1,062 matches
-
gri și varsă ploi mohorâte sub singurul cer al omului, în singura lui viață pe care nu și-a luat-o din ciclica peregrinare a anotimpurilor prin tragica omenire, ci din umbra stelei sale, nu și-a trăit-o din temporalitatea toamnei, ci din anii propriei vârste și n-a prădat-o decât de vreun strop amar de vin, vreun măr căzut, vreo barză rănită nezburată cu sorele din calea iernii, vreo brumă vânătă, cernută peste ani, vreo tuse, vreun vârtej
CORNEL STAVRU. NEDREPTELE DREPTURI ALE TOAMNEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442565796.html [Corola-blog/BlogPost/343952_a_345281]
-
ideea potrvit căreia istoria este cadrul divin în care omul își manifestă conștient libertatrea căutării lui Dumnezeu înțelegem și Ierusalimul din perspectiva istoriei și a eshatologiei sale. Nici un oraș al lumii nu îmbracă atât de firesc cele două dimensiuni, sfidând temporalitatea prin înveșnicire. Istoria poate fi abordată și definită ca fiind documentul interpretat al trecutului uman, semnificativ din punct de vedere social, bazat pe datele organizate, adunate și strcturate prin metoda ștințifică din surse arheologice, literare ori din surse vii [3
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Ierusalimul_cel_pamantesc_si_ceresc_aflat_intre_istorie_si_eshatologie.html [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
reîntoarcere, o serie de cicluri închise, iar pentru popoarele primitive ea se desfășura ca un prezent veșnic, odată cu creștinii istoria capătă un sens, adică are parte de o mobilitate transfigurată ca o punte spre Dumnezeu, chiar dacă este condiția omului supus temporalității și finitudinii în această lume [7] Mircea Eliade își ia libertatea de a lărgi definiția istoriei printr-o persepectivă mai totalizantă, aceea de condiție ontologică a omului. Principalul său țel ori scop este decriptarea acelui sens care se află dincolo de
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Ierusalimul_cel_pamantesc_si_ceresc_aflat_intre_istorie_si_eshatologie.html [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
al Bisericii transformă succesiunea temporală în mărturie sărbătorească a prezentului mântuirii. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul, a Ierusalimului istoric cu cel ceresc, poate fi o nouă realitate existențială prin care se desființează continuitatea timpului, temporalitatea ca înrobire a „anteriorului” și a „posteriorului”, interpunându-se în timp durata unei comuniuni naturale a omului cu Dumnezeu, spre Ierusalimul cel de sus. Credința Bisericii în „viața veșnică” nu se referă la o prelungire nesfârșită și nelimitată a succesiunii
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Ierusalimul_cel_pamantesc_si_ceresc_aflat_intre_istorie_si_eshatologie.html [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
restabilește pe om în deplinătatea adevărului transpus în Ierusalimul pradisiac, edenic. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul, a Ierusalimului istoric cu cel ceresc, poate fi o nouă realitate existențială prin care se desființează continuitatea timpului, temporalitatea ca înrobire a „anteriorului” și a „posteriorului”, interpunându-se în timp durata unei comuniuni naturale a omului cu Dumnezeu, spre Ierusalimul cel de sus. Credința Bisericii în „viața veșnică” nu se referă la o prelungire nesfârșită și nelimitată a succesiunii
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Ierusalimul_cel_pamantesc_si_ceresc_aflat_intre_istorie_si_eshatologie.html [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
doar timpul se subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU by http://uzp.org.ro/poemele-fiintei-de-mariana-didu/ [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
al Creației, pentru că la el totul se prezintă articulat într-o vibrație particulară a trăirilor, o vibrație neobișnuită, nu a contrastelor izbitoare, ci una cuminte, melancolică, încărcată până la esență de o sensibilitate lucidă, capabilă de continuă reîntoarcere în miezul unei temporalități deja apuse și, deopotrivă, purtătoare de o memorie incandescentă a punctelor fixe, tainice, din propriul său parcurs ontologic: „Trec pragul de lemn al casei părintești și devin din nou tânăr ca în basme. Văd abecedarul și resimt fericiții ani ai
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1484385526.html [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
Acesta este și temeiul expresiilor de genul: "Bucură-te Cruce, păzitoarea creștinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde într-adevăr esența teologică a persoanei umane în unirea ei cu Dumnezeu. Ea este verticalitate smerită, orizontalitate extinsă, spațiu cruciform răstignit pe temporalitatea creată, centru al lumii prin jertfa pe ea a Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este locul întâlnirii dintre moarte și viață, dintre timp și veșnicie, durere mântuitoare, slavă tainică purtătoare de viață. Prin Cruce, postul se cinstește, înfrânarea strălucește, rugăciunea se
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_cruce_si_postu_stelian_gombos_1394011653.html [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
și lemurieni. În îndoiala mea metodică, mă bate existența să cuget că Alina Mungiu Pippidi știe în mod sigur că, teoretic, în lumina morfodinamicii, orice alcătuire a minții umane este predictibilă, inclusiv mecanismele de funcționare a minții înseși. Și numai temporalitate și jocurile de putere aparțin unor dimensiuni diferite ale realității. De aceea, jocurile de putere pot interveni tragic în jocurile minții - astfel pot muri milioane de oameni, în timp ce mintea lor desfășoară harta jocurilor pure: creștinii mizând pe conexiunea cu Harta
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1426748464.html [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
la figurativul artei, la reprezentare, la mimesis, iată că filologul de profesie, Ana Pop Sârbu deține valențele acestor procedee în esența lor. Explorarea lumii într-un mod relaxat cu o glisare a eului pe imaginile reperate real dar și relaxarea temporalității prin amintiri și nostalgii însăilate acestor imagini, sunt formule estetice proprii postmodernismului și marelui său labirint de exprimare... De la Fire de pământ ( Acum nici salcâmul nu mai e alb), la Linii albastre (Plantele, literele, zidurile se destramă), despre Pietre ( Nu
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1485704713.html [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
atât glăsuitorul prin cuvânt, cât și glăsuitoarea prin glas, poetul și cântăreața care au plămădit la un loc durerea și dorul din lutul propriilor vieți, smălțuindu-le cu sufletele lor, au plecat unul după celălalt în călătoria fără capete și temporalitate, cuvântul „dor” mai denumește o stare a ființei: frigul! Când, pe 17 decembrie 1995, la Buzău, la numai patruzeci și trei de ani, în necrezut ceas al ultimei sale seri, a căzut, pentru că inimei i se curmase timpul, zice-se
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1438434122.html [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
integrantă, dar și integratoare a timpului ca atare privit în ansamblul său, unul neîngrădit între coordonate fixe și supuse desuetudinii din punct de vedere conceptual. Cu alte cuvinte, omul de cultură și jurnalistul Eminescu transcend, deopotrivă, limitele profane ale oricărei temporalități statistice, topind simbiotic în templul interior spiritual propriu o formă de gândire autentică, globală, lucidă și, nu în ultimul rând, detașată complet de nivelul reducționist al specificiului cotidian, uneori, reprobabil, din perspectiva culoarului de mentalitate a unui anume veac. Este
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1421624896.html [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
nu crea sincope, întreruperi, în curentul energiei universale care-l ține viu. După cele descrise putem observa că tot ce ne înconjoară sunt forme ale conștiinței (pentru că numai ea este eternă, infinită și ubicuă) iar pentru a putea supraviețui în temporalitatea limitărilor noastre predestinate trebuie vital să ne șlefuim prin combustia acestor conștiințe! Fiindcă, între vectorii infinitului și cei ai eternității noi suntem supape de răsuflare prin care cele două nesfârșite sensuri își revigorează “motoarele”. Estimp, omul își poate savura binefacerile
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_deoumanismul_doctrina_alexandru_oblu_1354227058.html [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
devine realitatea însăși, simbolurile nefiind simple metafore, ci realități trăite. Nu este vorba de o simpla dominare a mass-mediei electronice, chiar dacă ea este un instrument indispensabil al noii culturi virtuale, ci de o fluidizare a spațiului și o anihilare a temporalității, cadre esențiale pentru experiența umană. Cultura virtuală schimbând caracterul acestor realități substituie în mod fundamental experiența omului de până acum cu una calitativ diferită față de ceea ce s-a trăit până acum. Pe de o parte, funcțiile și valorile dominante ale
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_si_raportarea_sa_stelian_gombos_1333093778.html [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
1907, aflată în colecția muzeului) alături de lucrări de sculptură, pictură, desen, video și performance de Paul Neagu, Anish Kapoor, Tony Cragg, Nigel Rolfe, Marianne Eigenheer, Neville Gabie, Vlad Nancă și Nona Inescu, într-un dialog despre esențializarea formei, intensități și temporalități diferite ale materiei, procesualitate, corporalitate, metamorfoza materiei în acțiune și a acțiunii în materie și text.
Un Brâncuși necunoscut se dezvăluie la Londra by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104445_a_105737]
-
cusut de haină/ ei nu sunt decât sclavii vieții/ dorind să profite de fiecare ocazie/ și iată că aleargă/ pe partea cealaltă a drumului orb/ acolo unde pasajul de pietoni/ e o chestie personală.” (Vinerea mare). Dezlipirea construcției palpabile de temporalitate, se face precum timbrul de scrisoare, lent și atent dar hotărât, fără a se folosi iluzii optice, ci doar acea țesătură de stări intercognitive și intercocnetive. Fără prea mare fast, doar cu o conștiență plurală, demnă de remarcat, poetul se
DANIEL MARIAN DESPRE KÁROLY FELLINGER de BAKI YMERI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1488528643.html [Corola-blog/BlogPost/378022_a_379351]
-
se naște singur și tot singur moare, iar de-a lungul vieții are un nesfârșit de episoade de singurătate, mai ales acelea în care fiind lângă cineva ce are incoerență în raționamentele vieții... dar, nu singurătățile sunt menirile omului, ci temporalități, iar dacă în caz că nu renunță, cât de divine sunt episoadele mult așteptate ce le putea trăi lângă cineva potrivit, episoade pe care le-a vizualizat chiar prin credință, trăindu-le la un moment dat pottrivit așa cum speranța i-a redat
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1433451069.html [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
se cunoaște pe sine doar prin forma developată în viața socială sau din imaginile celorlalți despre sine. El pare situat la linia universului, despărțind conuri ale istoriei mitice, umane sau personale. „Spațiul dintre mine și timpul meu” e o spațio-temporalitate care conduce, pe de o parte, la originea mitică a Cuvântului Genezei, iar, pe de altă parte, la solipsismul absolut al conștiinței speculare: „fereastra prin care/ o să privesc depărtarea, -/ ea însăși o fereastră/ a sunetelor spre nesfârșit.// poate e doar
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/teodor_dume_1489945991.html [Corola-blog/BlogPost/373442_a_374771]
-
em) amuzicali, ba chiar, probabil, suferinzi de amuzie, de vreme ce muzica devine în timp, - în timpul cel cu care curge. Or, nouă, curgerea ne este interzisă. Noi suntem cocoloașe de timp aglomerat (ca, eventual, eternitatea); iarpentru a avea și noi istorie, adică temporalitate, ar trebui să fim, cu grijă, depliați, - act ce implică o durată nu prea scurtă. Dacă să faci un cocoloș e un proces cvasiinstantaneu, să-l descocoloșești implică multă răbdare, chiar migală. R: Arta plastică v-ar fi, în cazul
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
și știința sunt “obiecte ideale”, adică sisteme autonome de Idei care au baza de sprijin în afara Lumii și în afara planetei Terra, introduse (de știința zeilor solari) în realitate istorică, aceste Idei acționează ca “un fractal în spațiul Hilbert”. Și numai temporalitatea (timpul social, spărgându-se) prin jocurile de putere aparțin unor dimensiuni diferite ale realității. De aceea, jocurile de putere religioasă și spirituală pot interveni tragic în jocurile minții, atunci când trebuie să întemeiezi un stat, un templu sau o casă - astfel
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_constantin_milea_sandu_1389001315.html [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic de răspunsul la spaima în fața temporalității, ca tendință profundă de respingere a timpului cronologic: „Ce rost să mai strig timpului, / acestei lumi inerte și surde? / când nu mai pot găsi / lacrima din ochiul timpului / iar sufletul lumii / s-a stins în aduceri-aminte?!” (Cui să strig?). Pentru
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/_autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_in_poezia_viorelei_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
condiție a trăirii adevăratei experiențe artistice. De câte ori nu s-a spus despre o femeie frumoasă că este ca o „cadră”, ca un tablou. Altfel spus, o operă vie de artă. Firește că afirmarea unei astfel de frumuseți nu amăgește doar temporalitatea, ci se revendică dintr-un model, dintr-un arhetip estetic pe care îl purtăm în minte și care se poate modifica după împrejurări, vârstă și experiențe. Dar plăcerea atingerii trupului unei femeie nu se poate asemăna nici cu jocul cu
SPECTACOLUL STRĂZII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_spectacolul_str_dan_caragea_1375098374.html [Corola-blog/BlogPost/340533_a_341862]
-
Experiența de viață e un dar care-i deschide autoarei drumul confruntărilor cu sinele. În multe dintre poeme transpare vocația mistică. Registrul e grav și verbele coabitează cu aspirația către minunea nepământeană a zborului. Un zbor ce trimite către salvatoarea temporalitate. ...în miezul credinței,/mă înfrupt cu taina zborului,/doborând rând pe rând,/ blestemele timpului rătăcitor,/printre aripi de cenușă. (Stare 16) Dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei spune poeta la un moment dat. O rugă-strigăt, emoționantă, imperativă. Piatra întruchipează rezistența, imuabilitatea
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cu_incredere_despre_poezie_d_anne_marie_bejliu_1367329028.html [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
facă parte din ființa sa. Omul nu a fost, nu este și nu va fi niciodată om, pentru a decide pe urmă dacă primește sau nu să fie dependent de apă, așa cum nu poate să nu fie asociat aerului, hranei, temporalității și altor determinații ale premergerii, duratei și sfârșitului de viață. Material și spiritual, apa condiționează o maximă servitute a omului față de ea, pentru că, în măsura în care omul o bruschează, își atrage de partea sa imediate sau de perspectivă reverse, uneori devastatoare, ale
EMIL VAMANU: PROBLEME DE CONŞTIINŢĂ ÎN RAPORTUL APĂ-LUMEA VIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Emil_vamanu_probleme_de_cons_aurel_v_zgheran_1385144967.html [Corola-blog/BlogPost/372328_a_373657]
-
altfel: nu înțeleg decât cei care sunt arestați. Revelarea absurdului vieții (arestarea) are loc întotdeauna în singurătate, într-un habitat familiar când omul are mai mult timp să stea față în față cu propria-și sineitate. Ieșirea din orizontul acestei temporalități altinice, fierbinți și intrarea în infratemporalitatea cotidiană (serviciu, prieteni, companii amoroase, petreceri etc.) e întotdeauna reconfortantă, echivalează cu uitarea, te obligă să-ți trăiești viața în exterioritatea ființei tale adânci, impersonal, prin delegație. După arestare Josef K. spune: La bancă
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]