3,525 matches
-
sînt mai degrabă încadrabile sfîrșitului de sec. XIX, în imediata vecinătate a lui Grigorescu și a lui Andreescu. El este aici mai curînd un arhitect al imaginii, un constructor de forme, și în foarte mică măsură, sau chiar deloc, un temperament exploziv și un regizor dezlănțuit al materiei cromatice, așa cum avea să devină. Chiar și după ce descoperă, într-o etapă ulterioară, voluptățile culorii și energiile expresive pe care substanța le depozitează în ea însăși, păstrează încă un echilibru, uneori de o
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
trebuie subliniat încă acest lucru - care, departe de a constitui un simplu capriciu de ordin artistic (sau indignarea de cele mai multe ori "din pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu totul complexă, legată de un anume temperament (un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
căreia tronează dom' Onișoru. însă în țara "românului care se mulțumește cu puțin" idealul îl reprezintă, să nu uităm, nimicul. Un nimic plin de țâfnă. Nu pot decât să admir calmul și înțelepciunea cu care oameni altminteri nu lipsiți de temperament (Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, H.-R Patapievici) răspund acuzelor în serie bine orchestrate în laboratoarele SRI-ului și ale partidelor de la putere (dar nu numai). Acuze pe cât de grosolane, pe atât de bine ambalate în țipla patriotismului de monedă forte
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
am cu ce s-a ocupat în ultimii cinci ani de dinainte de următorii treisprezece. Funcționar imperturbabil, dl. Pintilie n-a lăsat să se întrevadă nici cea mai mică emoție. Roboțel perfect. În ce-l privește, dl. Stan are mai mult temperament. Nu și vreo idee. Dă aprobator din cap la afirmații complet diferite, chiar opuse. Se declară tot timpul de acord cu interlocutorii, dar face imposibil dialogul. Dl. Stan se numără printre specimenele umane cu care nu se poate dialoga: are
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
în acest secol lung și greu cât un mileniu!... Am văzut multe lacrimi, la români. Văzui și lacrimi poloneze. Sau ungurești. Lacrimi germane. Rusești, bineînțeles. Englezești, franțuzești... De toate. Nu că fiece nație ar plânge altfel. Deși, parcă diferă, după temperament... Totuși, mie mi se părea că, dintre toate lumile, Asia, cu misterele ei, ar fi fost incapabilă să plângă. Până când am văzut la t.v. o mulțime de kirghizi plângând la reînhumarea câtorva mii de victime kirghize ale terorii staliniste
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
nici unul din paragrafe, nu se preschimbă într-o celebrare a sinelui, într-un balsam de vanități rănite, într-o poartă deschisă a lichidării de conturi, cu viii și morții. O înnăscută strategie îi conduce pana, în potolita lumină a unui temperament echilibrat, limpezit prin multiplele filtre ale unei profesiuni - aceea de critic și istoric literar - cu riguroase criterii de verificare a vieții ca text și a expresiei ca verdict. Dacă jurnalul-bază, din junețe ținut, s-a desfășurat liber, firesc supus zilei
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
factuală, adică documentară. Nu atît în idei se bat istoricii literari, cît în cunoașterea și interpretarea corectă a unor "evenimente" bio-bibliografice. Altfel spus, rigoarea nu e mai niciodată maximă în polemicile literare. La rîndul lui, pamfletul exprimă prea adesea un temperament, nu o convingere. G. Călinescu i-a compus lui Lovinescu patru portrete diferite, la un interval de cîțiva ani, toate, admirabile literar, dar contradictorii sub raportul aprecierilor. Pamfletele lui Arghezi sînt lizibile astăzi exclusiv ca expresia, genială artistic, a unor
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
două scaune de fier de pe culoarul din mijloc și ne-am pregătit să ne petrecem noaptea acolo. După cum se temea ea, furtuna a biciuit temerara ambarcațiune pe cînd traversam fluviul Magdalena, care la o mică distanță de la estuar are un temperament oceanic. Eu cumpărasem în port o provizie zdravănă de țigări dintre cele mai ieftine, cu tutun negru și o foiță căreia nu-i lipsea mult să fie hîrtie de ambalaj, și am început să fumez în felul în care o
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
sociale, umane - ale respectivilor artiști. Céline, autorul celebrului Voyage au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
ei își echilibrează tentațiile contradictorii. Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ea este, cu certitudine, o fatalitate a unui temperament artistic marcat de polarități. Și tocmai în consecința acestui partaj onest între motivația lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Tătaru pune mereu în legătură epistolele lui Missir cu scrisorile adresate de destinatar acestuia, publicate în vol. VII al ediției Cioculescu, relevînd devotamentul total al juristului și profesorului universitar ieșean care îi mărturisea cu admirabilă umilitudine prietenului său cu un temperament atît de dificil: „Sînt atît de legat de tine, încît prietenia ta îmi pare că face parte din viața mea și mă mulțumesc cu cît mi-o acorzi... Mă cred a fi dintre acei ce pun sămînța idealului în relațiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
inima, cu stomacul, să n-ai probleme respiratorii, cu vezica, să fii de preferință tânăr sau măcar în putere, să n-ai slujbă full-time sau vreun dead-line, copii acasă, bătrâni de întreținut, câine de scos la plimbare, să ai un temperament calm, oriental sau nordic, și o statură mai voinică, să fii absolut sigur că ai închis temeinic apa și gazele și ai dat de două ori cu cheia, să ai simțul umorului, al hazului de necaz și al absurdului, să
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
O viață povestită de el însuși și în care Sherlock Holmes nu ocupă decît un capitol. Așa cum se vede din autobiografia Viața mea aventuroasă (publicată acum cu succes și în Franța, la Ed. Terre de Brume), Conan Doyle era un temperament sanguin, viguros, sportiv și fair-play. Viața lui a început în 1859, într-o fundătură din Edinbourgh, unde a învățat să-și rezolve diferendele cu alți băieți prin box. A primit o educație spartană la iezuiți, apoi, înainte de a împlini 20
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
autobiografic, Pluie d’Etoiles, demonstrează că autorul ar fi putut s-o facă. Ceea ce atrage cu adevărat în Curcubeie este personalitatea cu totul aparte a prințului Ghika. Ispitit de imaginea „omului complet” al Renașterii, gen Pico della Mirandola, cu un temperament visător sau aventurier sub o cultură științifică riguroasă, autorul Numărului de aur, este un adevărat tărâm al reconcilierii tuturor antitezelor sub presiunea nevoii de a găsi formula unică de ordonare a formelor, ritmurilor, proporțiilor, reacțiilor reciproce dintre „ortodoxie cu catolicism
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
matematician, ci și un umanist. După moartea lui Călinescu a avut rubrică în Contemporanul. Scria cu mare ușurință. Unele dintre articolele sale aproape că nu aveau ștersături. - Cum comunicați cu dânsul? - Să știți că ne mai și certam! Eram două temperamente complet diferite. Pe deasupra, eu nu înțelegeam nimic din matematică, dar pe el asta nu l-a deranjat niciodată. Eram de acord în privința lucrurilor mari din viață, pe principii morale, pe cinste - era un om de o cinste extraordinară! Eu eram
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
noapte flacăra Eroului necunoscut. Este momentul cînd se schimbă garda. N-am mai văzut ceremonia de cîteva luni. Luca se dă jos, ia poziție de drepți și se liniștește. De fiecare dată mă emoționez v-am spus, femeia siciliană, cu temperament și fără autocontrol oriunde aș vedea acest ritual. Soldații cu gura pînă la urechi se dau jos dintr-un fel de ARO din care manelele se aud răspicat. Bat un fel de pas, în batjocură. Șoferul descheiat la tunică, fără
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
expresionismului abstract, atît de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Însă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. Însă dincolo de
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
animalelor în mediul rural tradițional: numele erau date mai ales cailor, vacilor, cîinilor și pisicilor, rar oilor sau caprelor; apăreau deopotrivă nume tradiționale și nume moderne, nume specifice animalelor (după culoare, ziua nașterii - Bălan, Bălțata, Joian, Miercurica -, alte particularități fizice, temperament, analogii - Corbu, Leu, Lupu, Ursu) sau preluate dintre numele de persoană. Autorul amintește de cîinii numiți cu nume celebre din politica vremii: "în vremea frământărilor sociale de după război", în unele sate din Ardeal se pare că existau cîini numiți Lenin
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
de formație științifică, îmi plăcea să merg pe tipuri temperamentale, pe structuri care să meargă în logica structurii; cum zicea Cehov: dacă pui pe masă un pistol, până la sfârșitul piesei trebuie să tragi cu el - ori dacă eu construiam un temperament, să spunem isteric, trebuia să procedez într-un anume fel ca să-și păstreze structura. Mă rog... sunt amănunte... Marian Ilea: Există o desprindere de lumea pe care o propune, ficțională, în momentul în care un scriitor își termină o carte
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
care s-a scris zilele acestea, e o pură aberație. Din generații diferite, abordând repertorii total diferite, ele erau prietene și reprezentau cele două mari direcții și forțe care au făcut din EMI o formidabilă casă de discuri: soprana de temperament tragic, belcantistă și verdiană, Anna Bolena de Donizetti, Violetta în La Traviata de Verdi, și soprana desăvârșitei linii mozartiene, interpreta Donnei Elvira din Don Giovanni, incomparabila Marschallin din Rosenkavalier de Richard Strauss. Lecția supremă a uneia și a celeilalte o
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
totul se cuvine pus la punct conform dispoziției lor reformatoare sau doar anxioase. Marin Mincu aparține, vădit, celei de-a doua categorii. Inadaptarea, postura d-sale belicoasă nu sînt doar produsul unei concepții, al unui credo, ci și efectul unui temperament. Mai mult, s-ar zice că acesta îi presează, îi informează conștiința, dirijînd-o în direcția unei funcționalități fățiș personale, reglînd-o pe scara dispoziției egolatre. Prezumăm că stăruința criticului pe "metodă", pedanteria mai curînd ambițios principială decît pusă în lucrare pe
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
din Aspecte ale romanului, după care ar trebui să ne imaginăm că toți romancierii și-ar scrie operele în același timp, contaminîndu-se parcă unii pe alții de morbul creației: “Ei descind din epoci și ranguri diferite, la fel de felurite le sînt temperamentele și scopurile, dar toți țin tocul în mînă, uniți prin creație. Să ne uităm o clipă peste umărul lor, să vedem ce scriu: poate că efectul va fi un exorcism pentru demonul cronologiei...”. Respingând polemic contextualizările istorice și trecătoarele politizări
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
efemeră iubire adolescentină, având ca decor casa scării de la un bloc. Mult adevăr în observarea unei vârste și a trăirilor aduce Frederic Mermoud în acest scurt-metraj, ce a reprezentat, deja, Elveția în multe competiții internaționale. Filme demne de interes, trădând temperamente regizorale autentice și multă prospețime a tonului și două scurt-metraje-filme de diplomă: acidul “Meyers” al lui Steven Hayers și tandrul “Pas de deux” semnat de Lawrence Grimm, ambii studenți la Hochschule fur Gestaltung und Kunst din Zürich. Tot o absolventă
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
aș considera prea puțin importante. Sunt convins că au importanța lor și că o cultură fără o astfel de mișcare de idei nu ar mai fi cultură. Rezerva pe care o am față de astfel de apariții ține în principal de temperamentul meu, de maniera mea de a-mi gestiona timpul. Cred că, până la urmă, ai de ales între a te ocupa de propria ta operă și a acorda interviu după interviu. De altfel, știu eu cât e de important să-ți
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
ruinată, mai puțin de patru ani amnistiei politice din 1964. Intervalul său temporal cel mai productiv în mărturii despre închisori și despre regimul comunist rămâne perioada 1953-1958. Însemn|rile lui Petre Pandrea au aspectul unui jurnal memorialistic, izvorât dintr-un temperament vulcanic ce debordează amenințător din pagină și dintr-o conștiință morală vituperantă, neiertătoare. Cu un spirit al dreptății aflat mereu de partea celor oropsiți și nepotriviți cu regimul care îi condamnă (comuniștii, legionarii, călugării - adică răzvrătiții), Petre Pandrea își asumă
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]