1,083 matches
-
sinea ta, că știi și a transmite mai de parte. A posedă trecutul e o formă de bogăție care ne împiedică să pierdem sau să ne stricam vii torul”. Capcană: viitorul vine, legic, peste puterile noastre de a întrerupe comunicarea temporalităților. Viitorul osmozează, treptat, cu trecutul, pește capetele noastre - prin legea cosmică a Samsarei indice. Numai un ignorant și un om lipsit complet de spirit de observație, nu-și da seama că volumul „Amintiri din Samsara” se aseamănă, într-un anume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sinea ta, că știi și a transmite mai de parte. A posedă trecutul e o formă de bogăție care ne împiedică să pierdem sau să ne stricam vii torul”. Capcană: viitorul vine, legic, peste puterile noastre de a întrerupe comunicarea temporalităților. Viitorul osmozează, treptat, cu trecutul, pește capetele noastre - prin legea cosmică a Samsarei indice. Numai un ignorant și un om lipsit complet de spirit de observație, nu-și da seama că volumul „Amintiri din Samsara” se aseamănă, într-un anume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
study of the past and not necessarily of a linear past.” footnote> Însă o asemenea imagine ar anula posibilitatea stabilirii unor linii de continuitate, interzicând, practic, verosimilitatea realizării unor comparații fecunde, în situația în care nu ar exista „săgeata” unei temporalități comune pentru toate varietățile „speciilor” stilistice, spre exemplu, de la Ars Antiqua a lui Léonin și Pérotin și până la ultimele experimente meta-stilistice ale lui John Zorn, sau situând punctul „zero” mai aproape, în perioada Iluminismului, și începând „numărătoarea” în limitele câmpului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mulaj"/tipar formal prescris); (8) include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și culturi; (9) integrează contradicțiile, (10) desființează opozițiile binare, (11) include fragmentările și discontinuitățile, (12) integrează pluralismul și eclectismul, (13) prezintă multiple semnificații, (precum) și multiple temporalități, (14) plasează semnificația și chiar structura în auditor, mai degrabă decât în partituri, interpretări sau compozitori.<footnote "1. is not simply a repudiation of modernism or its continuation, but hâș aspects of both; 2. is, on some level and în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
obsesiile" totalizatoare ale modernității. Într-un mod cât se poate de evident, mentalitatea postmodernă nu presupune un viitor în virtutea căruia și-ar putea legitimă hegemonia, exclusivitatea, precum și supremația valorica după modelul mentalității moderniste. În postmodernitate este de-legitimată însăși imaginea temporalității folosită la modul interesat și implicată în linearitatea unei concepții cauzale, într-o continuă raportare antagonistă-concurențială atât la trecut, cât mai ales - la prezent în intenția de a determina o poziționare privilegiată. Concepția temporalității în postmodernitate refuză privilegiul canonizant, precum și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernitate este de-legitimată însăși imaginea temporalității folosită la modul interesat și implicată în linearitatea unei concepții cauzale, într-o continuă raportare antagonistă-concurențială atât la trecut, cât mai ales - la prezent în intenția de a determina o poziționare privilegiată. Concepția temporalității în postmodernitate refuză privilegiul canonizant, precum și excluderea pe criterii valorice și rezidă mai degrabă în imaginea unei echitemporalități generalizate că o imensă "bolta" istorică-temporală sub care își regăsesc propriul loc legitim ansamblurile mini-temporale, precum și mini-istoriile lor. Toate aceste mini-temporalități sunt
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
poporul stă cu ochii în soare" (Co 2428, 1999, 9) etc. Eclipsă își extinde posibilitățile de apariție în atributul destinației - "ochelari de eclipsă", "Coca-cola de eclipsă", "semințe de floarea-soarelui da eclipsă totală" (EZ 2163, 1999, 3), ca și în expresiile temporalității - "pe timpul eclipsei" (EZ 2163, 1999, 7) "pe perioada eclipsei" (Co 2428, 1999, 20); "săptămîna eclipsei" (N 659, 1999, 6); "ziua eclipsei" (RL 2849, 1999, 1); "miercurea eclipsei" (Co 2428, 1999, 20); "seară eclipsei" (RL 2849, 1999, 9) etc. Fenomenul astronomic
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
a Timpului și a Spațiului. Această exploatare nu se referă însă la niște concepte aride, ci la un fel de comprimate senzoriale, de forme dense și explicite, sugerate metonimic prin repere exemplare: primul prin eclipsă, adică prin expresia astronomica a temporalității și a mecanicii astrale, cel de-al doilea printr-un spațiu marcat, încărcat cu memorie, adică prin situl istoric al Râmnicului. Așadar, Arta în drum spre muzeu, așa cum se numește setul de manifestări artistice de la Râmnicu Vâlcea este așezată fără
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ănchide o ăntâmplare a vieții lui producătoare de adâncă spaimă existențiala. Este un sentiment originar acesta, de cădere an durată, de azvârlire an ireversibil. Nici un alt poet român nu a mai făcut ăntr-o asemenea măsură din răspunsurile la spaimă de temporalitate materia absolută a poeziei că Nichita Stănescu. Meșteșugita din materialul rezistent al "necuvintelor", poezia să este o ultimă "arca a lui Noe" menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la rându-i pe poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar ăngrozitor de palpabil pentru sine. De aici și dificultatea reală de a percepe și ăntelege an concretul ei poezia stănesciană an raportarea să permanentă la un sistem abstract de referință: asediul temporalității. Dar nu numai timpul ontologic că durata interioară, supusă pierderii și aducerii-aminte ori timpul biologic, al ființei fizice, care-l face pe "Omul cu M mare" să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre America, sau să se întoarcă în Rusia. Așteptarea, ca stare fecundă de reflecție și indeterminare, este corolarul pierderii, o pierdere care nu e irevocabilă, ci temporară. Însă în limitele acestei temporalități asumate sau reprimate se desfășoară o existență care nu seamănă deloc cu existența celor care nu au cunoscut dezrădăcinarea, într-o formă sau alta. Voi reveni cu o cronică la cel mai recent volum de autor al lui Andre Aciman
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor mai mult sau mai puțin depreciative. Preferința pentru termenul (ușor) învechit sau popular e foarte puternică în anumite zone semantico-pragmatice: în exprimarea indefinitului, a impreciziei (oarece, niscai, niscaiva) ori a temporalității (deunăzi, mai an, anțărț, estimp - de exemplu: "fără să ne trezim că, estimp, cineva ne golește băncile" - Academia Cațavencu = AC 23, 2000, 5). "Registrul ironic" (care stabilizează inovațiile contextuale) nu se limitează însă la nivelul lexical: există chiar structuri sintactice
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări într-un trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
o clipă." La capătul acestui excurs filozofic, eroina se oprește, tăcută și tulburată de descoperirea pe care a făcu- t-o: "Despre ce vorbea, oare numai despre picturile lui Rembrandt?" Evident, întrebarea ei e retorică. Eternitatea ca plan secund al temporalității, zonă secretă de semnificație, este sursa nefericirii acestei femei. Căci libertatea pe care o pune la dispoziție sinelui acea "bășică de eternitate" slobozește totodată în lume o făptură nouă, independentă și definitiv ruptă din cea care fusese înainte. Cu alte
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
este doar un fermecător și erudit eseu despre instrumentele de măsurat timpul. Chiar dacă nu ar fi decît atît, cartea lui Ernst Jünger ar constitui, cu siguranță, un punct de referință într-o eventuală istorie a discursului cultural despre timp și temporalitate. Nisiparnițe, cadrane solare, clepsidre, ceasuri mecanice, ceasuri ignice, cu toată aparența lor spectrală, de lucruri cu patină, cu istoriile și etimologiile lor (aflăm, de pildă, că în grecește klepsydra înseamnă hoț de apă, aluzie la picurarea imperceptibilă a lichidului dintr-
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
capcanei denumirilor similare care ascund de fapt tradiții și semnificații non-echivalente. Deosebirile dintre diviziunile temporale din diferite limbi, sau chiar, în interiorul aceleiași limbi, din diverse tradiții regionale, deosebirile dintre un uz "tehnic" și unul curent, mai puțin precis, al expresiilor temporalității se reflectă adesea în formulele de salut. Și în legătură cu româna, analiza folosirii unor formule specializate în funcție de momentul zilei (Bună dimineața, Bună ziua, Bună seara - și, cu un statut special, Noapte bună) a provocat comentarii comparatiste. în Salutul în limba română (1984
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale dezvoltării noastre"2). Cu alte cuvinte anormalitatea, adică arderea etapelor, devenea normală. Atunci cum mai arăta normalitatea? Sau există un rezervor de normalitate - instrumente și tehnici de adaptare la un anumit regim de temporalitate, din care noi, românii, le-am ales pe cele care ni se potriveau! Sigur, trebuia să ne desprindem de trecut. Toți actorii acestei aprige dispute cu privire la căile modernizării căzuseră de acord în această materie. Cu atât mai mult în cazul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
bidimensional, acela al imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimensional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
Rădulescu evaziune și miraj, iar la Tia Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă în afara temporalității, delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la o singură formulă, aceasta nu ar putea fi decît din aceeași categorie: cum ar fi expresionismul melancolic, de pildă.
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
sînt superioare, la scala istoriei civilizației, științei și tehnologiei. Teza lui Steiner nu diferă mult de a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute/ Și, sărat și amar,/ Același gust/ Al jumătății trecute/ De secol, de vîrstă, de an" (Ocean). Într-un fel paradoxal, adultul înstrăinat de sine prin succesiunea desubstanțierilor la care-l supune temporalitatea nu mai năzuiește la refacerea trecutului, a acelui illud tempus care e copilăria, ci la îmbătrînire și la moartea "luminoasă" precum la o izbăvire à rebours. Candoarea se sinucide: "Ce jalnic fragmentați/ Și fără miez,/ Timpi depărtați egal de mine
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
minimalizat și deconstruit. Valorile umanului își pierd astfel orice eficientă și viața devine o scenă absurdă. Nu mai există granița între bine și rău, a iubi, a uri, a nega, a afirma. Singură revenire pare a fi aceasta calatorie, singura temporalitate acceptată este a celor "cinci plus două zile". Pentru Ciccio același timp pare suspendat: "Am evitat să mă uit la ceas, mulțumit că mă simțeam suspendat și ocrotit în cochilia acestei călătorii (...). Totul mi s-a părut la locul potrivit
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
instrumentalizeze în sens naționalist - "der Volksgeist", "spiritul neamului", concept cu totul străin, în iraționalitatea sa, lucidității clasice, ar fi fost, după acesta din urmă, totuna cu "tipicul", cu originarul și cu chipurile pe care le ia odată cu iradierea sa în temporalitate. Si pe această filieră,- legată nu mai puțin de etnopsihologia lui Steinthal și Lazarus, foarte la modă în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]