1,011 matches
-
are tentația să-l imite. E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către noi. Primordialitatea muzicii domină întregul final. Către sfârșitul scenei de teroare, în timpul ultimei înfruntări între îndrăzneala temerară a seducătorului și pedeapsa fatală, când deznodământul pare a fi iminent se înalță din fosă, parcă atrasă în magia clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu dirijor cu tot, la nivelul scenei. Cortina se închide repede și Leporello este în fața ei
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
și Massy. Adevărul este că prețuirea mea pentru Horia își are sorgintea încă din vremea când, proaspăt absolvent al Conservatorului din București, unde a studiat compoziția cu ilustrul pedagog care a fost Dan Constantinescu, era deja autor al unor opusuri temerare, chiar iconoclaste, în special în ceea ce privește logodna cuvântului cu sunetul (3 Imagini după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai ales când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
cele mai dramatice instantanee de viață. Una peste alta, fără a fi o carte de referință, Atunci i-am ars două palme menține liniile de forță ale scrisului tânărului autor și promite o revenire în forță și exclusiv inedită. P.S. Temerară oarecum și demnă de laudă inițiativa Polirom-ului de a face o colecție a tinerilor prozatori, cărora le oferă o șansă editorială extraordinară. S-a tot vorbit că bătrânii au obosit, iar tinerii n-ar avea cine știe ce de spus. Acum se
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
comedia Iwona, principesa vinului de Burgundia care va vedea lumina tiparului abia în 1938, în revista "Skamander", și separat în 1958; premiera va avea loc în 1958. înainte, însă, de publicarea piesei, Gombrowicz tipărește primul său roman, Ferdydurke (1937), o temerară tentativă de înnoire a prozei, întâmpinată nu numai de Bruno Schulz cu entuziasm. Convins că va fi de folos în viitor, îndeosebi în postura de răzvrătit împotriva inerțiilor sterpe, înstăpânite, se ține în continuare departe de viața politică, neagreând guvernarea
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
îi divulgă că filele citite în revistă l-au impresionat, le-a caracterizat ,un torso de Hercule". Desprindea din ele o forță și un elan care aparțineau geniului și voia să urmărească atent ce se întâmpla cu natura grandioasă și temerară care respira în ele. Chemarea produce minuni. Goethe răspunde laconic: ,Mă întorc la Faust". Peste câțiva ani, la 22.05.1797, își implora colegul să sacrifice o noapte fără somn ca să poată desluși, scrutând din afară, rețeaua de fire care
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
fi oricum. înfățișarea firavă distona cu anvergura albatrosului ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
apar primele volume abia după 1990. Din păcate Mircea Zaciu și Marian Papahagi au trecut la cele veșnice înainte de a-și vedea finalizat proiectatul dicționar, așa că opera colectivă a fost coordonată în continuare de Aurel Sasu, ultimul mohican al acestei temerare intreprinderi. Pentru cine cunoaște activitatea literară (cu dominantă istorico-literară) a lui Aurel Sasu, această carte ar putea fi o surpriză. Pentru înțelegerea ei, adaug că după 1990, Aurel Sasu a făcut mai multe stagii de profesorat în S.U.A., iar în
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
de los cultes orientales en la Dacia romana, p. 698-1046), constituie eșafodajul solid pe care autorul își construiește analiza și din care își extrage încheierile. Realizarea unui asemenea corpus de surse, cu acribie, meticulozitate și spirit critic, este o încercare temerară, pe care autorul a dus-o la bun sfârșit. Deși sunt repertoriate doar monumentele care conțin inscripții, analizele propriu-zise folosesc și monumentele anepigrafe (reliefuri, statui, teracote etc., pentru care este citată bibliografia), pentru a avea o imagine completă. În cazul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Jenny Arnotă (Acterian) și respectiv al lui Mihail Sebastian. Multe lucruri sînt însă de spus în continuare și probabil că jurnalul lui Arșavir Acterian (eu una nu am cunoștință ca el să fi fost deja publicat) și munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mișcarea culturală a anilor ’30-’40. Volumul pe care îl prezentăm aici adună cîteva texte cu caracter memorialistic și epistolar despre cei mai celebri reprezentanți ai grupării: Cioran, Eliade și Ionesco. Înainte
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
Nastasia Maniu, care mi-a oferit cartea Bilet de intrare În Paradis pentru care nu am cuvinte să-i mulțumesc. Rămân cu speranța că ne vom reîntâlni pe undeva. Este mică lumea, nu? Am Întâlnit-o la „33” și pe temerara traducătoare În engleză a poeziilor lui Cezar Ivănescu, Muguraș Maria Petrescu. Spun «temerara» deoarece este foarte, foarte greu de tradus o poezie atât de complexă și plină de simboluri. M-am bucurat mult să Îi strâng mâna. Drumurile m-au
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
care nu am cuvinte să-i mulțumesc. Rămân cu speranța că ne vom reîntâlni pe undeva. Este mică lumea, nu? Am Întâlnit-o la „33” și pe temerara traducătoare În engleză a poeziilor lui Cezar Ivănescu, Muguraș Maria Petrescu. Spun «temerara» deoarece este foarte, foarte greu de tradus o poezie atât de complexă și plină de simboluri. M-am bucurat mult să Îi strâng mâna. Drumurile m-au dus apoi și la Craiova, unde Împreună cu marele profesor scriitor Marian Barbu, am
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
de ani, Ion Nistor ,,a fost aruncat în închisoarea din Sighet (...) unde a purtat uniforma vărgată timp de cinci ani”; ruinat sufletește, după eliberare mai trăiește doar șapte ani, până la 11 noiembrie 1962; a fost ,,condus în tăcere de ultimii temerari ai apusului de glorie română, printre care Pan Halipa și câțiva bucovineni, sosiți cu o coroană mare de brad din Carpații Arboroasei. Doar o modestă placă funerară îi străjuiește mormântul în cimitirul Bellu din București.”); - despre pictorul George Lowendal, răstimp
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
să-l convingă de guvernatorul Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, să intervină pe lângă șeful statului român, mareșalul Ion Antonescu, în vederea obținerii deciziei ca 20.000 (douăzeci de mii!) de evrei să fie lăsați la casele lor din Cernăuți. Prin gestul său temerar - menționează cu toată claritatea Maria Toacă -, a dovedit lumii că, în orice împrejurări, există o alegere, că Dumnezeu întotdeauna îi dă omului șansa de nu se transforma în fiară”. Comemorarea universitarului Grigore Bostan - care ,,a cules comori folclorice, tezaurizându-le
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Iași (1975-1990), precum și pe cea de director al Centrului de Istorie și Civilizatie Europeana al Filialei Iași a Academiei Romane (din 1992). In legislatura 2000- 2004 a fost senator al României. Inainte de toate, istoricul Gheorghe Buzatu a fost un spirit temerar. Un ilustru cavaler al istoriei naționale, profesorul univ. dr. Gheorghe Buzatu s-a ridicat la Dumnezeu, întru slăvirea neamului său. Luni, 20 mai 2013, marele dascal de identitate națională și permanentul competitor în lupta pentru adevărurile incomode ale nației sale
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
din lunga serie a corespondenței cu care m-a onorat în jumătatea de an de când ne-am cunoscut personal. Peste șase ore și trei minute, punctual cum a fost întreaga viață, a intrat în biroul de lucru, să-și continue temerara operă de cercetare și reabilitare a a adevărurilor istorice ascunse, falsificate, confiscate ori negociate la masa învingătorilor vremelnici, în bătălii încă nedecisive ale marelui razboi pentru istoria adevărata a românilor. Istoricul Gheorghe Buzartu a fost un spirit temerar care, în
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
-și continue temerara operă de cercetare și reabilitare a a adevărurilor istorice ascunse, falsificate, confiscate ori negociate la masa învingătorilor vremelnici, în bătălii încă nedecisive ale marelui razboi pentru istoria adevărata a românilor. Istoricul Gheorghe Buzartu a fost un spirit temerar care, în condițiile dificile ale perioadei regimului trecut și-a asumat riscurile investigării subiectelor „tabu”, care atrăgeau automat punerea cercetătorilor la index. Cercetările sale în arhivele occidentale, preponderent din S.U.A., au relevat fapte de reală demnitate națională, de care cei
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
adevărurilor secrete ascunse în arhivele de la Moscova. Și de aceasta dată, interesul său a fost tot pentru subiecte pe care nicio parte oficială nu le-ar dori tranșate, astfel ca trecutul să nu ne mai rezerve surprizeî viitor. Finalitatea intreprinderii temerare a cercetării istoriei secrete ascunse prin arhivele străine a fost, poate în mod oarecum paradoxal, redescoperirea faptelor din arhivele naționale care privesc personalitățile puternic contestate ale perioadei interbelice și a celei postbelice, până la instaurarea regimului politic impus de ocupația lui
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
printr-un joc de oglinzi înșelător să pună în circuit o literatură cu puține și neglijabile resturi partinice.” Cu aceste “victorii de etapă”, obținute în condiții de război ideologic, cu tactice învăluiri ale potentaților, retrageri silite de directive, sau incursiuni temerare, cu steagul estetismului sus, generația primă a „Stelei“ se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
cu orice, inclusiv cu ea însăși. Prea multele căi pot însemna, astfel, inclusiv nici una. Esența ține tocmai de conștientizarea numeroaselor straturi suprapuse parcă la infinit și în mijlocul cărora nu se află nimic: teoria rizomului deleuzian. "Parcă-l și văd pe temerarul explorator pornit în aventura-i solitară, spintecând noi și noi straturi și dispărând între nesfârșitele spirale de coajă... Adus la disperare de jungla asta de coji luxuriante, răzbătând mereu prin izul amar al scoarței jupuite, chinuit de dorința de a
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
ascund stafii, spațiul dominat de îngerul morții (ca-n podul copilăriei, unde naratorul la persoana întîi avea "impresia că..., la intrarea mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care domnea numai îngerul morții"). Umbra e viața în moarte și moartea în viață. În măsura în care este opusul vieții reale, banale, prozaice, umbra poate avea și o încărcătură poetică, misterioasă, secretă (la un moment dat naratorul observă
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
răspundere uriașă și în adîncul sufletului meu, se ivise o stare de incertitudine pe care nu o puteam învinge, devenită mai puternică decît însăși acceptarea planului meu. Simțeam că propunerea mea trezise o stare care înflorise și dezvoltase, depășind deodată temerara mea îndrăzneală. Eram într-o încurcătură pe care nu o prevăzusem. Lovinescu acceptase planul pe care i-l prezentasem. Nu mai puteam da înapoi. În ziua următoare, am părăsit Bucureștiul, grăbind să ajung în casa părinților mei la Sibiu, unde
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
credința lui, de aceea mă iscodea cu ochii săi reci, sfredelitori și zâmbetul său ascuțit. Firea lui adânc cinstită și sufletul său sfânt cu labirintul de patimi sublimat în spiritualitate, era interesată de felul meu de-a fi pasionat și temerar. Dar mie nu-mi păsa și mă bucuram fără rezerve de prezența lui, deși știam cât mă supraveghea. Într-un rând, V. Voiculescu mi-a spus că suntem asemeni personajelor lui Edgar Allan Poe din nuvela Masca morții roșii. La
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de trăncăneală surrealistă, timp în care soțul își ține permanent soția îmbrățișată: adică, vezi, pîrlitule, ea tot a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză într-un atare temerar post! Numai Busch. De altfel, într-o Americă, de la începuturile ei temerară, unde emblematica silfidă de culoare s-a mișcat mereu dezinvolt, anulînd, sfidător, machismul prostesc. Dar și fascinîndu-l. Bătaie în ușa atelierului. Din categoria celor grosiere. Adică bubuitoare, urmate
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
adică, vezi, pîrlitule, ea tot a mea este, iar tu bați trotuarele ca un ogar ogîrjit... Cine ar fi avut curajul să pună o Condoleeză într-un atare temerar post! Numai Busch. De altfel, într-o Americă, de la începuturile ei temerară, unde emblematica silfidă de culoare s-a mișcat mereu dezinvolt, anulînd, sfidător, machismul prostesc. Dar și fascinîndu-l. Bătaie în ușa atelierului. Din categoria celor grosiere. Adică bubuitoare, urmate imediat de forțarea clanței. De regulă, nu deschid. Curiozitatea mă face totuși
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
câteva date pentru un eventual portret-robot al vechii Opere ce uneori e luată la dans de către parteneri cam stângaci, unii chiar bădărani, în stare să o calce pe bombeurile-i fine tocmai atunci când cutează o piruetă mai zveltă și mai temerară. Trei coregrafi - Saburo Teshigawara, Abou Lagraa și Jiri Kylian - cu trei producții analoge, convertite în tot atâtea studii despre zborul ori despre rugăciunea trupului, fiecare căutând în felul său eliberarea prin formă de ineluctabilitatea timpului și imuabilitatea spațiului. 1) Air
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]