86 matches
-
degrabă un soi de paranteză dilematică, de intruziune ușor surprinzătoare pentru lector. Spre exemplu, cu cât afectează pasajul mai sus citat admirabila proză care este O călătorie de plăcere? Poate că cea mai potrivită introducere la discuția despre mult reproșata tendențiozitate a viziunii din Cronică de familie o reprezintă metafora cabinetului oglinzilor. Fie că le-a trăit realmente, fie că le-a inventat retrospectiv, scriitorul a perceput violent anumite imagini sau stări, pe care le recompune apoi ca ficțiuni personale. Ele
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
scape" ceva insurgent, înșelând chiar vigilența cenzorilor care aplicaseră viza de rigoare". Astfel că, tracasat de presiuni, Petru Dumitriu intenționa să adauge ediției din 1955 a Cronicii un Cuvânt înainte, în care să se scuze pentru absența unei prea mari tendențiozități în prezentarea aristocrației (de care, oricum, această primă variantă a romanului nu ducea deloc lipsă). În cele din urmă, a renunțat la această introducere: "Prin istoria unei familii, autorul a încercat să picteze câteva tablouri ale claselor cărora aparțineau Cozienii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
complet tarate prin imixtiunea ideologică. Aristocrația românească este vituperată prin caricaturizare: în Cronică nu există aproape niciun personaj pozitiv, cu excepția cuplului din Salata, cu model autobiografic lesne de decodat. Dilema scriitorului va fi fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma imaginarului său prin formula spiralei degradante a generațiilor) să devină evidentă cât mai târziu cu putință, deși trebuia să fie prezentă încă de la început. Imaginația și talentul său fac o adevărată echilibristică
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Lumea aristocrației românești este extravagantă în sens negativ și pasiunea cu care scriitorul o înfățișează e evidentă. Mai rămân detaliile, observate atât de comentatorii din epocă, cât și de cei de după 1990, și condamnate după două raportări fundamental diferite. Însă, tendențiozitatea alegerii momentelor temporale nu e stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil topită în masa epică, nu e punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
de a vorbi cu o minimă adecvare despre fenomenul legionar piere". Într-atît de pasională e atmosfera ce înconjoară fenomenul istoric cu pricina, încît pînă și plasarea cercetătorului într-un "spațiu neutru", al înregistrării evenimentelor, nu e scutită de suspiciunea unei tendențiozități mascate, a unui odios partizanat disimulat. Și totuși nu putem trece cu vederea la nesfîrșit ori a eticheta rudimentar faptul că am avut a face cu o mișcare de masă, care a cuprins straturile sociale cele mai felurite, dintre care
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
Oana Soare In volumul al III-lea există două proze derutante, o altă consecință a schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației din Fuga se sprijină pe câțiva dintre pilonii centrali ai imaginarului scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
27 de ani. Cea mai mare vâlvă a făcut-o un presupus scandal sexual, al căror protagoniști ar fi Andreea Lambru și Mihai Bălășescu, un membru al formațiunii politice. PNL condamnă Rtv, televiziunea care a făcut publice aceste informații, de tendențiozitate și atacuri la adresa președintelui partidului, Crin Antonescu. ”PNL dezavuează implicarea directă în această diversiune mediatică a numelui președintelui Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, și a unor lideri liberali, ceea ce ne face să credem că este vorba despre o acțiune tendențioasă
PNL se luptă cu RTV în cazul Andreei Lambru by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80795_a_82120]
-
în ultima vreme, întrece orice imaginație. Iar justiția pare teatrul fără sfârșit al interpretărilor, declarațiilor și schimbului de replici. Ce m-a uimit foarte tare astăzi este neașteptata decizie a CSM... Eu cred că cerința decentă și de bun-simț, fără tendențiozitate sau politicianism, era să sesizeze Inspecția Judiciară pe felul în care sunt transmise presei informații din dosare cu mare încărcătură politică tocmai în momente cheie”, a scris deputatul liberal. Alina Gorghiu critică în continuare decizia Consiliului Superior al Magistraturii, motivată
Gorghiu: Ce se întâmplă în și între instituțiile statului întrece orice imaginație () [Corola-journal/Journalistic/42940_a_44265]
-
ceea ce-l privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să nu pierdem din vedere că I. D. Sîrbu a fost și un critic sagace al vieții culturale din perioada totalitară. El a perceput între primii notele ei de tendențiozitate, conformism, mimetism care au dus la construirea la început a unei scări de valori ce reflecta în chip scandalos paradigma propagandei, apoi a uneia mixte, prin care cîrmuirea dovedea o anume abilitate, voind a se orna cu cîteva nume de
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
critici bizuite pe valori, care-și propune a promova autonomia esteticului, refăcînd relația vitală cu perioada interbelică. O asemenea opțiune implica și o reacție împotriva "excesului documentarist provenit din lipsa interpretării și a judecății", de facto subsumat adesea, la rîndu-i, tendențiozității oficiale și, în consecință, cultiva o deschidere spre libertatea asigurată de eseu. Pătată de ideologizare și propagandă, perspectiva istorică părea a se descalifica în sine. Era ca o saturație produsă de un fel de mîncare oferit invariabil multă vreme și
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
de finețe verbală pe care le apreciam în prestația cronicarului de odinioară al "Convorbirilor literare". Ne scapă însă ceva. Care să fie mobilul mai înalt al demersului d-sale contestatar? Criticul iașiot nu are nici aerul unui adept al vreunei tendențiozități în artă, nici nu vizează, cum ne îngăduim a bănui, să se măsoare de la statura Călinescului cu un stîlp de susținere al criticii românești. Să considerăm atunci că aruncă mănușa întregii noastre critici care a ieșit de sub "mantaua" lui Maiorescu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
similar în dogmatism cu antisemitismul. Ar mai fi dispus preopinentul nostru să aștearnă pe hârtie asemenea sofisme congruente cu Ťlogicať propoziției ce ne-a stupefiat? Nu cumva frivolitatea comentariului d-sale se produce într-o unică direcție, semnificând o stânjenitoare tendențiozitate?" Întrebare retorică, la care ar fi bine, totuși, ca Norman Manea să răspundă. Avem motive să credem, însă, că n-o va face. Lecția de demitizare În aceeași revistă, Acolada nr. 12/ 2008, remarcabilă prin ținuta ei intelectuală, Ana Blandiana
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
transformând-o în comandă politică a alianței de dreapta, în tentativă de a-l “discredita” pe Johannis, urmărind „scopuri și interese oneroase“, este, totuși, prea mult pentru o cauză atât de meschină precum atacarea cu orice preț a revistei 22. Tendențiozitatea articolului poate fi decelată cu ușurință, iar utilizarea unor termeni precum„mizerie“ este excesivă. Cel puțin. D-l Goțiu afirmă că știe foarte bine cum funcționează instituțiile de presă, sugerând că și în cazul revistei 22 „decizia de publicare a
Mihai Goțiu - Andreea Pora, scandal monstru din cauza unui articol despre Klaus Iohannis by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/78889_a_80214]
-
fine, cenzorul politic își apără cauza lui pierdută în bătălia cu literatura bună: vrea să-l oblige pe cititor să confunde ficțiunea, nu cu realitatea de toate zilele, ci cu aceea pe care a confecționat-o el însuși în conformitate cu doctrina. Tendențiozitatea și chiar teza i se par la fel de necesare ca și moralistului, doar că în ochii lui au o valoare ideologică. Când e temeinic pusă în practică, această presiune asupra romanelor face din ele principala formă de mistificare a realității istorice
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
în parametrii săi clasici", dă pe față încă o dată, în formulă memorabilă, întreaga aversiune ce i-o trezește bicisnica literatură. În obiectiv, nu altceva decît poezia. Se face o referință la un text arghezian ce i-ar confirma, pe moment, tendențiozitatea: „Într-un loc, T. Arghezi amintește și el într-un articol despre «Luna Pădurilor» (mi se pare), că suntem un popor de poeți și nimic mai mult". Ah, de-am fi într-adevăr un „popor de poeți!". Să revenim acum
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
care și-o îngăduie părintele Agârbiceanu, cum spune Călinescu, este de a pune sub ochii cititorului lupta dintre Bine și Rău. Dar nu face asta literatura din toate timpurile? Prezența moralei nu trebuie confundată cu moralizarea, nici problematizarea literaturii cu tendențiozitatea. Fără să fie o capodoperă, Luncușoara în Păresemi este o bună pledoarie în favoarea absolvirii operei lui Ion Agârbiceanu de culpa „sămănătorismului funciar”, de care vorbea Lovinescu. Dintre celelalte lucrări prezente în volumul al treilea al ediției de Scrieri creștine, ar
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
vorbi de Cronica de familie, fiindcă ea arată (?!) că clasa dominantă a căzut în urma viciilor sale, și nu în urma luptei clasei muncitoare (?!)!" Câtă ingeniozitate, ca să distrugi o operă care s-a impus și în Franța capitalistă, unde toți mârâie împotriva „tendențiozității" ei, dar nu o pot nega. Numai Beniuc și ciracii săi vor s-o distrugă, și, dacă se poate, să mă distrugă și pe mine. În ce stare de spirit pot scrie eu acuma, când am atâtea dificultăți artistice și
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
în psihologia sa avant la lettre. însă nu e vorba de-o neimplicare mai mult ori mai puțin ipocrită, de speța celor ce conțin calcule și resentimente disimulate. Ci de-o privire a unei lucidități calme, apte a disocia excesele, tendențiozitățile, ereziile, mistificările. Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
autorul în textul Nichita Stănescu - o rudă a lui Adrian Păunescu, un fel de revers al medaliei reprezentate de remarcabila tabletă Lolitele înțepate (despre tinerele poete Ruxandra Novac și Domnica Drumea). Ceea ce frapează în comentariul dedicat lui Nichita Stănescu este tendențiozitatea unui analist, de regulă, atât de obiectiv-pătrunzător. Marele poet ar fi fost ,un stâlp al susținerii sistemului ceaușist prin propagandă literar-artistică", un practicant al ,prostituției artistice", care ,și-a construit cu răbdare o imagine de poet boem". Atât de construită
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
deja bine știute, însă meritul autorului e de a le fi surprins ,pe viu", cu emoția corespondentă a contactului inițial. Comentariul său spulberă pretenția de adevăr a propozițiilor oficiale, denunță materialul sofistic ieftin din care au fost confecționate în atelierele tendențiozității de partid și de stat. Astfel, utilizînd tertipul ,umanizării" discursului lor, activiștii au susținut că, deși am avut ,greșeli" și s-au săvîrșit ilegalități, ,mersul a fost mereu ascendent", n-a fost influențată ,direcția de înaintare" etc. Dar aici, socotește
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
mult mai simplu. G.S.: Ce este specific săptămânalului „Agenda“ și îl face să fie diferit față de alte publicații? Z.K.: După cum se poate citi și pe frontispiciul „Agendei“, publicația este „săptămânal de informații și divertisment“, ceea ce înseamnă informare obiectivă, fără tendențiozitate sau intenția de influențare a cititorului. Săptămânalul a fost conceput ca o publicație care nu se implică în politică. Cititorul primește ceea ce îl interesează să afle, iar opiniile și le formează singur, în funcție de aprecierile personale. G.S.: Și totuși, se va
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
cerne o măruntă ninsoare de melancolie estetizanta, dezagregata din propriul suflet al interpretei, fără a fi prea dulce, ci prea sensibil și împodobit că floarea, cu soare, parfum și catifea. Toate cântecele Marioarei Mân Gheorghe sunt o narațiune admirabila contra tendențiozității artei actuale către obiectul vânzării și înstrăinării cântecului! Să vină un cântec din inimă Ardealului și să se așeze sub zidurile de cleștar de aproape de București, rămânând cu lutul lui, cu iarba lui, cu frunzele sale, cu cerul și păsările
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
text extraordinar. Este vorba despre o critică intolerantă și indignată, dar, în același timp, nespus de delicată a romanului „fiului risipitor” sau enfant prodige, roman considerat scandalos și nedemn, deoarece folosește și manipulează personaje și evenimente adevărate, cu inexactitate, cu tendențiozitate, cu lipsă de pudoare, din interes moral, cu viclenie. Pe scurt, o carte ce discreditează și dezonorează familia Camon și sărmanul său sat de țărani, încălcând pactele, adică legea cârdășiei, tăcerea, respectul față de om. Toate acestea sunt spuse într-un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Moldovy i Valahii ot otdalennyh vremen do okončjatel’nogo pokorenija Trajanom v 105 g, 1828, AISRL, f. 673, inv. 1, dosar 245, p. 132. istorico-politic34, în care, potrivit lui I. Liprandi, istoria veche a spațiului extracarpatic a fost în întregime ignorată. Tendențiozitatea studiului lui I. Liprandi devine clară din clipa în care, chiar în partea introductivă, se afirmă că „apariția lucrării date este legată de dorința mea de a completa acest gol din istoria Principatelor Române. Importanța ei crește mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rămân la un nivel estetic decent, poemele lor (multe republicate) răspund aceleiași „comenzi sociale” căreia i s-au conformat alte numeroase producții stalinist-proletcultiste popularizate aici, aparținând lui Marcel Breslașu, Petru Vintilă, A. Toma, Dumitru Corbea ș.a. Mai puțin marcată de tendențiozitate pare proza, poate și din cauza spațiului ceva mai redus care i se acordă. Sunt de reținut, în afara reluării unor fragmente din opera lui Mihail Sadoveanu, Gala Galaction și Victor Ion Popa, povestirile lui Mircea Alexiu (Anticarul, Cartea condamnă, Țigarea), o
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]