45 matches
-
le (Percidae) sunt o familie de pești teleosteeni răpitori, frumoși, sprinteni și buni înotători, răspândiți în apele dulci și salmastre ale emisferei nordice. Corpul comprimat lateral și înalt, cu un contur oval și alungit, fusiform este acoperit cu solzi ctenoizi, care se întind, rareori, și pe înotătoare. De
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
i (Acanthopterygii) (din greaca "akantho" = spini, țepi + "pterygii" = înotătoare) este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată și înaintea lor. Vezica înotătoare nu comunică
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară susținută de lepidotrihi transformați în spini se numesc acantopterigieni. Cu o singură excepție, înotătoarea dorsală adipoasă lipsește. Prima sau primele raze anterioare din înotătoarele ventrale și din înotătoarea anală sunt spinoase. Înotătoarele ventrale sunt
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
conjunctiv, care se păstrează între cele două centuri chiar și când cea pelviană se deplasează în mod secundar înapoi, împreună cu înotătoarele ventrale. Ligamentul Baudelot la acantopterigieni leagă capătului superior al centurii scapulare (supracleitrul) cu capătul posterior al craniului (bazioccipitalul). La teleosteenii inferiori acest ligament leagă capătului superior al centurii scapulare cu prima vertebră. Maxilarele deși sunt prezente, nu contribuie la formarea fălcii superioare, nu o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni. Acest lucru
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
alungit în vârful căruia se găsesc nările, și prin înotătoarele dorsală și anală deplasate în apropierea cozii. Coada este heterocercă însă nu este bifurcată ca și la știucă, ci are lobul rotunjit. Se mai deosebesc de știucă și de toți teleosteenii prin prezența solzilor ganoizi rombici, așezați în rânduri oblice, care formează în jurul peștelui o platoșă puternică, precum și prin fulcrele (solzi ganoizi dezvoltați mai puternic) ce preced fiecare înotătoare. Fălcile foarte lungi, ca la crocodilieni, sunt prevăzute cu dinți conici de
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
fost găsite în vestul Americii de Nord, Europa, Africa, Madagascar, India și America de Sud. Speciile fosile sunt absente în Asia de Est. Raportarea unei specii existente în China ("Lepisosteus sinensis" Bleeker, 1873) a fost o eroare, care de fapt a fost un pește teleostean din familia "Belonidae". Lepisosteiformele sunt în general pești de apă dulce, deși unele specii pot intra ocazional în apele salmastre sau marine de lângă malul mării. Peștele aligator ("Atractosteus spatula"), în special, este frecvent prins cu plasele pentru creveți în mlaștinile
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
le (Istiophoridae) sau peștii cu cioc, marlinii sunt o familia de pești teleosteeni marini epipelagici, de talie mare (până la 5 m), răspândiți în apele subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, dar în lunile de vară ei urmăresc bancurile de pești de talie mică cu care se hrănesc până în regiunile temperate
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
Indian și Pacific, dar în lunile de vară ei urmăresc bancurile de pești de talie mică cu care se hrănesc până în regiunile temperate sau reci și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Figurează printre cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor, atingând viteze între 60 și 100 km pe oră. Au corpul alungit și comprimat, acoperit cu solzi lungi, ascuțiți, care sunt înglobați în piele. Falca superioară mult alungită formează un cioc sau rostru în formă de suliță sau
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
și a se hrăni cu ei și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Sunt relativ mai putin comuni în Marea Mediterană ("Istiophorus albicans", "Kajikia albidus", "Tetrapturus belone", "Tetrapturus georgii"). Figurează printre cei mai mari și cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor și efectuează migrații considerabile, uneori transoceanice. Peștele călător ("Istiophorus platypterus") atinge pe perioade scurte viteze între 60 și 100 km pe oră. Sunt răpitori redutabili și se hrănesc cu sardine, macrou, chefal, pălămidă, etc., pe care le urmăresc
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
detașă înainte de maturarea aparatului genital, se pot mișca și împerechea reciproc; ele pot trăi independente în intestinul gazdei, unde are loc și împerecherea. Ciclul evolutiv probabil cu 2 gazde intermediare. Primele gazdele intermediare sunt necunoscute, larvele sunt găsite în peștii teleosteeni marini (probabil a doua gazdă intermediară sau gazdă paratenică). Parazitează în intestin, majoritatea la peștii selacieni marini, unele la peștii dulcicoli sau la amfibieni și reptile. "Pedibothrium longispine" și "Anthobothrium cornucopia" sunt parazite în intestin la selacieni. În acest ordin
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 26 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă, cu luciu de apă (lac populat cu știucă, o specie de pește teleostean) și vegetație lacustră ce include și insule plutitoare (plauri) acoperite cu stuf. Rezervația găzduiește și asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări acvatice clocitoare protejate la nivel european (prin directivele "147/ CE din 30 noiembrie
Lacul Știucilor () [Corola-website/Science/325236_a_326565]
-
în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri "Lepisosteus" (pește caiman) și "Amia" (peștele de nămol) din apele dulci ale Americii de Nord, care, după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i împreună cu teleosteenii reprezintă peștii numiți superiori sau neopterigieni ("Neopterygii"). Holosteenii derivă din condrosteeni, de care sunt apropiați, și la rândul lor au dat naștere la ordinul teleosteenilor. Au caractere primitive și de specializare. Scheletul este bine osificat. Osul supraoccipital lipsește, iar pe
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i împreună cu teleosteenii reprezintă peștii numiți superiori sau neopterigieni ("Neopterygii"). Holosteenii derivă din condrosteeni, de care sunt apropiați, și la rândul lor au dat naștere la ordinul teleosteenilor. Au caractere primitive și de specializare. Scheletul este bine osificat. Osul supraoccipital lipsește, iar pe mandibulă este dezvoltat foarte bine osul splenial. Valvula spirală și conul arterial sunt prezente. Vezica înotătoare prezintă o structură celulară, bogat vascularizată, și este folosită
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
Somnul negru sau somnul pitic negru (Ameiurus melas) este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, atingând 40 cm, care s-a răspândit împreună cu somnul pitic în Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone de pești. Este un pește răpitor de temut, consumând insecte, crustacee
Somn negru () [Corola-website/Science/330510_a_331839]
-
Gingirica (Clupeonella cultriventris) este un pește teleostean marin eurihalin (dulcicol sau salmastricol) pelagic , asemănător cu scrumbia de Dunăre din familia clupeidelor ("Clupeidae"), răspândit în Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Azov, de unde migrează periodic în fluvii (Dunăre, Nistru etc) și lacurile litorale. Este un relict ponto-caspic. Lungimea corpului
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
aglomerări de vezicule sinaptice. Existența sinapselor nodale, în care elementul presinaptic este reprezentat de o porțiune de la nivelul nodulului Ranvier, este bine cunoscută. Aceste sinapse pot fi atât chimice, cât și electrice și au fost evidențiate în sistemul nervos al teleosteenilor. De fapt, aceste procese nodale reprezintă colaterale axonale scurte. Majoritatea sinapselor descrise până acum sunt chimice, deoarece ele funcționează prin intermediul unui transmițător sinaptic chimic. Tipul de sinapsă electrică este mai puțin frecvent la mamifere, dar este foarte des întâlnit la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele mai simple vertebrate, pancreasul endocrin se găsește în peretele intestinului („foliculii Langerhans”), în legătură strânsă cu ducturile biliare. La unii pești insulele se găsesc în ficat și în epiteliul intestinal, pentru ca la clasa cea mai răspândită de pești (la Teleosteeni) insulele să se găsească izolate în mezenter sub forma unor corpusculi („corpusculii Brockmann”). Interesant, totuși, că la un alt grup de pești (la Selachieni), pe ducturile pancreatice sunt aranjate două straturi celulare. Stratul care se orientează cu fața spre lumen
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
avut un cariotip format din 24 de cromozomi acrocentrici și numai 10% din cantitatea de ADN a mamiferelor placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil prin tetraploidizare, deoarece vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut loc o creștere gradată a cantității de ADN. Astfel, la peștii teleosteeni există unele ordine: Heterosomata și Microciprini care prezintă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
vertebratele inferioare, cum sunt unele specii actuale de teleosteeni au 48 de cromozomi acrocentrici și 20% din cantitatea de ADN de la mamiferele placentare. Ulterior, în evoluția vertebratelor a avut loc o creștere gradată a cantității de ADN. Astfel, la peștii teleosteeni există unele ordine: Heterosomata și Microciprini care prezintă cel mai scăzut conținut de ADN (20%) comparativ cu al mamiferelor placentare. În ordinul Percomorphi se realizează o creștere a cantității de ADN la 30% iar în ordinul Clupeoidea se ajunge la
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
animaliere utilizate în cunoașterea științifică a lumii. Constructele metaforice se bazează pe echivalența dintre conceptele științei, în general, și regnul animal - părți ale corpului, atitudini, reacții, efecte ale "prezenței" lumii animale. Dimensiunea zoomorfă însumează modele diferite: a) pești: beloni- "pește teleostean" (cf. lat. belone,-es s.f; gr. βελόνη, -ης "zărgan"); gadi- "morun" (cf. gr. γάδος, -ου s.m. "morun"); salmoni- "păstrăv" (cf. lat. salmo, salmonis s.f. "păstrăv"). b) animale sălbatice: bufo- "broască râioasă" (cf. lat. bufo,-onis s.m. "broască"); ciconii- "barză
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]