225 matches
-
ecologice și având culturi integrate; creșterea economică rapidă și nu articularea piețelor interne pentru a satisface nevoile majorității populației; soluțiile capital-intensive și nu labour-intensive”. Dezvoltarea a fost și continuă să fie, în cea mai mare parte, o abordare top-down și tehnocratică ce tratează oamenii și culturile ca niște concepte abstracte, cifre statistice de mărit sau diminuat pentru progres. Dezvoltarea a fost concepută nu ca un proces cultural (cultura a fost o variabilă reziduală menită să dispară odată cu modernizarea), ci ca un
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
neutră, în ciuda a ceea ce se spune mi se pare că aici intervine dificultatea. A dezvinovăți tehnica de prăbușirile și efectele sale perverse e una, declararea "inocenței" sale e alta. Sociologii și istoricii s-au străduit în van să replice delirului tehnocratic mereu recurent faptul că tehnica nu există ca realitate totalitară și substanțială, că ea nu se poate transforma în propriul nostru duh malefic, subiect manipulator și impersonal, nici în barcă de salvare ca sistem de semnificații independent de oamenii care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
moral, selectată din rândul urmașilor celor talentați. Cine erau membrii acestei elite? Firește: bărbați educați din elitele profesionale, de preferință români și, pe cât se poate, din profesii științifice. Ei urmau să Îi Înlocuiască pe politicieni, instaurând o conducere de avangardă, tehnocratică, „responsabilă și non-partizană”. Discursul etic și politic este complet biologizat, iar limbajul liberal al elitei pe bază de merit individual, complet desconsiderat. Interesant este faptul că idealul eugenist al inversării ponderii Între intelectualitatea umanistă și cea științifico-tehnică a fost atins
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
În cazul celor „degenerați”19. Fără Îndoială, au existat deosebiri calitative de proporții Între tratamentul efectiv al acestor două categorii de indivizi. Eugeniștii doreau Însă ca deciziile despre felul În care vor fi tratați indivizii să fie apanajul unei elite tehnocratice profesionale (În special cea a igieniștilor), În colaborare cu reprezentanții statului. Astfel, nici indivizii sănătoși, nici cei bolnavi nu se puteau baza pe propriile acțiuni pentru a-și defini statutul; un individ „normal” putea deveni parte a comunității degenerate fără
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
colectiv Într-un sistem pe care Îl considerau corporatist. Este foarte probabil ca ambele grupări să fi privit această alianță ca pe una strict pragmatică. Mișcarea eugenistă avea nevoie de un aliat politic care să respecte ideile acesteia despre controlul tehnocratic al măsurilor de asistență socială și al reformei În domeniul sănătății publice. PNȚ nu părea Îngrijorat de nuanțele autoritare și antiparlamentare ale ideilor eugeniste. Pentru țărăniști, Moldovan și mișcarea sa reprezentau o perspectivă deschizătoare de drumuri, datorită grijii pe care
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și oferea statului și reprezentanților săi puteri disproporționate În raport cu cetățenii săi, Într-o manieră totalitară. Medicina și ordinea politicătc "Medicina și ordinea politică" În centrul procesului de reorganizare se afla Ministerul Sănătății, ceea ce Însemna că doctorii urmau să devină elita tehnocratică cu cea mai mare autoritate În noul stat. Reorganizarea instituției ministeriale era fundamentată de principiul redefinirii „medicinei” ca știință preventivă, În contrast cu scopurile sale larg acceptate de disciplină curativă sau preocupată de intervențiile de urgență. De asemenea, „sănătatea” trebuia regândită ca
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
în Veblen, 1953, p. XVI). De altfel, acest fapt l-a incitat pe Mills să acorde o anumită importanță sentimentului de conivență dintre diferitele sectoare ale elitei, contribuind astfel la statuarea unei singure „elite a puterii”. De la industrialism la ideologia tehnocratică Teoria „clasei timpului liber” completează concepțiile lui Saint-Simon despre elitele trândave sau neproductive. Un alt curent de gândire ce s-ar putea reclama din teoriile sale este „industrialismul”, ce corespunde unuia dintre aspectele majore ale doctrinelor saintsimoniene - cealaltă fiind socialismul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitele trândave sau neproductive. Un alt curent de gândire ce s-ar putea reclama din teoriile sale este „industrialismul”, ce corespunde unuia dintre aspectele majore ale doctrinelor saintsimoniene - cealaltă fiind socialismul - și care a furnizat o bază intelectuală adepților ideologiei tehnocratice. În această perspectivă, care se prelungește până la Comte și Cournot, politica este menită să se transforme într-o „știință pozitivă”; atunci, „capacitățile” se vor substitui „puterilor”, iar „direcția” „comenzii” (Saint-Simon, 1966, p. 86 și pp. 150-151). În secolul XX, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a lui Drancourt „imnul producției [...], vechi cântec din secolul al XIX-lea pe care-l credeam uitat” (Domenach, 1916a) și încheia cu o „pledoarie pentru politică”, observând în treacăt că optimismul tehnicist este o ideologie (Domenach, 1916b). Persistența unei ideologii tehnocratice a avut în Franța un dublu efect. Ea a contribuit la întărirea „coeziunii funcționarilor de rang înalt în raport cu oamenii politici tradiționali”. Dar, în egală măsură, ea „i-a apropiat pe conducătorii sectorului privat de cei ai aparatului de stat” (Birnbaum
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Opoziția dintre producători și neproducători pusă în evidență de Saint-Simon tinde să identifice excelența cu un aport productiv sau creativ și să confunde orice alt criteriu de preeminență cu „etichetele” dobândite în mod fraudulos despre care vorbește Pareto. În optica tehnocratică, competența tehnică este asimilată dinamismului și creativității, în vreme ce mandatul politic conferă un statut ambiguu, greu de justificat în termeni simpli. Totuși, această întâietate acordată tehnicii comportă riscul evident al neglijării problemei reglajelor sociale, care nu se reduce la organizare sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
comportamente noi sau prin noi modalități de a-și concepe rolurile. S-a produs mai degrabă un fenomen contrar: noul personal politic pare să se fi conformat modelelor de comportament oferite de instituții. Membrii cabinetelor ministeriale au adoptat rapid concepția tehnocratică a „serviciului public” și fac apel cu și mai mare dezinvoltură la argumente de ordin tehnic decât la considerente politice sau ideologice. Nou-veniții se identifică rapid cu interesele și punctele de vedere ale administrației lor și tind să se suprapună
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
socială existentă (Suleiman, 1978, 1979, p. 89). Pe de altă parte, ele transformă puțin câte puțin noțiunea de serviciu public, supunându-o unui imperativ al „competenței tehnice”, care nu poate să nu amintească, din anumite puncte de vedere, de ideologia tehnocratică apărută în anii ’30 și reapărută după cel de-al doilea război mondial (Birnbaum, et. al., 1978, pp. 84-85). Elitismul republican În modelul nostru de elitism republican, veritabilele rezervoare din care provin cei mai înalți funcționari de stat, responsabilii politici
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elită care ocupă posturile de conducere ale politicii și ale economiei, dar ne ajută, de asemenea, să înțelegem de ce această elită face obiectul unei contestări tot mai intense. Ambiția reformistă nu se poate sprijini, ca altădată, pe voluntarism politic sau tehnocratic. În climatul de suspiciune creat de „democrația de imputare”, la ora actuală el nu se poate fonda decât pe „capacitatea de a remodela compromisurile sociale” (ibidem, p. 65). A contribui la reușita unei reforme înseamnă, în zilele noastre, nu doar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tot felul. Mai întâi, s-a putut evidenția faptul că omogenitatea formației, ce conduce la schimbul de elite între aparatul de stat și lumea afacerilor, tinde să creeze un „ansamblu etanș” (Birnbaum, 1978, p. 187), prezentând caracteristicile unui „spațiu conducător tehnocratic”, în sânul căruia misiunea specifică a „serviciului statului” se degradează puțin câte puțin într-o noțiune de interes general a cărei ambiguitate se pretează la interpretări diferite ale grupurilor aflate față în față (ibidem, pp. 84-87). Apoi, au fost formulate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
parțial de socializările în cadrul instituțiilor de învățământ superior, foarte diferite între ele. Într-adevăr, formația primită la Oxford sau la Cambridge (formația Oxbridge) este una cu caracter umanist, în vreme ce marile școli care constituie rezervorul elitelor franceze sunt instituții cu caracter tehnocratic. Totuși, în ciuda diferențelor dintre ele, elitele franceze și britanice au în comun ceva care le separă de elitele americane, dat fiind că acestea din urmă au o formație mult mai diversificată. În plus, efectul de socializare este mult mai evident
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lor de educație, însă nu s-ar putea reduce la acest aspect; faptul de a fi ocupat o poziție de putere sub regimul comunist constituia în sine o variabilă discriminantă (ibidem, p. 58). Datele disponibile sugerează combinația unei incontestabile continuități tehnocratice (nivelul și tipul formației) cu o formă de conversie a puterii: aptitudinea de a transforma puterea politică în atu economic. Cercetări empirice făcute în Ungaria, în Republica Cehă și în Germania de Est arată că similitudinea formațiilor cerute pentru a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pe o armată naționalistă (întocmai ca predecesorii lor fasciști) și nu vedeau că puterea, pe care ei înșiși continuau s-o dețină și s-o gestioneze, făcea deja manevre pentru a pune bazele unor armate noi, transnaționale, aproape niște poliții tehnocratice. Același lucru se poate spune și despre familie, constrânsă fără întrerupere din vremea fascismului la spirit de economie și la moralitate: acum puterea consumurilor îi impunea schimbări radicale, până la acceptarea divorțului și, la modul potențial, a tuturor celorlalte, fără limite
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
având În vedere multiplele surse intelectuale ale acestei ideologii -, s-ar putea găsi numeroase argumente care să justifice următorul răspuns: mobilizarea germană din timpul primului război mondial și Walther Rathenau ca figură reprezentativă. Mobilizarea economică a germanilor a reprezentat minunea tehnocratică a războiului. Faptul că Germania și-a menținut trupele pe front și le-a aprovizionat corespunzător Încă mult timp după ce majoritatea observatorilor Îi preziseseră prăbușirea s-a datorat În mare măsură planificării făcute de Rathenau. Acesta era de profesie inginer
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe care o face se potrivește și aici: „Credința În «progresul linear, adevărurile absolute și planificarea rațională a unor ordini sociale idealeș În condiții standardizate de cunoaștere și producție era deosebit de puternică. Modernismul rezultat de aici era, prin urmare, «pozitivist, tehnocratic și raționalistș și, În același timp, impus prin munca unei elite avangardiste de urbaniști, artiști, arhitecți, critici și alți apărători ai gusturilor rafinate. «Modernizareaș economiilor europene a continuat În ritm rapid, În vreme ce direcția aleasă În politica și comerțul internațional era
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Vigny, Paul Valéry, Jules Romains, André Gide ș.a. - M. caută acele filoane, suporturi ideatice și deprinderi de meșteșug care să îi apropie de anii noștri, permițând, pe de o parte, reasimilarea lor în funcție de exigențele nu o dată sofisticate ale unui secol tehnocratic și realizarea contactului generativ cu proza nouă, pe de alta. Referirile analitice din eseul Noul Roman francez, un roman poetic, disting, față de conceptul mai larg al „noului roman” de la începutul secolului al XX-lea, poeticitatea prozelor din deceniile următoare: Nathalie
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Perfecționare a Cadrelor (CEPECA) și Întărirea criteriilor școlare de selecție prin introducerea examenelor de admitere la facultățile Școlii „Ștefan Gheorghiu”. Deschis la 4 septembrie 1967, la Otopeni, aproape de București, Centrul pentru Perfecționarea Cadrelor (CEPECA) este, până În 1971, simbolul unei pregătiri „tehnocratice” a cadrelor de conducere din economie, partial eliberate de constrângerile ideologice. În același timp, o reorganizare a Învățământului economic asigura creșterea numărului de locuri prevăzute pentru acest tip de Învătământ (5,2% din ansamblul efectivelor de studenți În România În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În ce-i privește pe foștii membri ai mișcărilor de tip fascist, legionari au ba, caracteristică le este denegarea caracterului fascist al „mișcării”, revendicarea singularității ei (ortodoxismul care-i deosebește pe legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs defensiv și „denegator”. După 1945 și mai ales după 1989, printre supraviețuitorii „mișcării” a aparut Însă și un discurs autocritic, exprimând regrete față de crimele comise și față de antisemitismul considerat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
profesori; iar a treia va fi alcătuită din tehnicieni, personalul din domeniul serviciilor și personalul auxiliar. De fapt, societatea postindustrială nu se mai bazează pe clase, ci pe categorii profesionale și se autoorganizează ca o tehnocrație. În anii ’70, „societatea tehnocratică” părea o utopie; dar, în secolul XXI, „visul lui Bell” se conturează din ce în ce mai clar ca o realitate. La fel ca și cealaltă previziune a sa, meritocrația. Un anumit romantism paseist, alimentat și de o ideologie stângistă, a continuat însă să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la diversitate, interesele generale care se constituie nu prin ignorarea diversității, ci prin realizarea unei convergențe organice a acesteia. Presupoziția convergenței totale și automate a intereselor, a omogenității sociale complete, este de natură să ducă la o sociologie de tip tehnocratic. Acceptarea diversității sociale presupune în schimb o sociologie de tip democratic. Pentru a ilustra condițiile și posibilitatea unei poziții echidistante, să luăm analiza unui fenomen social care pune probleme cruciale pentru relațiile dintre diferitele categorii socioprofesionale ce compun societatea noastră
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
criza de „cadre de nădejde” cunoscută de Uniunea Sovietică la începuturile sale - când unii „dușmani de clasă” au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau în comun dușmanii încleștați, după toate aparențele epocii pe o durată indeterminată, în Războiul Rece. Un „Război Rece cultural
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]