37 matches
-
Lucian Blaga, Adrian Maniu, Aron Cotruș, N. Crevedia, Mihai Beniuc). Dintre prozatorii cu masivă prezență în „Gândirea” și în reviste din constelația ei, doar Victor Papilian este realmente un „gândirist” (deși tematica sa e mai mult urbană, deci netradițională), prin tendenționismul și chiar tezismul creștin ortodox al unor scrieri. Cezar Petrescu a debutat în 1922 cu volumul tipic sămănătorist Scrisorile unui răzeș, spre a încerca după aceea să scrie, urmând modelul „comediei umane” a lui Balzac, o „cronică românească a secolului
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
se cere să treacă lumea printr-o prismă individuală, printr-un temperament original”, dar și „printr-un caracter”, adică „să fi căutat în acest vast spectacol [...] un adânc și vecinic înțeles moral”, care reprezintă, pentru el, „atitudinea morală în poezie”. Tendenționismul de orice nuanță (socialist, poporanist sau creștin) este respins, fie și doar ca retorism gol. Și tot aidoma maestrului său, T. vede de la început (în eseul Un criteriu al selecțiunii valorilor naționale) mișcarea literară „îndreptându-se pe dibuite spre obârșia
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
bergsonian și deturnează ceea ce e viabil în teoriile lui Francisc Rainer înspre un materialism abuziv (1948), în Gherea identifică un exponent al ideilor lui Cernâșevski, Belinski, Herțen și Dobroliubov. Deși cultivat și bine informat, el profesează acum - cu un zelos tendenționism sociologizant - idei aberante, ce au avut o influență dezastruoasă: ca să teoretizeze „imaginea omului nou, a tânărului revoluționar de tip stalinist”, va face istoria „decadenței literare occidentale”. Bunăoară, Alfred de Vigny și Alfred de Musset ar marca începutul expresiei decadentismului burgheziei
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
de la noi, începând cu epoca de la 1848 și prelungite în viața publicistică și literară a ultimei părți a veacului al XIX-lea, în care termenii „poporal”, „poporan”, „popular”, utilizați în diverse accepții, cunosc o mare utilizare. P. continuă și principiile tendenționismului în artă preluate de la „Contemporanul”, militând pentru asigurarea specificului național și respingând ideea de gratuitate, „arta pentru artă”. Se pleacă de la premisa că arta exprimă viața în toate manifestările ei, într-o manieră sinceră și cu mijloace specifice, conchizându-se
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
când nu sunt sordide. Ceva mai multă substanță epică există în celălalt roman, Ne caută pământul. Dar povestea a două surori cu firi opuse, cea mare - realistă, acceptându-și senină destinul, cea mică - romanțioasă și aventuroasă, este grevată de un tendenționism caduc și de reminiscențe literare neasimilate. O oarecare siguranță în conturarea tabloului vieții rurale arată totuși un progres al autorului. Pe o temă de interes deosebit, Istoricul Societăților Scriitorilor Români se constituie ca un documentar al evoluției instituției avute în
MUNTEANU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
tenaci și răzbătători, dar, în final, el cunoaște o transformare - insuficient motivată epic -, ce-l face să ia chipul „chiaburului”. Reușind să transpună în dialoguri firea țăranului, Morarul are și pagini de subtilă comedie, ce îl prevestesc pe Marin Preda. Tendenționismul se simte mai pregnant în povestirile din Soarele din fereastră, în piesa Zile de februarie și în scenariul radiofonic Omul cu două suflete. Clișeele epocii - „dușmanul de clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
și literatura militantă. Ideea de revoluție literară are însă o semnificație mai bogată. Statutul literaturii ca agent ideologic este suficient de controversat. Literatura cu „teză” ca și cea „cu tendință” este revendicată în mod curent în tot cursul secolului. Un tendenționism - moral, educativ, filosofic - regăsim începând cu romanticii. Literaturii i se recunoaște impactul ideologic pe care îl poate avea, ea este o adevărată putere „spirituală”, conduce politica, domină puterile statului. Mulți exprimă această convingere în epocă (Shelley, Hugo etc.) Ideologizarea literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
deci lui Holdengraeber, „teza“ și-o vede confirmată, dar prețul succesului este nebunia urmată de sinucidere. Pompiliu Constantinescu a vorbit despre „misoghinismul tolstoist“ al cărții lui Benador, trimițând la Sonata Kreutzer și deslușind, în temeiul acestei apropieri, o urmă de tendenționism la prozatorul nostru și chiar o contradicție între ceea ce în romanul său este „luciditate demonstrativă“ și devastatoarea suferință provocată de gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că orice femeie cade“, de ce suferă totuși atât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmare Maiorescu va deveni primul formulator, încă timid, al "specificului național", exaltând poezia populară și cerând o limbă cu "adevărat romînească". Schopenhauerismul ar fi trebuit să ducă pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar e de părere că "îndeletnicirea literară trebuie să fie prevăzătoare, dornică să instruiască pe ceilalți și să le folosească", iar scriitorul, "un pedagog, dacă nu un profesor". "Arta pentru artă este o iluzie și o deșartă fanfaronadă." La început tendenționismul e discret, constând în zugrăvirea luptei între virtute și ispită. Cea mai bună nuvelă de această categorie este De la noi, la Cladova. De popa Tonea s-a îndrăgostit Borivoje, nevasta prea tânără a lui jupân Traico. Popa, om aprins și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
clocotitor de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii ale contemporanilor), socotind-o
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]