242 matches
-
la botez numele de Ioan Cucoșel. În anul 1938, a intrat la Schitul Boureni, cu intenția de a învăța muzica bisericească pentru ca, mai apoi, să urmeze studii teologice. La 10 februarie anul 1942 a ajuns într-o Școală Militară de Telegrafiști, a fost lăsat la vatră pe 24 aprilie anul 1945, iar pe 1 iulie anul 1945 a intrat ca frate la Mănăstirea Neamț. Acolo a depus voturile monahale și a primit numele Gherasim pe 23 martie anul 1946, fiind apoi
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
avut de rezolvat alt conflict, izbucnit între directorul adjunct al biroului telegrafic din Vaslui, Ivanovici, și șeful său Podlisezki. Ostilitatea împotriva austriecilor s-a manifestat în aceeași vreme și în Țara Românească. C. Minescu semnalează că, „prin anul 1857, funcționarii telegrafiști români, mai cu seamă cei din Muntenia, începuseră o intensă agitație atât pentru a scăpa de conducerea funcționarilor austrieci, cât și pentru că străinii urmăreau să obțină concesiunea serviciului telegrafic român pentru 90 de ani, [...] agitația a fost condusă de funcționarii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
, Florian I. (25.III.1878, Pitești - 7.V. 1914, Pitești), poet și prozator. Fiu de preot, B. a absolvit în 1893 gimnaziul în orașul natal. A urmat, pesemne, și o altă școală, căci devine curând telegrafist, profesie ce-l va face să peregrineze prin țară. În anii 1903 și 1904 se găsea la Bruxelles, după unii pentru a-și îngriji sănătatea precară. Aici era ales președinte al Societății studenților români din Belgia. B. debutează, cu o
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
români din Belgia. B. debutează, cu o schiță și cu o poezie, în 1896, în ziarul „Dreptatea” din Turnu Severin. În continuare, va colabora asiduu cu versuri, proză, note și comentarii, iscălite și cu pseudonimele Floreal, Florib, Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a.
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara Sécession (1908) cuprinde „disertații”. Apărute parțial ori integral în periodice, sub varii generice, Impresii de călătorie prin Europa, Poveștile telegrafistului X.Y., Din memoriile unui neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
la ceruri: Adormirea. Într-o zi, Hristos se va întoarce: Venirea a Doua. Exemplu de vector performant: îngerul. Traducere din greacă a lui angelos, "mesagerul". Nu opuneți angelicul operaționalului, căci fac corp comun. Folosit în iconografie, agentul de legătură, micul telegrafist bucălat și pîntecos nu mai inspiră încredere, într-atît a invadat frescele și porticurile. Creștinii înșiși nu cred prea mult în el, și n-au dreptate. "Îngerii sînt marii necunoscuți ai acestei epoci care încearcă să idolatrizeze cosmosul", îi deplîngea pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în spațiul rustic al Țării de Jos, în preajma Prutului, cele mai izbutite nuvele din Minunea au în centrul lor coagularea unei obsesii în jurul unui fapt real - „păcatul” unei fete ce se lasă sedusă de fiul arendașului (Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta (Ceasul din zid), blestemul (Hoțul), femeia fatală (Profesoara de dragoste), împăratul peștilor (Împăratul), comoara revelată de flăcări (Comoara din cetate) etc. -, anticipând întrucâtva Rusoaica lui Gib I. Mihăescu
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Tehnice de Aviație, secția electromecanică, avându-l coleg pe N. Ladmiss-Andreescu. Este profesor de meserii la Racovița, județul Sibiu. În 1947 era tehnician la Întreprinderea Regională de Electricitate din Mediaș, din 1948 revine la Școala Tehnică de Aviație ca maistru telegrafist și profesor de aparatură de bord, iar în ultimii ani ai vieții lucrează la un atelier de reparații radio. Sub pseudonimul pe care îl adoptă, cele dintâi versuri îi apar în 1933, la revista ,,Lanuri” din Mediaș. Mai colaborează la
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
clasa de declamație a Conservatorului. Dar, covârșit de neajunsuri materiale, nu-și poate termina studiile. Într-o călătorie prin Italia, din 1892, își alege pseudonimul Pincio după numele unei celebre grădini din Roma. La începutul aceluiași an, s-a angajat telegrafist în București. De aici e mutat la Brăila și, după un timp, în comuna Piua Petrii, județul Ialomița. Intrat în conflict cu mai marii lui, își va da demisia, dedicându-se ziaristicii. Acum colaborează mai regulat la „Adevărul”, „Adevărul ilustrat
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
strălucit, în fruntea promoției. Sensibil, iscoditor, generos, capabil de prietenii de durată (cu Ionel Teodoreanu și Stejar Ionescu, colegi de clasă și de scris), nu e scutit de traumele unei vieți sinuoase; chemat din Școala Militară direct în tranșee - „calificat” telegrafist pe frontul Oituz-Târgu-Ocna-Cașin -, își vede tipărită întâia poezie în ziarul „România”, în februarie 1918. Student la Facultatea de Drept din Iași, obținea licența într-un singur an (în iunie 1919), trecând examenele în avans. Primește, tot acum, „Coroana României” în
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
la telegraf. Te prezinți la corpul B mâine dimineață la ora șapte fix. Ești liber. Asta Îi spusese comandantul. Doar atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
telegraf. Te prezinți la corpul B mâine dimineață la ora șapte fix. Ești liber. Asta Îi spusese comandantul. Doar atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ora șapte fix. Ești liber. Asta Îi spusese comandantul. Doar atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii Își retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului. Avea să folosească un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
retezaseră degetele făcând de serviciu la bucătărie. Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului. Avea să folosească un soi de lanternă, transmițând semnale În codul Morse. Acea lanternă avea să fie strălucitoare și perfect vizibilă pentru pozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orice bombardament, din cauza unei case și a unui grajd lung și a unui canal? Se ridică-n capul oaselor. Își lăsă picioarele jos cu grijă. Îi amorțeau de fiecare dată când le ținea Întinse prea mult. Răspunse privirilor adjutantului, ale telegrafiștilor și ale celor doi curieri și-și puse pe cap casca acoperită cu pânză. — Regret absența ciocolatei, a ilustratelor și a țigărilor, spuse. Port totuși uniforma. Maiorul se-ntoarce imediat, spuse adjutantul. În acea armată, adjutantul nu este delegat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uita la uniformă cât timp vorbesc. Adjutantul Îi făcu un semn cu mâna celuilalt curier să se ducă și el după maior. — Fixați-vă privirile pe uniformă. Știți, e făcută de Spagnolini. Puteți să vă uitați și voi, le spuse telegrafiștilor. Nu pot spune că am vreun grad. Servim consulatul american aici. Nu-i nici un deranj dacă vă uitați. Puteți să vă și holbați, dacă vreți. Și eu să vă zic cum e cu lăcustele americane. Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
locul unde stă în grădină, ce face la geamul ei când trec etc. " Amorurile" mele mi-au ascuțit mai mult decât orice simțul observației. Dar amorul nu merge fără gelozie. În primăvară (aveam 16 ani) au apărut în Roman niște telegrafiști cu redingote și jobenuri. Erau cei mai galanți cavaleri din Roman. Căutau să facă furori. Am început să mă tem de ei: niște tineri așa de sclivisiți mi se păreau irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu redingote și jobenuri. Erau cei mai galanți cavaleri din Roman. Căutau să facă furori. Am început să mă tem de ei: niște tineri așa de sclivisiți mi se păreau irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce mic eram eu! Eu nu isprăvisem gimnaziul, și ei, pe lângă 4 clase de gimnaziu, mai aveau și un an de școală telegrafică-ba și joben și haine bune-și mustăcioare. Dar nici ei nu se gândeau la Estella, nici ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
saltul de la păzirea vacilor și de la uimirea cu care m-am uitat la primul automobil apărut în Lisa la călătoria cu un Airbus, când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos, într-un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos, într-un atelier, că totul este perfect computerizat, că acum funcționează "pilotul automat", îmi risipește teama. Descopăr, uluit, apoi, în fața comandantului, pe bordul cabinei, cartea mea Don Quijote în Est. Niciodată nu m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că nu toate jertfele situației noastre economice vor căuta să se mântuie în acest mod estraordinar de datorii și câștiuri. [29 august 1876] {EminescuOpIX 194} TEATRU ÎN GRĂDINA PRIMĂRIEI ["MARȚI S-AU REPREZENTAT... "] Marți s-au reprezentat piesele: "Comisarii și telegrafiștii destituiți", comedie în două acte, și o canțonetă nouă intitulată " Tot 3 chifle zece bani". Nu începuse a însera bine și publicul venea în Grădina Primăriei spre a ocupa mai de timpuriu locuri, astfel că pe la orele 81/2 nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
orele 81/2 nu se mai găsea un singur bilet. Aceste piese au avut tot succesul dorit: astfel rolul comisarului, jucat de d-nul Alexandrescu, a fost minunat de bine esecutat și aplaudat cu multă vio[i]ciune. Asemene rolul telegrafistului, jucat de d-nul Radu, un tânăr ce abia a început să debuteze pe scenă, a fost bine jucat. Precum vedem, d-nul Radu are vocațiune pentru teatru și credem că, dedându - se acestei cariere, ar putea ieși un bun
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]