37 matches
-
au alcătuit coloana vertebrală a secției române a postului de radio Europa liberă, fără nici o șovăire, fără nici o abatere de la principiile lovinesciene. Se ridică în ultima vreme voci înclinate a distorsiona realitatea, incriminînd așa-numita estetică de... eticism, ergo de tendenționism. Dar ce tendință decît cea estetică ar putea încăpea în discursul consacrat tocmai indicării imixtiunilor ideologice, deparazitării creației de puzderia de falsuri ce i s-au aplicat, regăsirii, prin hățișuri și denivelări anevoie de învins, a drumului drept? Estetica (termen
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
în direcții moraliste (dar și pur și simplu morale) politice (dar și pur și simplu sociale, întrucît întreaga obște românească e pîndită de primejdii catastrofice). Paginile de față, mărturisește autoarea, sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce nu e un tendenționism, ci o firească ieșire din postura egotică a creatorului, o joncțiune a acestuia cu lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd era nevoie, într-un fel ce depășea decorul confortabil al camerei sale
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
va păstra de-a pururi o tangență cu arta. * Cursul bolii: prea ampla ei umanitate. * Memoria: cea mai apăsătoare ficțiune a omenirii. Încetînd a ființa în real, trecutul se transferă într-o viziune incontrolabilă, deopotrivă la cheremul gratuității și al tendenționismelor. * O veritabilă inteligență nu expulzează sentimentul, ci-l imită prin insondabil. * O creație începe prin ea însăși și sfîrșește prin stil. Sau, chiar mai rău, prin manieră. * Orice înscenare are o tentă de frivolitate. Stilurile cultivate deliberat constituie teatrele literaturii
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
coexistă cu și se corijează prin ipostaza unui homo religiosus, pe care, prin extensia, însă și prin accentul ei de profunzime angajantă, o putem socoti ca fiind fundamentală pentru eseistul în discuție. Fără a invalida criteriul estetic, departe de orice tendenționism simplificator, Nicolae Balotă caută a-l asocia cu cel religios, criteriul superior pe scara kierkegaardiană, statuînd cîteva devize ale demersului d-sale precum următoarele: "«De cîte secole o mare religie n-a mai zguduit lumea din temelii»? se întreabă autorul
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
care nu e doar "atitudinea politică revoluționară" rusească, ce-i adună pe "pravoslavnicii, în promiscuitate cu nihiliștii și anarhiștii", ci și, în opinia sa, însuși fundamentul psihiei etnice corespunzătoare. Evident, nu discutăm acum cîtă dreptate ar putea avea poetul în tendenționismul sau profilactic. Ni se pare semnificativă, pînă la pitoresc, silința să de-a părea european cu prisosință ("mai catolic decît papă"), pornind din aceleași impulsuri de inferioritate socială ce dorește a se autolichida. El însuși cultivator al excesului, al unui
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
doar de ,,mutația valorilor estetice" și a ,,sensibilității", ci și de dereglarea lor, de-atîtea ori gravă pînă la pulverizare, produsă de un sistem politic aberant, clădit pe cenzură și pe autocenzură, pe excomunicări și celebrări cu o motivație extraestetică, pe tendenționism ideologic și propagandistic? E clar pentru orice conștiință integră că revizuirile sînt, în momentul de față, ca să zicem așa, dublu necesare. O dată pentru a marca translația în timp a sensibilității receptoare, ce-și impune, periodic, noi seturi de opțiuni axiologice
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
clocotitor de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii ale contemporanilor), socotind-o
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
tenaci și răzbătători, dar, în final, el cunoaște o transformare - insuficient motivată epic -, ce-l face să ia chipul „chiaburului”. Reușind să transpună în dialoguri firea țăranului, Morarul are și pagini de subtilă comedie, ce îl prevestesc pe Marin Preda. Tendenționismul se simte mai pregnant în povestirile din Soarele din fereastră, în piesa Zile de februarie și în scenariul radiofonic Omul cu două suflete. Clișeele epocii - „dușmanul de clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
urmare Maiorescu va deveni primul formulator, încă timid, al "specificului național", exaltând poezia populară și cerând o limbă cu "adevărat romînească". Schopenhauerismul ar fi trebuit să ducă pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar e de părere că "îndeletnicirea literară trebuie să fie prevăzătoare, dornică să instruiască pe ceilalți și să le folosească", iar scriitorul, "un pedagog, dacă nu un profesor". "Arta pentru artă este o iluzie și o deșartă fanfaronadă." La început tendenționismul e discret, constând în zugrăvirea luptei între virtute și ispită. Cea mai bună nuvelă de această categorie este De la noi, la Cladova. De popa Tonea s-a îndrăgostit Borivoje, nevasta prea tânără a lui jupân Traico. Popa, om aprins și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și literatura militantă. Ideea de revoluție literară are însă o semnificație mai bogată. Statutul literaturii ca agent ideologic este suficient de controversat. Literatura cu „teză” ca și cea „cu tendință” este revendicată în mod curent în tot cursul secolului. Un tendenționism - moral, educativ, filosofic - regăsim începând cu romanticii. Literaturii i se recunoaște impactul ideologic pe care îl poate avea, ea este o adevărată putere „spirituală”, conduce politica, domină puterile statului. Mulți exprimă această convingere în epocă (Shelley, Hugo etc.) Ideologizarea literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]