă este nevoie de o mână de lucru necalificată. Nu putem așadar considera finalitatea economică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
considera finalitatea economică drept suficientă și valabilă în sine. A clădi Universitatea pe ea ar însemna a limita peste măsură câmpul sau vocația sa, iar dacă aceasta din urmă este cultura, ar însemna a o distruge de-a dreptul. Inserția tehnicistă și am arătat pe larg în ce fel universul economic se transformă sub ochii noștri în cel al tehnicii împinge această dialectică până la capăt. Ocolul pe care îl reprezintă acea hard science pe care o presupun tehnologiile elaborate nu privește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care îl reprezintă acea hard science pe care o presupun tehnologiile elaborate nu privește cel mai adesea decât domenii restrânse ale activității economice și un număr limitat de indivizi: cea mai mare parte rămân să îndeplinească sarcini automate. Finalitatea tehnicistă poate cu atât mai puțin să se erijeze în principiu unic ce determină în mod exclusiv anumite filiere și, la un mod mai general, un învățământ tehnic autonom, așa cum este el definit, să nu uităm acest lucru, de către scoaterea din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și intelectualilor de către noii stăpâni care sunt slugile oarbe ale universului tehnicii și ale mass-media de către jurnaliști și de către oamenii politici. Însă ce se întâmplă atunci cu cultura și, odată cu ea, cu umanitatea omului? UNDERGROUND Izgonită din societate de existența tehnicistă și mediatică, și apoi din Universitatea însăși (invadată de această existență), cultura este exilată în clandestinitatea unui underground în care natura și menirea sa se schimbă în totalitate în același timp cu natura și menirea societății din care tocmai a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale vieții, a ajunge odată cu ele, în ele, în beția Fondului. Cultura era ansamblul operelor de geniu ce permiteau această repetare, care o suscitau semne care se adresau oamenilor prin noaptea veacurilor, pentru depășirea lor. Mijloacele de comunicare ale erei tehniciste posedă caractere destul de diferite. Conținutul lor este Nesemnificativul, actualitatea ceea ce nu va mai prezenta nici cel mai mic interes mâine și despre care avem motive solide să credem că nu prezintă mai mult interes nici măcar atunci când reprezintă Evenimentul. Mijlocul este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decis către viitor. Din multe puncte de vedere, el îi anticipă pe literații secolului XX, fără a fi ajuns însă, structural, unul dintre ei: s-a văzut pe sine poet și, concomitent, teoretician al poeziei; a prevăzut cu angoasă societatea tehnicistă și inumană proprie secolului care tocmai se deschidea și a produs viziuni apocaliptice asupra orașului-iad, asupra progresului material transformat în nebunie (vezi unele rondeluri, piesa de teatru Le fou? sau parabola Oceania-Pacific Dreanought). Presimțind pentru viitorul apropiat o nouă etică
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
publicațiilor electronice și, mai recent, al crizei economice. Tehnician sau umanist... Dorința de a crea o infrastructură europeană pentru formarea traducătorilor de literatură s-a poticnit în polemica foarte îndreptățită iscată de înseși practicile actuale. În prezent, o viziune mai tehnicistă și mai specializată asupra traducerii se materializează în cursuri universitare specifice, încheiate cu acordarea unei diplome corespunzătoare, continuate și aprofundate apoi cu studii de master. Și în România, după 1990, s-au înființat secții de Traducători- Interpreți-Terminologi la Facultățile de
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
discretă (deși constantă) în presa culturală din Transilvania. Discreția și relativa extrateritorialitate explică, probabil, ceva din cvasiabsenț a receptării. Avînd la origine o teză de doctorat, volumul său nu are, din fericire, nimic din rigiditatea protocolului scholar și din jargonul tehnicist birocratizat, care fac, adesea, nefrecventabile lucrările „tezarilor”. Pe de altă parte, nu întîlnim în paginile lui nici un truc de captare a atenției cititorului. Dovadă - titlurile plate, de o modestie anodină, deconcertantă: Destinul ideii sau recuperarea devenirii. Camil Petrescu, De la o
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
care se eliberează o cantitate enormă de energie care produce instantaneu jerbe luminoase. Formula critică sub care s-a manifestat inițial a suferit modificări și transformări. Primele texte pe care i le-am citit, pe la mijlocul anilor ’70, erau dacă nu tehniciste, în orice caz dominate de un anumit cult al preciziei. Treptat, el a permis pătrunderea în text a persoanei întâi, adică a propriului eu creator, ceea ce a părut a fi o reinventare radicală. În fapt, textul s-a îmbogățit prin
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp, alcătuind o „structură dinamică”. În privința combinației de „tematologie și minuție structuralistă” - semnalate de același Eugen Negrici - trebuie spus că nu e vorba de o investigație tehnicistă, în care povara terminologiei și a bibliografiei teoretice surpă fragilitatea demersului (cum se întîmplă în cartea mult mai tînărului Ștefan Dărăbuș despre Cezar Petrescu), ci de un volum de critică literară aplicată, cu naturalețe, la specificul textelor și al literaturii
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Țoiu, pe urmele lui Istrati sau, sporadic, Eliade (e uitat, din păcate, Al. Sahia). Rețin, de asemenea, considerațiile lui Viorel Coman privind „sincronizarea” prozei românești post-realist socialiste nu atît cu modele occidentale marcate de „criza epicului” și vlăguite de experimentalisme tehniciste sau obiectualiste, ci cu modele „periferice” emergente precum realismul magic sudamerican, proza „provincială” a Sudului faulknerian sau noua proză sovietică a „siberienilor”, pe fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind umplerea prin „povestirile realist-magice” din
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
mediul atitudinal și de așteptare favorabil. Criză umanismului a fost echivalata cu disoluția civilizației europene moderne, receptata fie că declin al Occidentului (Oswald Spengler), fie că început al unui nou ev mediu (Nikolai Berdiaev). Antiumanismul a cunoscut inclusiv o ipostază tehnicista, sub influența lui Filippo Tommaso Marinetti, care păstra din modernitate vocația mecanizării dar în detrimentul individualității singulare, anulată astfel prin reificare 15. Cu toate acestea, procesul s-a dovedit reversibil, în sensul că modernitatea s-a menținut prin reafirmarea umanismului, care
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sofismele acordurilor, cele ale punctelor de plecare, sofismele falsei autorități, cele de logică, de închidere și, în sfârșit, sofismele de limbaj - toate fiind determinări negative, derutante, în contextul tensionat al confruntărilor publice. Partea a treia a lucrării este una strict tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
exemplificativ, disonanța textuală în care artificialul mecanicist și dictatorial plasează eul auctorial între două ipostaze ireconciliabile: „normarea fericirii” și imposibilitatea trăirii sau perceperii acesteia: „nici nu o mai recunoști” Prima este sugerată, denunțiativ, ca o culme a non-sentimentului, a alienării tehniciste a ființei umane, a înregimentării ei în cohorte de de serie mare, supuse normării și standardizării. A doua, cu trimitere directă la eul, secătuit, destructurat, golit de sentimente și care nu mai are disponibilitatea naturală, genetică de a înțelege și
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]
-
vieții și sentimentelor. Alături de sentimente, de sentimental, tot metaforic-reveleator, ne este sugerat și acționalul ființei umane în contextul unei existențe tot mai artificializate. Palmele tatuate, nu cu imagini, care ar putea conduce la sentimente ci cu „vectori” expresie tipic fizicistă, tehnicistă, mecanicistă. În care acțiunea și acționalul nu mai au șansa bucuriei câștigului. Ci, bănuiesc, tot stadardizat, acționalul nu mai poate evolua decât până la „remiză” Adică o viață pacificată, nivelată egalizată. Și iar intervine procedeul modernist al disonanței. Contrapunctic „remizei” care
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]
-
de plagiat la doctorat, acuzații lăsate, multe, în suspans, dovedite sau, cele mai multe, nu, planând amenințător însă,ca o pecete demolatoare pentru persoane de notorietate publică, dar, până la urmă, demersuri solicitante, trebuind a fi atestate la o adică prin necesare detalii tehniciste, pentru jurnaliștii presați de alte subiecte cotidiene ardente, actualmente de campania pentru referendumul din 29 iulie, sau pentru publicul acaparat de treburi și nevoi,ei bine! această inflație va determina ca însăși tema obsesivă a plagiatului să se compromită în
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
sofismele acordurilor, cele ale punctelor de plecare, sofismele falsei autorități, cele de logică, de închidere și, în sfârșit, sofismele de limbaj - toate fiind determinări negative, derutante, în contextul tensionat al confruntărilor publice. Partea a treia a lucrării este una strict tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
sofismele acordurilor, cele ale punctelor de plecare, sofismele falsei autorități, cele de logică, de închidere și, în sfârșit, sofismele de limbaj - toate fiind determinări negative, derutante, în contextul tensionat al confruntărilor publice. Partea a treia a lucrării este una strict tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
sofismele acordurilor, cele ale punctelor de plecare, sofismele falsei autorități, cele de logică, de închidere și, în sfârșit, sofismele de limbaj - toate fiind determinări negative, derutante, în contextul tensionat al confruntărilor publice. Partea a treia a lucrării este una strict tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
de Integrare Europeană și comisiile sectoriale erau informate sistematic, iar dezbaterea publică a fost încurajată, atât în ceea ce privește direcțiile generale politice, cât și strategiile de transpunere a politicilor europene. Chiar dacă uneori discursul oficial despre negocierile de aderare avea o exprimare mai tehnicistă, el nu s-a ferit de așa-zisa politizare, atâta timp cât aceasta venea cu o critică de tip constructiv sau contribuia la extinderea informării și înțelegerii obiectivelor și intereselor României în procesul pregătirii interne a aderării la Uniunea Europeană. Ceea ce a fost
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
ele nu conțin elemente contradictorii, ci se completează reciproc, contribuind la mai buna cuprindere a problematicii deosebit de complexe a managementului resurselor umane. În perioada 1984 - 2000, specialiștii în domeniul MRU s-au grupat în două curente de abordare științifică: cel tehnicist (utilitarist) și cel umanist: (Armstrong, M., 2003) tehniciștii pun accentul pe aspectele cantitative, economice și de strategie a gestionării resurselor umane; oamenii sunt considerați capital din care se poate obține câștig, prin investiții în dezvoltarea lor; umaniștii pun accentul pe
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
reciproc, contribuind la mai buna cuprindere a problematicii deosebit de complexe a managementului resurselor umane. În perioada 1984 - 2000, specialiștii în domeniul MRU s-au grupat în două curente de abordare științifică: cel tehnicist (utilitarist) și cel umanist: (Armstrong, M., 2003) tehniciștii pun accentul pe aspectele cantitative, economice și de strategie a gestionării resurselor umane; oamenii sunt considerați capital din care se poate obține câștig, prin investiții în dezvoltarea lor; umaniștii pun accentul pe comunicare, motivare și capacitate de conducere; interesele conducătorilor
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]