9,918 matches
-
reprofilează și se recuză de la continuitate. Acum, în 2002, la reluarea redimensionată a antreprizei, adusă la zi după 13 ani - sub un titlu nou, Cinema... un secol și ceva, cu un subtitlu care ar schimba și specia, apăsînd pe borne temporale fără relevanță istoriografică: O istorie cronologică (sic!) a cinematografului mondial. 3 martie 1895-31 decembrie 2000 - din cele cinci nume rămîn două și masiva tipăritură e semnată alfabetic Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu. Cel mai ingrat afront cu care am întîmpina
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
viitorul verbului a fi și participiul verbului de conjugat) este menținută în fondul pasiv al cunoștințelor lingvistice ale vorbitorilor mai ales prin școală. E important totuși de precizat că toate aceste considerații privesc asocierea dintre o formă și o semnificație temporală: așa cum am mai arătat și altă dată, construcția în sine nu e deloc ieșită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate). Deși cu această valoare este în mod clar
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
asemenea creșteri, așa cum prevăzusem, lucrurile se vor fi complicat încă și mai și" (RL 3617, 2002, 4). O dovadă a redusei întrebuințări a timpului o constituie și identificarea fantezistă cu o construcție care ar avea parțiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecații în deșert, să sperăm că, la ora la care citiți acest răspuns, ei se vor fi fost întors! (De multă vreme
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
volumului). Constituit din perspectiva "altcuiva", poemul își aproprie spații geografice și temporale străine fără ca exotismul să dilueze tensiunea pe care o aduc boala și moartea. Discursul poetic, din perspectiva "acelui cetățean universal ș...ț pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există", glisează între spațiul marcat de boală al sanatoriului și rătăcirea prin orașele și timpurile lumii, discret livrescă, așa cum este și personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
românești. Anatol Vieru scrie Clepsidra I în 1968, apoi Orologii în 1970. Este un moment al articulării unei concepții stratificate asupra timpului: un continuum sonor cu diferite încifrări simbolice curge de la un capăt al altul al pieselor, asemenea unui fluid temporal indistinct. Peste el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere". El debutează cu Ceasuri (1987), o piesă de succes a autoarei. Aparent ilustrativ, ticăitul politempic se transformă încet în neregularitate, ca și cum mecanismul ceasornicului s-ar deregla, ar transgresa regnurile și, pe nesimțite, ar învia
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
cinic, în notă Kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor citate destul de lungi ca acestea să se poată observa bine). E interesant cum - sub presiunea rimei, dar de fapt a întregului edificiu retoric - relatarea ororii cotidiene se structurează într-un alt cod. Limbajul
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
decît acela narcisiac și confortabil pe care ni l-am creat singuri și în a cărui realitate exclusivă am crezut cu o naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
esențiale". Principalul efect al erei tehnologice este modificarea reperelor, realizat și prin aducerea în interiorul locuințelor a lumii mari (televizor, Internet, care telescopează spațiul și îl distorsionează) sau prin modificarea duratei zilei (care nu mai e vechea zi-lumină, ci un continuum temporal). "Apocalipsa după Virilio" este mai curînd un scenariu posibil și o denunțare a lumii electronice care alungă prezența, o simptomatologie a anilor '80 (cartea a fost scrisă în 1983) cu depopularea metropolelor sau hiper-concentrări urbane, endo-colonialism (Apartheid-ul Africii de Sud), războiul
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
primele discuții despre Statul Unitar, terorism, ș.a.m.d. Paul Virilio - Spațiul critic, prefață de Bogdan Ghiu, Idea Design & Print, colecția Panoptikon, Cluj-Napoca, 96 p., f.p. Atașat Cetății, Ciprian Mihali încearcă să afle în ce constă cotidianitatea în perspectiva ei temporală, după ce o altă lucrare a sa, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului se ocupa de semnificațiile filosofice ale termenului. "Cotidianul este prin excelență locul de trecere", aflat "la intersecția unor coordonate spațiale și temporale care se întrepătrund, se implică
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
constă cotidianitatea în perspectiva ei temporală, după ce o altă lucrare a sa, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului se ocupa de semnificațiile filosofice ale termenului. "Cotidianul este prin excelență locul de trecere", aflat "la intersecția unor coordonate spațiale și temporale care se întrepătrund, se implică și se modifică reciproc, în așa fel încît această realitate pare guvernată mai curînd de un soi de principiu al indeterminării spațio-temporale, în care timpul se spațializează iar spațiul însuși se temporalizează". Dar cum putem
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
nobile. Deși, neîndoios, ei formează nucleul "dur", necondiționat, insubordonabil, ascuțit la maximum al conștiinței capabile a judeca o epocă și a-i imprima o orientare spirituală. O a doua postură este cea, la antipod, a complicității cu puterea politică ("puterea temporală"), ilustrată de mercenarii gata a se înrola sub orice steag ce le asigură beneficii materiale și sociale, stăpîniți, în bicisnicia lor, de impulsul de supunere în fața despotismului. Într-un cuvînt de, cum spunea Voltaire, "canaliile libertății". Specimene pe care, indiferent
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
nu se știe exact " nu egalează cu o negare, oricâte semne de întrebare ar fi răspândite, cu destinația de a le fi găsit răspunsul pe studiul său introductiv, două prilejuri aflându-se pe parcursul bogatului în informații Curriculum vitae. În secțiunea temporală 1946-1963, editorul pune alături dubiul, perpetuat, dacă Dimitrie Stelaru a condus Filiala din Constanța a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., înființată în 1949 de Eugen Jebeleanu, sau nu. Infirmarea respectivului dubiu o exprimă cu sentimentul unei reale victorii: "Recent, în 2001
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
unui retor, ci unul hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
hotare devine parte a istoriei, după cum istoria a devenit parte a literaturii, fie prin silnicia dirijismului comunist, fie prin reacțiile la acest abuz fără precedent. Consemnînd minuțios cele cunoscute direct sau indirect, oameni, scrieri, evenimente, opinii, Monica Lovinescu supune segmentul temporal menționat unei analize am putea spune microscopice. Operația d-sale nu e atît în beneficiul "pactului autobiografic", cît în cel al unui tablou obiectiv, a cărui ramă literară e spartă în direcții moraliste (dar și pur și simplu morale) politice
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Gheorghe Grigurcu Această mistificare a lui a fi reprezintă stigmatul demonic al mentalității comuniste. Mistificare ce cunoaște o serie de trepte temporale, de amînări cu alură sacrificială, care, pierderi în absolut fiind, vor să treacă drept un tribut obligatoriu plătit eliberării. Îmi imaginam, ne mărturisește dl. Șora, că zece-cincisprezece ani, cel mult două decenii ar putea fi sustrași unei generații (botezate cu
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
de gusturi și arome, ce-și dau socoteală unele altora. Un snop de istorii aparent paralele, în fapt secante, vin să facă, să desfacă și să refacă traiectul fenomenului muzical în toată splendoarea și complexitatea lui. Istoria organizărilor spațiale și temporale, a avatarurilor parametrilor sonori, a stilurilor și personalităților, a surselor și resurselor etc. se interpelează mutual, semănând cu viscerele unui organism al cărui metabolism nu este, nicidecum, exclusiv autotrof, ci, preponderent heterotrof, intrând în interacțiune cu alte metabolisme, aflându-se
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
Magdalena Boiangiu Oglindă a vieții, teatrul dă seama despre realitățile diferite ale timpului nostru, dar modalitățile lui specifice fac ca segmentele care alcătuiesc unitatea temporală a unei stagiuni sau a unui an teatral să pară venite din lumi cu totul separate, fără nici o legătură între ele. Există, aici, lângă fiecare dintre noi, trebuie doar să fii atent, o lume irațională, a disperării trăind în vecinătatea
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
Nicolae Manolescu S-au înmulțit semnalele, din cele mai diverse surse, conform cărora nu mai citim nici ceea ce citeam înainte, nici în același fel. Ca să ne dăm seama de corectitudinea acestor semnale, ar trebui, probabil, să știm care este frontiera temporală dincoace de care atît literatura, cît și lectura s-ar fi schimbat. Partizanii ideii de schimbare (majoritatea tineri, dar nu exclusiv) ne lasă să subînțelegem că schimbarea este direct legată de evenimentele din decembrie 1989. Pe de o parte, dispărînd
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
reperului anatomic și în regim spiritual prin aluzia la triunghiul mistic. Toate acestea, însă, se fundamentează pe o gîndire plastică al cărei tonus este de-a dreptul uluitor și pe o prospețime a expresiei care sustrage această pictură oricărei determinări temporale mărunte. Iar pe Ion Țuculescu îl așază, fără nici un dubiu, în rîndul marilor pictori ai acestui secol. Și ar fi bine să se observe că nu am spus pictori români.
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
și pe a celuilalt, ajungîndu-se astfel la povestirea unei povestiri. Scriitorul sîrb resacralizează acest poem liric pe care îl transpune în epic printr-o tehnică inițiatică, apelînd la intertextualitate. Cele două personaje complementare și predestinate își urmăresc destinul dincolo de experiența temporală, trăindu-și "mitul" într-o realitate istoric-mitică. Romancierul tasmanian Richard Flanagan este unul din romancierii favoriți ai australienilor. Născut în 1961 în Tasmania, într-o familie de origine irlandeză, el este stră-strănepot de ocnaș, ca mulți dintre compatrioții săi. Cel
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și lipite aici, fie scrise special pentru anumite imagini, ele sunt pilule muzicale care, prin reproducere mecanică, devin obișnuințe. Același rezultat se obține și prin zapping -ul de la un program la altul. Ajungem să nu mai fim șocați de apropierea temporală sau chiar suprapunerea unei muzici baroce cu una techno, a unui citat "după ureche" din Borodin cu gâfâiturile erotice pe un ritm funky. Ele devin asemănătoare pentru noi, ba chiar - la un moment dat - nu mai sesizăm nici o diferență între
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
cea care i-a succedat în România sînt cunoscute ca epoci de maximă oroare, pentru autoarea octogenară de azi, care își trăiește depresiile în asurzitoarea liniște a apartamentului din München, ele reprezintă un soi de "acasă" din punct de vedere temporal. Pentru că atunci se afla la vîrsta speranțelor, a marilor opțiuni, cînd viața se afla în față cu toate promisiunile ei. Iar evocarea acestor perioade îi prilejuiește autoarei cîteva considerații amare despre trecerea omului prin vremi. Ele sînt un veritabil document
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
suportat și au protestat după firea și stilul fiecăruia. Nu sunt un fan al muncii cu generația. Consider că e mai degrabă un concept ordonator în istoriile literare sau în studiile de morfologie literară. A fi �optzecist" e un plasament temporal sau de sintaxă literară. De abia de aici încolo vine obligatoria judecată de diferență sau de individualizare. Așa că generația �optzeci", dacă mai are ceva de spus în literatură, nu o poate face în bloc, precum o armată romană aici la
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
reverie a scriitorului, ori dacă înșiruirea de puncte nu a fost aleasă de cenzură să acopere cine știe ce nume ori idee, în contradicție cu orientarea politicii vremii. Textul cu care se deschide prețioasa ediție, Argument, concentrează un adevărat focar de determinări temporale privind aparițiile scrisorilor, căror harnici istorici literari sunt datorate, cine s-a aplecat asupra conținutului lor pentru a-i detecta valoarea, de la cine a început prețuirea lor literară. Prin urmare, Argumentul oferă evidența edițiilor și argumente pentru concepția care a
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]