169 matches
-
filosofie grecești: "Cum ar trebui să trăiască un individ pentru a atinge eudaimonia ?" Un posibil răspuns poate fi identificat la întrebarea anterioară, el putând fi și o concluzie a filosofie grecești, și anume urmărind binele suprem. Binele suprem ca și teleologie nu înseamnă pur și simplu respectarea unor anumite reguli de comportament - prin virtuți, el are în vedere o permanentă căutare prin intermediul sinelui și prin intermediul facultăților cu care a fost înzestrat omul, iar principala facultate a individului este rațiunea. Explozia gândirii
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
caracter pseudoștiințific. Teoria conform căreia mersul istoriei ar fi determinat de legi proprii independente de intervențiile oamenilor, mers care poate fi însă prevăzut de un mare gânditor în posesia cunoașterii acestor legi, este supusă istorismului și are un caracter teleologic. Teleologia este în istoria societății tot atât de falsă, ca și ambiția cunoașterii unui adevăr absolut în științele naturii. Definirea unui ideal social, către care tinde evoluția istoriei, are drept consecință ideologică obligativitatea oricăror mijloace pentru ajungerea la acest ideal. Conducerea oamenilor cu
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
științifică". Autorul își propunea să testeze capacitățile fenomenologiei transcendentale și ale științelor spiritului (sau "creierul culturii europene") pentru vindecarea maladiei numită "criza umanității europene". Vrând să ușureze înțelegerea proiectului său de către cititori, autorul sugerează să privească "criza europeană" din perspectiva teleologiei istorice a scopurilor infinite, sesizabilă pe căile filosofiei descoperită de grecii antici, apoi menținută parțial de romani și popoarele adunate de ei în imperiu. Așa s-a ajuns la "umanitatea europeană" ca la "... ceva similar cu o legătură între frați
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ontologic viața socială pentru științele sociale, viața creativă pentru științele umane și natura pentru științele naturii se adaugă alte câteva. Metodologia științelor sociale include adesea predicția, pe când a științelor omului este hermeneutica (subl.ns). Discuțiile se continuă în legătură cu "determinismul" și "teleologia", conținut și formă, formalizarea și modelarea logico-matematică a unor fenomene și procese economice, psihice, lingvistice etc. Pe bună dreptate, observa autorul că "Științele sociale și științele umane reprezintă cele două reacții la criza cauzată de alungarea definitivă a omului ori
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-a asociat adesea cu relativismul, MacIntyre respinge acuzația adusă de critici în acest sens. El amintește că, fiind adeptul tradiției morale aristotelice împărtășită și de filosofi ca Nussbaum, Rorty, Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o interpretare clară și fundamentată a telos-ului", atunci când acceptă că în viața omului un rol central îl au antagonismele și conflictele. (26, pp. 175-176) Astfel, relativismul cedează locul unor convingeri opuse. Una din preocupările importante ale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
121, 151, 153, 153 Ștefan cel Mare și Sfânt / 109, 111 știința spiritului / 98-99 științe umane / 27, 91, 121-126, 133, 140, 143-144, 161, 167, 176, 250, 291-292, 349, 354 T Tadjikistan / 72 Taine H. / 106 tehnocrație / 42, 64, 145-146, 267 teleologie / 97, 181 temei / 109, 180, 187, 189, 191-194, 197-198, 206, 290 teoria acțiunii / 183 teoria dependenței / 9, 54, 66, 344-345 instituției / 154 modernizării / 9, 39, 54-55, 57-58, 61, 66-67, 344 teraformare / 48, 86, 102 terorism / 76, 131, 309, 310 Tertullian
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tendențiale și a celei societale de configurare consideră ca dată istoria transformărilor configurate sau în curs de configurare și urmărește să le descrie, să le înțeleagă și astfel să le explice în termeni teoretici corelați, fără însă a postula o teleologie a schimbărilor necesare. O implicație a acestei distincții se referă la modul în care autorii circumscriși mai înainte celor două paradigme de explicare a tranziției de la modernitate la postmodernitate au prezentat teoriile lor. Îndrăznesc astfel să inferez că teoriile respective
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cea a postmodernității, ar fi preferabil să considerăm că „ne deplasăm către una în care consecințele modernității devin mai universalizate și mai radicalizate decât înainte. Este vorba, din nou, despre modernitatea reflexivă, care se bazează pe disoluția evoluționismului, pe dispariția teleologiei istorice, dar și pe recunoașterea „reflexivității constitutive și extinse” sau pe „evaporarea poziției privilegiate a Occidentului”. Sursele dominante ale modernității ar fi reprezentate de separarea timpului și spațiului, de dezvoltarea mecanismelor de delocalizare pentru a facilita reorganizarea relațiilor sociale în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
față de exploatare, oprimare, inegalitate) și a dezvoltării O politică a conviețuirii (derivată din multiplicarea opțiunilor) și a puterii ca transformare Modernizare Opoziția dintre rațiune și tradiție Modernizarea tradiției pentru consacrarea modernității Modernizarea modernității Principiul constitutiv al modernizării Evoluție și progres Teleologia istorică în sensul progresului spre viitor Construcția reflexivă a modernității Întrucât încă nu ne-am desprins de modernitate, așa cum pretind unii postmoderniști, ci de-abia am intrat în acea modernitate care s-a desprins de „raționalizarea tradiției”, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
convinta verso gli altri. Risulta dunque evidente quanto impervia sia la riflessione che voglia cimentarsi con l'atteggiamento profetico propugnato da Capitini senza lasciarsi fuorviare dalla sua mistica del linguaggio, tendendo viceversa a connotare sia storicamente che teoreticamente la sua teleologia profetica con gli aspetti più propriamente politici disseminati nella sterminata produzione. Con l'accortezza di mettere preventivamente în rilievo quanto îl tenore discorsivo e spesso finanche apodittico dei suoi scritti vadă collocato all'interno della curvatura pedagogica che, meglio di
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
la dovezile contrare. Încrederea În fermele mari, În monoculturi, În satele „adevărate”, În ogoarele arate cu tractorul și În agricultura colectivă sau comunală era o convingere estetică Întărită de credința că aceasta era direcția În care se Îndrepta lumea - o teleologie. Pentru nimeni, cu excepția unui mic grup de specialiști, acestea nu reprezentau ipoteze empirice derivate din anumite contexte specifice Occidentului cu climă temperată, care ar fi trebuit examinate atent În practică. În anumite condiții istorice și sociale - de pildă, În cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
trecut la care nu ne mai putem întoarce, spre o apocalipsă ideală. Istoria artei, de la cea mai savantă la cea mai mașinală, este ocupată de timpul mântuitor care începe cu Întruparea și se încheie cu Judecata de Apoi. Este o teleologie mai mult sau mai puțin glorioasă. Scopul și sfârșitul istoriei dictează în schimb drumul răbdător de la o origine ascunsă în noaptea ei spre recunoașterea ei în plină lumină, Renașterea, Învierea ei: schema vasariană. Sau se va urma itinerariul dinspre o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
față de exploatare, oprimare, inegalitate) și a dezvoltării O politică a conviețuirii (derivată din multiplicarea opțiunilor) și a puterii ca transformare Modernizare Opoziția dintre rațiune și tradiție Modernizarea tradiției pentru consacrarea modernității Modernizarea modernității Principiul constitutiv al modernizării Evoluție și progres Teleologia istorică în sensul progresului spre viitor Construcția reflexivă a modernității Tabel 2. Instanțe constitutive ale modernității și schimbării asociate (Vlăsceanu, 2007, pp. 101-102) În acest context, se cuvine să acordăm o atenție deosebită spațiului cognitiv românesc privind modernizarea reflectată prin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
dezvoltării, ceea ce importă în lucrarea de față constă în rolul procesului social de remodernizare contemporan. Dincolo de simpla interpretare a unor concepte și de definirea acestora, se pune următoarea întrebare firească: în ce direcție se îndreaptă societatea modernă? Există oare o teleologie marcantă a proceselor structurale și/sau funcționale ale societății contemporane? Dacă răspunsul este afirmativ, ne putem gândi la mecanismele tendențiale prin care funcționează acest nou proces tranzițional și la alterările structurale și funcționale ale modernității. Sunt în principal interesat aici
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
formelor, morfogeneză Structurare politică Ieșirea din absolutismul puterii Societăți totalitare, sub umbrela "drepturilor omului". Societăți, prin contrast, în Occidentul evoluat. Politică a conviețuirii, cooperării și negocierii Principiul identității de sine în cadrul modernității Societatea cunoașterii axiomatice; progres gnoseologic, politic și societal Teleologia istorică; societate a căutării de cale și de sine istoricistă Societatea cunoașterii recursive, reflexive. Multiculturalism Axiologie a drepturilor fundamentale (naturale) Drepturile la viață, libertate, egalitate, securitate, proprietate Aceleași drepturi, cu interpretări alterate și variabile Corectitudine politică Percepție asupra modernizării românești
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
morala ca datorie este înrudită cu dreptul, fiind susceptibilă de a fi transpusă în norme juridice, nu și morala ca aspirație, centrată pe virtute" (p. 4). Autoarea are în vedere actuala dispută între două orientări etice numite de Frank Deaver, Teleologie și Deontologie. O distincție similară este operată în sfera juridică: "Noi apreciem că și în privința dreptului trebuie să ținem cont de o delimitare, respectiv de cea pe care filosofia dreptului o face în mod tradițional între teoria dreptului natural și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nevoit să reia obsedanta lipsă a temeiului. Azi, vorbește Rorty în numele unei minorități intelectuale, dar cu convingerea că reprezintă întreaga lume, se trăiește într-o cultură în care intelectualii sunt conștienți de lipsa de archai, de telos, de teologic, de teleologie și de ontologie 187. Cuvintele "științific" și "obiectiv" nu mai au nici un sens. Conceptele de urmă și différance la Derrida ar fi un pas mai departe decât Dasein-ul heideggerian și decât "diferența ontologică". Pretenția aceasta a fost chiar a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ale omului. Aici e rădăcina perfidă a primejdiei ce se ascunde în adevărul visului"419. În iubirea dintre Tereza și Tomas intervine hazardul, care e un loc comun al postmodernismului, chiar în sensul unei absolutizări și ca eliminare a oricărei teleologii. Părintele Stăniloae, însă, după cum am văzut în primul capitol, atrage atenția că hazardul este un dar al lui Dumnezeu. Paradoxal, tocmai hazardul indică destinul. După socoteala lui Tomas, relația afectivă cu Tereza s-a întrupat din șase întâmplări, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căutare de modele de cauzalitate poate aduce neplăceri în anumite cercuri. Există astăzi istorici care din punct de vedere metodologic condamnă căutarea cauzelor, procedura care este în mod inevitabil "teleologica". Este adevărat că scrierea istoriei cauzale se poate estompa în teleologie fie din cauza supraviețuirii speranțelor creștine, așa cum susținea Karl Löwith (1949), fie pentru că formele teleologice sunt încorporate în practicile discursive ale scriitorilor care concurau pentru asentimentul cititorilor cu o disciplină combativa. Dar cei mai mulți istorici accepta că există o diferență între teleologie
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
teleologie fie din cauza supraviețuirii speranțelor creștine, așa cum susținea Karl Löwith (1949), fie pentru că formele teleologice sunt încorporate în practicile discursive ale scriitorilor care concurau pentru asentimentul cititorilor cu o disciplină combativa. Dar cei mai mulți istorici accepta că există o diferență între teleologie și etiologie și că aceasta din urmă este obiectul istoriei. Aristotel a ajutat la codificarea distincției într-un mod pe care scriitorii renascentiști de istorie narativa par să-l fi înțeles. În discuțiile sale despre schimbare, el a separat cauzele
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un poem cu o structură convoluta și că o poveste, adăugând că plăcerea supremă provine din lectură compoziției la toate aceste niveluri (1978, p. 5). În legătură cu acest poem, exegeza s-a pus de acord în privința faptului că el expune o teleologie triplă. Cea mai utilă interpretare, fundamentata asupra temelor apocaliptice de profunzime 190 și luând în calcul problemă retoricii milenariste blakeene, este oferită de Frye: "Tema din The Four Zoas este, in primul rand, pierderea identității naturilor divină și umană care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de pasiuni. Împins la limită, acest mod de a privi obiectul arheologiei afectează caracterul științific - adică pozitiv - al interogațiilor sale. Pentru Odobescu arheologia nu e organizată ca o știință descriptivă, ci mai degrabă etică, în funcție de valori și de o anume teleologie. De aceea, pentru a articula arheologia și viața, Odobescu descrie două regimuri de valorizare a resturilor trecutului - unul estetic, celălalt etic. Vestigiile se organizează în funcție de două serii, sub semnul binelui și al frumosului: există obiecte care vorbesc despre măiestria realizatorului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ceea ce iubim, ceea ce am dori să contemplăm și să vedem sub toate unghiurile și în toate luminile, și oglindit într-un mod anume de focarul a fel de fel de lucruri asemănătoare. Trecând de la originea metaforei lingvistice si rituale la teleologia metaforei poetice, trebuie să ne referim la ceva mult mai cuprinzător - la întreaga funcție a literaturii de imaginație, în concepția noastră despre metaforă, patru vor fi elementele fundamentale : analogia, dubla viziune, imaginea senzorială revelatoare a imperceptibilului, proiectarea animistă. Aceste patru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
D. Roșca, Mihai Ralea, Georg Lukács), domenii ca estetica fenomenologică, critica marxistă, critica literară românească în devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și cea artistică) -, textele excelează prin densitate și rigoare, prin abordarea pe cât de receptivă la orice punct de vedere corect argumentat, pe atât de inclementă față de îngustimile de vederi arborate în numele marxismului. Atacabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ori exteriorizarea, aparentă, nesemnificativul lucrurilor, dacă sunt privite ca atare, în ele însele, spune Cioran. Semnificația lucrurilor se dezvăluie numai prin interiorizarea faptelor brute, fapt care le vitalizează, existentă devenind în acest mod un pretext cu o anume semnificație, o teleologie obiectivă neputându-se construi și justifica decât pe o sumă de iluzii care sunt direct sesizabile și demascabile de luciditate. Cei pentru care lumea este exterioară, oferindu-le doar o obiectivitate rece, trăiesc indiferent, viața fiind pentru ei o sumă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]