1,167 matches
-
a pierdut legătura cu țara, el revine în fiecare an, se informează cu tot ce se întâmplă și nu-i este indiferentă nici o mișcare petrecută aici. Din acest punct de vedere, versurile lui sunt un fel de seismograf, înregistrând mișcările telurice ale politicii, economiei, culturii, problemelor sociale. Românul Virgil Ciucă, nu numai că stă de veghe la fruntarii, dar se implică afectiv și efectiv în tot ce se numește țară și neam. E adevărat că mulți nemulțumiți sunt în țară dar
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483283140.html [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
stânga la dreapta și invers, deasupra călușarilor in timpul dansului. Tot grupul, cât durează sărbătorile au grijă de steag sa nu cadă, deci să rămână mereu în poziție verticală. Se cunoaște că în poziție verticală, lemnul favorizează comunicarea cu energiile telurice, scurgerea energiilor negative Dacă ar cădea steagul, ceata călușarilor s-ar sparge, s-ar desființa. Este un motiv în plus, alături de repausul sexual care este obligatoriu pentru creșterea performanțelor energetice, să nu mai doarmă decât într-un loc sigur “ în
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
arhetipal. De acolo au evoluat, în funcie de zonă, de climă, de factorii socio-culturali, alte limbaje artistice. Creația sa este o simbioză între stări și forme. Despre trecerea vieții, despre traseu parcurs de fiecare om, de la naștere până la reîntoarcerea în teluric ne ,,vorbește” în ,,Somnul”. Între sosirea în această lume și plecarea din ea avem un chip, o identitate. Somnul poate fi înțeles și ca o căutare în interior, prin intermediul visului, descoperim alte spații, înlănțuim imagini posibile, ce pot exista în
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1488316661.html [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
atunci cu certitudine că omenirea va descoperi într-o bună zi circumstanța favorabilă de a așeza în coordonate absolute, exhaustiv, fără vreo urmă de eroare interpretativă definiția plurivalentă a problematicului verb „a fi” - cheia și lăcata, de fapt, a spațiului teluric concret, dar și a celui de dincolo de bornele topografice efemere ale lumii de aici. Destinația „plus infinit” va trebui să rămână de acum înainte singura cale coincidentă cu Lumina a întregului ocean de suflete pustiite conjunctural (în numele unei dezordini morale
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
înecând străzile până la saturație, și să-mi ascut, într-un impact ireal, auzul: „De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...” (Lacustră), îmbinând, astfel, generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea amândurora, celest și teluric, revelări superioare existenței normale. Bacovia plângea în singurătatea lui aparentă pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea amândurora, celest și teluric, revelări superioare existenței normale. Bacovia plângea în singurătatea lui aparentă pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta, ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a cadavrelor a căror sicrie de
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
inițiere. Marii înțelepți au trecut cu toții prin tot ceea ce Bacovia expune în versul lui, în coduri pe care cu greu le deslușești dacă nu te transpui lumii în care eul fiindului său a existat ca nefiind într-o lume aparent telurică, urcătoare spre un nou început: „Paloarea, mutismul minează-al meu piept / Pe spatele ninse crai-nou când apare; / Trec singur pe poduri de fier solitare, / Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?” (Plumb de iarnă). Această întrebare, „... dar ce mai
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
dar ce mai aștept?” este tocmai răspunsul la ars poetica sa, poezia „Plumb” și „Lacustră”. Poeme ale unui nefiind din care eul desprins observă sosirea începutului și geme sub greutatea materială a plumbului, care îi apasă egoul înțepenit în siciriul teluricului în care deus își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ, conștiința inteligentă, pe care o ridică spre arcul albastru al cerului odată cu eul
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
La Bacovia apa curgătoare este plânsul: „Plâns de ape se repetă, / Încă totu-i adormit...” (Matinală), mările, oceanele sunt ochii Pământului care văd nevăzutul lumii profane unindu-se cu lacrimile elevatului, materializate în interiorul eului care suspină apăsat de palidul chip teluric: „Dar pierdută, cu ochi bólnavi, / Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. / Și privirea-ți cade vagă peste apa larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară în negura de vremi ca un dorit al demiurgului și celor contemporani timpului său, însă
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
vremuri viitoare” (Alb), pe care poetul dorește să le facă auzite și văzute ca acțiuni viitoare ale Universului în ceea ce privește planeta lumii trecătoare. Tristețea bacoviană nu este una materială, a faptului că trupul său a cedat, la un moment dat, răului teluric, ci una spirituală, a unui gând elevat ce se înalță în noapte și coboară în ziuă, chemând-o la fiindul său uman. Plânsul său nu este o manifestare maladivă, o stare umană, plânsul bacovian este o revelare motivată a unei
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
unei descărcări interioare: „Adorm... ascult... / Afară, la fereastră, toamna a spus: / - Of!...” (Nocturnă), un „of” pe care numai el îl înțelege și îl simte pentru că este parte din lumea nevăzută a celor ce știu, ce au dorit pe timpul șederii în timpul teluric să deschidă ochii lumii profane spre adevăr, pentru că el cunoaște ceea ce „nimicul” ignoră: „E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
lumea nevăzută a celor ce știu, ce au dorit pe timpul șederii în timpul teluric să deschidă ochii lumii profane spre adevăr, pentru că el cunoaște ceea ce „nimicul” ignoră: „E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut al lumescului, meditează și regretă: „Și dacă vremea iar întoarce / Nedumeriri în jurul meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în când își mai abat cu regret adieri de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un rai, plăcere este viața - / Nu are cum a fi mai bine” (Și dacă). Conștient de tot ce are să fie poetul-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a eului creator, care se va desprinde
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Articolele Autorului cocorii iubite aștept la porți să-mi descifreze calea aceea parte în care mă absorb să renasc în cuvinte o goana nebună mă sfâșie din urmă să-mi adulmec pașii. doar tu sălbatică înflorire sprijini tăcerea elegiatic între teluric și candela în golul rămas crește adâncul dulcele amar din cupă cu vin negru prins între iluzii și corbii iubite veghează flămânzi căderile Hic et ubique setea turbata ce-mi macină drumul secera lumină și nu mă opresc închise sunt
HIC ET UBIQUE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1457172062.html [Corola-blog/BlogPost/384214_a_385543]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MISTIFICĂ-ȚI VIAȚA Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mistifică-ți viața nu-ți cere prea multe În pasul teluric un strop de tăcere Genunchi spre-nchinare și sufletul miere Cu tălpi fără carte și tălpile culte Aleargă pe câmpul cu mâinile-ntinse De-atâta sfidare a ternelor oase Copii în refugii cu gânduri prinoase Privesc printre garduri cu voci neatinse
MISTIFICĂ-ȚI VIAȚA de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1492935085.html [Corola-blog/BlogPost/368622_a_369951]
-
infernala lui amploare, fie pe latura pasiunii carnale, fie pe acelei intelectuale,raționale.”(26) Așadar, Karamazovismul este întrupat înainte de toate în bătrânul Karamazov, om bogat, lubric, iubitor numai de bani și de femei „reprezintă ultima expresie a patimii cele mai telurice cu putință.”( 27) Ceea ce contracarează într-un fel latura întunecată a karamazovismului este figura luminoasă a lui Alioșa Karamazov. În el culminează speranțele lui Dostoievski referitoare la o viață total creștină a unei societăți ce trebuia să se nască de
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
trăiri, cu totul deosebite față de autorii realismului perfectibil al descrierii văzutului. În proza fantastică văzutul real este o parte a existenței autorului, care trăiește din imaginea imaginii realizate nevăzute, necontrolate. Este o detașare a eului creatorului de fantastic de egoul teluric profan, amnezic și lipsit de entuziasm. De aceea, în literatura populară, au apărut miturile, legendele, basmele care nu sunt altceva decât trăiri nobile ale omului în mediul său, spunem noi, însă vom putea constata superioritatea clipelor meditației, a acelui, să
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1435492240.html [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
noi, însă vom putea constata superioritatea clipelor meditației, a acelui, să-i spunem, transcendentalism . Toți mă priveau și îi simțeam cum încercau să pătrundă în lumea aceea a nevăzutului care, acum, le crea un moment de legare a existenței lor telurice cu eul cosmic. Intraseră într-o visare pe care o vedeam pe chipurile lor. Câțiva dintre ei călătoreau în lumea magnifică a lui Harry Potter și le observam absorbția în dialogul propus cu autoarea britanică J.K. Rowling. Pe unul dintre
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1435492240.html [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
surprins în sinfonicitate e însăși "sunetul furat din Profunditate" Prima mișcare începe în adâncul simțământ Zusammenhalt = marea corelare coeziunea cu inefabilul pur în care trupul ființei plonjează ca într-o baie de lumină mult prea senină rarefiată de gânduri dincolo de telurice porți de plăcere desprins de aripile plutirii Melosul fi.irii renaște bucuria de a fi prezent în P R E Z E N Ț Ă M = u = z = i = c = a de dincolo de muzică ca devenire trecere peste sunetul imediat
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1433097239.html [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
la ele. Iar în „Frumoasa Doamnă, Poezia” - autoarea scoate în relief și aceste binefaceri spirituale: „Ea, doamna noastră, poezia, / Unește inimi și trăiri, / Sădește-n lume armonia, / E mama scumpelor iubiri”. Poezia Virginiei Vini Popescu pulsează de seve celeste și telurice, e viguroasă și delicată în aceeași măsură, cheamă la pace și liniștea sufletească, la armonie cosmică și la bunătate și înfrățire între oameni. E o poezie pozitivă prin excelență: degajă lumină, dragoste, îndemn la sfințenie: „Lumina cerului pulsează / Și se
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
a astenosferei, un fel de strat subțire “lubrefiant” pe care alunecă, se încalecă, se întrepătrund plăcile și subplăcile tectonice, este zona de contact, de acumulare și de eliberatre a unor uriașe energii planetare, unde se încarcă și se detensionează mișcări telurice de o intensitate catastrofală. Falia principala Sân Andreas coboară din nordul Californiei, exact de-a lungul fâșiei litorale a Pacificului, intersectează orașul Sân Francisco și se “desfășoară” în câteva planuri de fălii care “adăpostesc” zonele epicentrale, un fel de ramificații
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
către Geea - Mater - Pământul, pentru a renaște din mirabila lui sămânță. Veșnicia născută la sat - declarată și statuată ca atare de marele filosof - apare și în poemele lui Lazăr Lădariu, doar că dinamica gândului ardelenesc „dus până la capăt” transcende condiția telurică a obârșiei, către înalta comunicare cu Divinitatea. Citind „Apele trec, pietrele veșnic rămân”, ca icoane de abur ni se perindă prin amintire chipurile țăranilor îndemnați la revoltă de Radu Gyr ori cel al fratelui Mihai, din Idicelul nașterii, cu care
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Lazar_ladariu_secunda_de_p_al_florin_tene_1364451583.html [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită, tu treci precum o navă spațială; Rămân pierdut într-un amurg romantic nențelegând chemarea-ți siderală... Dar fii pe pace, chiar de sunt teluric, perseverent te urmăresc sub soare; Ca o cometă alergând în spațiu neîmblânzită PATIMA nu moare... Referință Bibliografică: PATIMA / Marius Nanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1403, Anul IV, 03 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius Nanu : Toate
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_nanu_1414997207.html [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
spectaculoasă, de altfel, dintre firul de lumină și cel de întuneric, dintre prostie și înțelepciune, dintre un înger și un drac. Aceste persoane, denumite simplu „culturnicii de serviciu ai postmodernității”, rămase la stadiul cel mai de jos al ființării lor telurice - anume acela de simple structuri bipede împerechiabile și-atât -, siluiesc în fel și chip limba în care, dintr-o regretabilă eroare destinică, au ajuns să scrie, semnificațiile ei profunde, propunând drept „creație” literară a zilei străbătută de „har” divin o
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ce_caut_eu_in_postmode_magdalena_albu_1346160151.html [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]