36 matches
-
este generat de simboluri, numite simplu Înmulțirea este dată prin concatenarea acestor simboluri, care impune în plus față de adunare, și faptul că necesită ca înmulțirea cu un scalar să fie comutativă cu produsul tensorial ⊗, în același fel ca și produsul tensorial a două spații vectoriale introdus mai sus. În general, nu există relații între și . Forțând două astfel de elemente să fie egale, se obțin , pe când punerea condiției ca dă . Spații vectoriale au multiple aplicații întrucât apar în multe situații, și
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
legată de temperatură prin teorema echipartiției, insă teorema virialului nu depinde de noțiunea de temperatură așa că poate fi aplicată și sistemelor care nu sunt în echilibru termic. Teorema a fost generalizată în diverse moduri cum ar fi de exemplu formă tensoriala. Dacă forță dintre două particule oarecare provine dintr-un potențial "V"("r") = "αr" care este proporțional cu puterea n a distanței dintre particule, atunci teorema capătă formă simplificată: Astfel, de două ori media energiei cinetice totale este egală cu de
Teorema virialului () [Corola-website/Science/317213_a_318542]
-
Lordul Rayleigh a publicat o generalizare a teoremei virialului în 1903. Henri Poincaré a aplicat o formă a teoremei virialului în 1911 problemei stabilității cosmologice. O formă variaționala a teoremei virialului a fost dezvoltată în 1945 de către Ledoux. O formă tensoriala a teoremei virialului a fost dezvoltată de către Parker, Chandrasekhar și Fermi. Următoarea generalizare a fost făcută de către Pollard în 1964 pentru cazul legii pătratice inverse . Afirmația formulă 24 este adevărata numai și numai dacă formulă 25.
Teorema virialului () [Corola-website/Science/317213_a_318542]
-
sunt un caz special al polinoamelor Legendre, iar când sunt considerate în formă de armonice sferice, aceste polinoame reflectă, într-un anumit sens, proprietățile de simetrie a două sfere, sau echivalent, rotațiile date de grupul Lie SO(3). În produsul tensorial se întâlnesc decompoziții de reprezentări concrete ale grupului coeficienților Clabsch-Gordon, care pot fi scriși sub forma seriei hipergeometrice F.
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
reciproc: formula 33. Viteza areolară instantanee e legată de viteza unghiulară instantanee prin relația geometrică dintre unghiul la centru elementar, modulul vectorului de poziție și a vectorului rază de curbură locală. Scrierea relației generale dintre cele două mărimi fizice presupune formalismul tensorial pentru varietățile diferențiabile de ordinul doi. Pentru cazuri simple, cum ar fi cel al mișcării circulare uniforme a unui punct material, relația dintre cele două mărimi se poate scrie relativ simplu ținând seama de formula particulară a celor două mărimi
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
În teoria relativității generalizate, o soluție exactă este o varietate lorentziană cu anumite câmpuri tensoriale care modelează stările materiei obișnuite, cum ar fi fluidele, sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
În teoria relativității generalizate, o soluție exactă este o varietate lorentziană cu anumite câmpuri tensoriale care modelează stările materiei obișnuite, cum ar fi fluidele, sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o rețetă standard folosită frecvent în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o rețetă standard folosită frecvent în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului energie-impuls formula 1. Anume, oricând un câmp este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar trebui să dea componenta
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar trebui să dea componenta impuls-energie datorată câmpului. În final, când se adună toate componentele tensorului energie-impuls, rezultatul trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein: În ecuațiile descrise mai sus, câmpul tensorial din partea stângă, tensorul Einstein, se calculează unic din tensorul metricii, ce face parte din definiția unei varietăți lorentziene. Întrucât tensorul Einstein singur nu determină complet tensorul Riemann, lăsând tensorul Weyl nespecificat, ecuația Einstein poate fi considerată a fi un fel
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
un câmp de forță conservativ și poate fi definit prin legea atracției universale. Câmpul de forță generat între punctul r1 într-un spațiu unde este prezentă o masă la un punct r2: În relativitatea generală câmpul gravitațional este un câmp tensorial, reprezentat matematic printr-un tensor metric, legat de curbura spațiu-timp prin tensorul Riemann determinat de ecuația de câmp a lui Einstein. Unde T este tensorul stres-energie, G este tensorul Einstein, și "c" este viteza luminii.
Câmp gravitațional () [Corola-website/Science/327234_a_328563]
-
la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie. Începând cu 1965, este profesor la Institutul de Construcții. Pronin de la lucrările clasice ale lui W. Willing și Élie Cartan privind clasificarea grupurilor lui Sophus Lie, a cercetat în ce măsură metoda tensorială a lui Gheorghe Vrânceanu, utilizată anterior numai în anumite probleme din teoria grupurilor Lie, poate fi folosită și la studiul general a acestor grupuri.Studiul poate fi extins si in cazul grupurilor Heisenberg. A efectuat clasificarea grupurilor lui Lie cu
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]