45 matches
-
Indian și Pacific, dar în lunile de vară ei urmăresc bancurile de pești de talie mică cu care se hrănesc până în regiunile temperate sau reci și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Figurează printre cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor, atingând viteze între 60 și 100 km pe oră. Au corpul alungit și comprimat, acoperit cu solzi lungi, ascuțiți, care sunt înglobați în piele. Falca superioară mult alungită formează un cioc sau rostru în formă de suliță sau
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
și a se hrăni cu ei și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Sunt relativ mai putin comuni în Marea Mediterană ("Istiophorus albicans", "Kajikia albidus", "Tetrapturus belone", "Tetrapturus georgii"). Figurează printre cei mai mari și cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor și efectuează migrații considerabile, uneori transoceanice. Peștele călător ("Istiophorus platypterus") atinge pe perioade scurte viteze între 60 și 100 km pe oră. Sunt răpitori redutabili și se hrănesc cu sardine, macrou, chefal, pălămidă, etc., pe care le urmăresc
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
(cu o denumire mai veche Aspro) cunoscuți în limba română ca fusari, este un gen de pești teleosteeni perciformi din familia percide răspândiți în apele dulci din Europa.. Au corpul alungit, fusiform, necomprimat lateral. Capul este turtit dorsoventral, botul este proeminent, lung, ascuțit sau obtuz. Pedunculul caudal este lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
le (Salmonidae) (din latina "salmon" = somon + greaca "eidos" =aspect) este o familie de pești teleosteeni de apă dulce sau migratori din emisfera nordică, caracterizați printr-o a două înotătoare dorsală, numită înotătoare adipoasă. Familia salmonidelor cuprinde specii de mărime medie și mare. Au corpul alungit, fusiform, destul de gros și foarte hidrodinamic. Corpul este acoperit cu
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
sau lipanii este un gen de pești teleosteeni dulcicoli din familia salmonide ("Salmonidae"), fiind singurul gen din subfamilia timaline ("Thymallinae"), răspândiți în regiunea holarctică (afară de vestul Americii de Nord) și în bazinul Amurului. Sunt pești de dimensiuni medii, cu corp alungit, în secțiune oval, comprimat lateral și cap relativ mic
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
Orleans, Londra, Paris, Leiden, Moscova, Praga, Budapesta, Bratislava, Hanoi, Ulaanbaatar etc.) Specia nu are nici o importanță în pescuitul sportiv și profesional. În trecut era pescuit ocazional de localnici și de braconieri prin mijloace ilegale. Aspretele ("Romanichthys valsanicola") este un pește teleostean care aparține familiei percidelor. El este singurul reprezentant al genului "Romanichthys" și este înrudit îndeaproape cu genul "Zingel". Clasificarea percidelor propusă de Bruce B. Collette și Petru Bănărescu în 1977 corespunde mai bine filogeniei. Ei împart familia percide în 2
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Somnul pitic ("Ameiurus nebulosus") este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, lung de 20-30 cm, greu de circa 200-300 g, cu capul lat, gura mare cu patru perechi de mustăți. Pe spate are o înotătoare adipoasă. A fost importat în Europa apuseană în 1880
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
Somnul negru sau somnul pitic negru (Ameiurus melas) este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
le (Cyprinodontiformes) este un ordin de pești osoși teleosteeni de talie mică care se aseamănă cu ciprinidele la aspect și prin prezența dinților faringieni, de unde li se și trage numele (grecescul "kyprinos" = crap și "odont" = dinți + cuvântul latin "forma" = formă), fără să aibă și alte caractere de ordin comune
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
i (Acanthopterygii) (din greaca "akantho" = spini, țepi + "pterygii" = înotătoare) este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată și înaintea lor. Vezica înotătoare nu comunică
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară susținută de lepidotrihi transformați în spini se numesc acantopterigieni. Cu o singură excepție, înotătoarea dorsală adipoasă lipsește. Prima sau primele raze anterioare din înotătoarele ventrale și din înotătoarea anală sunt spinoase. Înotătoarele ventrale sunt
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
conjunctiv, care se păstrează între cele două centuri chiar și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră. Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni. Acest lucru
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
ul sau lapina mare (Labrus viridis) este un pește marin teleostean din ordinul perciforme, familia labride, care trăiește în zona litorală, pe fund pietros sau printre tufele de zostera. Este răspândit pe coastele de est al Oceanului Atlantic, în Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara. În apele Mării Negre este foarte rar. Se întâlnește și
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
detașă înainte de maturarea aparatului genital, se pot mișca și împerechea reciproc; ele pot trăi independente în intestinul gazdei, unde are loc și împerecherea. Ciclul evolutiv probabil cu 2 gazde intermediare. Primele gazdele intermediare sunt necunoscute, larvele sunt găsite în peștii teleosteeni marini (probabil a doua gazdă intermediară sau gazdă paratenică). Parazitează în intestin, majoritatea la peștii selacieni marini, unele la peștii dulcicoli sau la amfibieni și reptile. "Pedibothrium longispine" și "Anthobothrium cornucopia" sunt parazite în intestin la selacieni. În acest ordin
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
le (s) este un ordin de pești osoși teleosteeni bentonici sau demersali răpitori slabi înotători cu corpul înalt și foarte turtit, acoperit cu solzi ctenoizi și gura protractilă. Lungimea adulților variază de la 10 cm ("Zenion hololepis") până la 90 cm și 5,3 kg ("Zeus capensis"). Cele mai multe specii sunt argintii
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
alungit în vârful căruia se găsesc nările, și prin înotătoarele dorsală și anală deplasate în apropierea cozii. Coada este heterocercă însă nu este bifurcată ca și la știucă, ci are lobul rotunjit. Se mai deosebesc de știucă și de toți teleosteenii prin prezența solzilor ganoizi rombici, așezați în rânduri oblice, care formează în jurul peștelui o platoșă puternică, precum și prin fulcrele (solzi ganoizi dezvoltați mai puternic) ce preced fiecare înotătoare. Fălcile foarte lungi, ca la crocodilieni, sunt prevăzute cu dinți conici de
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
fost găsite în vestul Americii de Nord, Europa, Africa, Madagascar, India și America de Sud. Speciile fosile sunt absente în Asia de Est. Raportarea unei specii existente în China ("Lepisosteus sinensis" Bleeker, 1873) a fost o eroare, care de fapt a fost un pește teleostean din familia "Belonidae". Lepisosteiformele sunt în general pești de apă dulce, deși unele specii pot intra ocazional în apele salmastre sau marine de lângă malul mării. Peștele aligator ("Atractosteus spatula"), în special, este frecvent prins cu plasele pentru creveți în mlaștinile
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri "Lepisosteus" (pește caiman) și "Amia" (peștele de nămol) din apele dulci ale Americii de Nord, care, după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i împreună cu teleosteenii reprezintă peștii numiți superiori sau neopterigieni ("Neopterygii"). Holosteenii derivă din condrosteeni, de care sunt apropiați, și la rândul lor au dat naștere la ordinul teleosteenilor. Au caractere primitive și de specializare. Scheletul este bine osificat. Osul supraoccipital lipsește, iar pe
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i împreună cu teleosteenii reprezintă peștii numiți superiori sau neopterigieni ("Neopterygii"). Holosteenii derivă din condrosteeni, de care sunt apropiați, și la rândul lor au dat naștere la ordinul teleosteenilor. Au caractere primitive și de specializare. Scheletul este bine osificat. Osul supraoccipital lipsește, iar pe mandibulă este dezvoltat foarte bine osul splenial. Valvula spirală și conul arterial sunt prezente. Vezica înotătoare prezintă o structură celulară, bogat vascularizată, și este folosită
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei sunt turtite, înguste și lungi, asemănătoare cu coastele. Ele se articulează
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]