169 matches
-
a subiectivității și obiectivității. Consecința este fundamental pentru înțelegerea domeniului literar, dar și al artei în general. Omul nu se limitează la a modifica forma elementului din natură, ci el își realizează totodată scopul său pe care îl cunoaște. Reducerea teleologiei la muncă impune, în același timp, o suprimare a vechii antinomii filozofice dintre cauzațitate și teleologie, ca baze categoriale ale realității. În virtutea contradicției le așez în cadrul procesului unitar-instituirea teleologică. Condiția reflectării juste în instituirea teleologică a muncii indică o nouă
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
general. Omul nu se limitează la a modifica forma elementului din natură, ci el își realizează totodată scopul său pe care îl cunoaște. Reducerea teleologiei la muncă impune, în același timp, o suprimare a vechii antinomii filozofice dintre cauzațitate și teleologie, ca baze categoriale ale realității. În virtutea contradicției le așez în cadrul procesului unitar-instituirea teleologică. Condiția reflectării juste în instituirea teleologică a muncii indică o nouă consecință: separația clară dintre obiectele cu existență independentă și subiectele care le însușesc pe acestea la
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
bună dintre lumile posibile. Cel puțin ce știm despre lume până acum. Cea mai bună lume însă este un proces perfecționabil, nu perfect, fiindcă o lume creată „ab initio”, dintru început, din geneză, perfectă este lipsită de cauză, direcție, de teleologie, de creștere din slavă în slavă. O lumea creată perfectă dintru început ar fi o contradicție căreia îi lipsesc termenii, o negare în sine. Dumnezeu ar fi putut crea o lume unde răul nu există, dar din acea lume n-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
bună dintre lumile posibile. Cel puțin ce știm despre lume până acum. Cea mai bună lume însă este un proces perfecționabil, nu perfect, fiindcă o lume creată „ab initio”, dintru început, din geneză, perfectă este lipsită de cauză, direcție, de teleologie, de creștere din slavă în slavă. O lumea creată perfectă dintru început ar fi o contradicție căreia îi lipsesc termenii, o negare în sine. Dumnezeu ar fi putut crea o lume unde răul nu există, dar din acea lume n-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
umbreiCe poate te-a cuprins.Tot El te împresoarăCu aripile LuiAșa cum înconjoarăO pasăre pe pui.Căci scut și apărareE tot ce-I în cuvântEl n-a lăsat pe nimeniUitărilor nicicând.Când ești cu El nici teama... XX. TEOLOGUMENA - DESPRE TELEOLOGIE, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. • Lumea există atâta timp cât există în sine valoare morală, estetică, adevăr. Lumea există tocmai de aceea, fiindcă inteligența îngemănată în sine continuă să creeze valoare, surplus spiritual. Când lumea
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa în non-ființă, lumina în întuneric, că am putea orbecăi prin acest labirint întunecat crezând ca trăim fericiți în lumină. (Entropie) •Teleologia, sensul și scopul creației omului și lumii acesteia, nu este finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la ... Citește mai mult • Lumea există atâta timp cât există în sine valoare morală, estetică, adevăr. Lumea există tocmai de aceea, fiindcă inteligența îngemănată în sine
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa în non-ființă, lumina în întuneric, că am putea orbecăi prin acest labirint întunecat crezând ca trăim fericiți în lumină. (Entropie)•Teleologia, sensul și scopul creației omului și lumii acesteia, nu este finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la ... XXI. PODUL DE LUMINẰ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Trecem desculți pe un pod de lumină
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
dialogul religie-știință. Acest dialog trebuie să continue și să se amplifice în viitor. Dintre temele extrem de actuale aflate în discuție, remarcăm: cauzalitatea divină a cosmogoniei, depășirea tezei eternității universului, problema timpului, ontologia fizicii cuantice, principiul antropic, teoria complementarității ș.a. Despre teleologia existenței, un mare savant, Samuel W. Hawking, afirma că definirea ei corectă și completă ar însemna triumful rațiunii umane . Coroborată cu teza teologului catolic Karl Rahner, potrivit căruia singura chestiune existențială valabilă este problema mântuirii, afirmația lui Hawking devine extrem de
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
p. 29). Aceste idei au fost dezvoltate mai târziu de către Wilhelm Dilthey, cel care utilizează pentru domeniul înțelegerii, termenul Geisteswissenschaften, termen inventat pentru a traduce din engleză noțiunea de ,,știință morală”. Din perspectiva mai multor autori, cauzalitatea este pusă în contrast cu teleologia, iar explicația cauzală cu explicația teleologică (telos, scop). După cum am văzut, explicațiile cauzale sunt orientate spre trecut, iar validitatea explicației cauzale depinde de validitatea legăturii nomice dintre cauză și efect. Explicațiile teleologice sunt îndreptate către viitor, iar validitatea lor nu
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > TEOLOGUMENA - DESPRE TELEOLOGIE Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lumea există atâta timp cât există în sine valoare morală, estetică, adevăr. Lumea există tocmai de aceea, fiindcă inteligența îngemănată în sine continuă să creeze valoare, surplus
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
într-o fază a senectuții premature, a trăirii simptomelor unei moralități maladive în care ordinea se transformă în dezordine, ființa în non-ființă, lumina în întuneric, că am putea orbecăi prin acest labirint întunecat crezând ca trăim fericiți în lumină. (Entropie) •Teleologia, sensul și scopul creației omului și lumii acesteia, nu este finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la materia impregnată cu viață, din viața moleculară la cea de animal complex, de la animal complex la om inteligent, și din om inteligent la
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
a omului să se umple din nou cu duh, pentru ca omul să poată călători mai departe liniștit între malurile curgerii firești spre oceanul de lumină hărăzit de Creator, să devină și să rămână om, om de omenie, cetățean al raiului. (Teleologia) • Timpul istoric este linear, ireversibil și escatologic, de la alfa la omega, de la geneză la apocalipsă. Timpul non-historic, mythopoetic este însă sinusoidal, reversibil, sortit să curgă după proiecțiile imaginare, metafizice, ale eternei întoarceri. (Timpul) • Nici o civilizație nu poate dăinui dacă nu
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
de repede și când ne trezim este poate prea târziu, nu mai avem timpul și nu putem ajunge prea departe, adică unde trebuia de fapt să ajungem. De aici și nevoia de a alege dintru început Calea cea mai dreaptă, teleologia cea mai compatibilă, până nu se face noapte când nimeni nu mai poate alege. (Calea cea buna) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA - DESPRE TELEOLOGIE / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
trebuia de fapt să ajungem. De aici și nevoia de a alege dintru început Calea cea mai dreaptă, teleologia cea mai compatibilă, până nu se face noapte când nimeni nu mai poate alege. (Calea cea buna) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA - DESPRE TELEOLOGIE / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
bună dintre lumile posibile. Cel puțin ce știm despre lume până acum. Cea mai bună lume însă este un proces perfecționabil, nu perfect, fiindcă o lume creată „ab initio”, dintru început, din geneză, perfectă este lipsită de cauză, direcție, de teleologie, de creștere din slavă în slavă. O lumea creată perfectă dintru început ar fi o contradicție căreia îi lipsesc termenii, o negare în sine. Dumnezeu ar fi putut crea o lume unde răul nu există, dar din acea lume n-
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
machiavelică este aceea de a se menține cât mai puternici în funcție de forța ca amploare a manipulării poporului și de valeitățile lor de cucerire, de concurență, de corupție, de patimi. Scopul permanent urmărit de ei nu este unul doctrinar al unei teleologii guvernamentale, ci cel practic, tautologic al puterii. Discipoli ai lui Machiavelli, care a substiruit prin doctrina sa în ilustrul și funestul: Il Principe, problema clasică a scopurilor comunității cu mijloacele exercitării puterii, ciocoii aleși, politicienii puterii alias mercenarii Apocalipsei, au
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
dialogul religie-știință. Acest dialog trebuie să continue și să se amplifice în viitor. Dintre temele extrem de actuale aflate în discuție, remarcăm: cauzalitatea divină a cosmogoniei, depășirea tezei eternității universului, problema timpului, ontologia fizicii cuantice, principiul antropic, teoria complementarității ș.a. Despre teleologia existenței, un mare savant, Samuel W. Hawking, afirma că definirea ei corectă și completă ar însemna triumful rațiunii umane . Coroborată cu teza teologului catolic Karl Rahner, potrivit căruia singura chestiune existențială valabilă este problema mântuirii, afirmația lui Hawking devine extrem de
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
și pe naiba să îl bați. Și-așa, cu setul înjghebat de scule întru cugetare (un trio de principii generale și-acel cvartet de cauze plenare), am arătat că Heraclit e depășit cu-a lui suspectă automișcare și că-n teleologie-s cauzal, deci finalismu-l văd ca generare. Actul III (Amurgul vieții) Acuma când viața aproape că s-a scurs ades mă uit în urmă cu un regret ascuns și mă întreb: Viața asta precum o apă curgătoare într-un pustiu
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
de breslă, dar de orientare pro-creștină, este tocmai esențialul, este cel mai important lucru din lume, si anume sensul, împlinirea intru ceva mai înalt, spiritual, care transcende utilitarismul materialist și secular. Îi lipsește acel „mysterium tremendum et fascinans”. Apogeul, finalitatea, teleologia vieții omenești nu pot fi atinse fără nici un fel de sensibilitate religioasă, fără creștinism „per se” în cazul acestui mare filozof. O lume voit golita de miraculos, de transcendent, de teleologie, o lume desacralizata este precum o biserică fără de cupola
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
Îi lipsește acel „mysterium tremendum et fascinans”. Apogeul, finalitatea, teleologia vieții omenești nu pot fi atinse fără nici un fel de sensibilitate religioasă, fără creștinism „per se” în cazul acestui mare filozof. O lume voit golita de miraculos, de transcendent, de teleologie, o lume desacralizata este precum o biserică fără de cupola, este o creație neterminata, fără de sens. În ultimă instanță sensul istoriei și al vieții ar putea fi găsit tainic ascuns sub valul transcedental al escatologiei și al soteriologiei, în pelerinajul celor
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
luminate de harul sfântului duh. Fără de puterea spiritului ambele sisteme filozofice rămân forme ale gândirii raționaliste care încep și se termină cu ele însele, în limitele imanente ale lumii acesteia vizibile, o lume fără ieșire din peștera cu umbre, fără teleologie și fără soteriologie. • Lumea vizibilă este o lume a dialecticii și necesității, este determinată și dominată de legile fizicii și ale naturii. Lumea invizibilă este în mare măsură o lume unde tronează legile spirituale, ale libertății în Dumnezeu, ale duhului
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
morala ca datorie este înrudită cu dreptul, fiind susceptibilă de a fi transpusă în norme juridice, nu și morala ca aspirație, centrată pe virtute" (p. 4). Autoarea are în vedere actuala dispută între două orientări etice numite de Frank Deaver, Teleologie și Deontologie. O distincție similară este operată în sfera juridică: "Noi apreciem că și în privința dreptului trebuie să ținem cont de o delimitare, respectiv de cea pe care filosofia dreptului o face în mod tradițional între teoria dreptului natural și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
caosmos", o combinație de ordine și dezordine, de genul celei anticipate de John Clare în conceptul "disorderly divine", dezordine divină, i.e. o ordine vie, fremătînd de viață cosmică. 92 (ÎI, 276) călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt: observăm germenii teleologiei de tip aristotelic la Blake: lucrurile avansează irezistibil spre scopul lor intern, prin forță "entelehiei", a principiului lor intern de perfecționare și relaționare intrași intersistemică perfectă. 93 (ÎI, 278) pe-o traiectorie mai joasă: Blake descrie oscilațiile planetelor/stelelor pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
așa fel încât fiecare să-și dezvăluie și funcțiile specifice. Formal, cele două se află în poziție de ordonare: este vorba de o raportare subordonantă a personalității la persoană. De aici, anumite consecințe, care constituie, în fapt, conținutul eticii și teleologiei kantiene. Astfel, scopul ultim și necondiționat al acțiunii subiectului inteligibil (al personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la punct propria semantică. Există însă destule motive și pentru a considera conceptul finalității ca fiind purtătorul unor sarcini semnificative în reconstrucția kantiană. Iată câteva astfel de motive: a) conceptul în cauză structurează un discurs, care ia forma unei discipline: teleologia; b) apoi, el este methodos-ul unei noi "antropologii". Luând seama doar la aceste două motivații, dobândim un temei suficient pentru a miza pe ideea unui rost "teoretic" și "metodologic" însemnat al conceptului finalității în filosofia kantiană. Vom urma mai departe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]