148 matches
-
cum ar fi Iran, Pakistan și Irak se desfășoară acolo unde teocrații complicate sunt în război cu forțe seculare. Nu există guverne teocratice care să nu fie radicalizate și periculoase. Democrația și libertatea individuală nu par să fie compatibile cu teocrația radicală. Unii dintre arabi ar contrazice cu persuasiune acest punct de vedere, după cum am auzit. Istoria nu moare ușor. Din nou, individul se pare că a tras bețișorul scurt și este primul sacrificat. Începând de la cele Zece Porunci până la autocrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în secolul XXI. TITLU DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2014 SUA ocupă primul loc în Global Innovation Index ---------------------------------------------------------------- Un nou concept America întruchipând un nou concept - o nouă democrație, eliberată de autocrația trecutului - a condus o „nouă edificare” a democrației învingând teocrația și autocrația. Aceasta va fi bătălia decisivă în secolul XXI, dusă de America și aliații săi împotriva forțelor care caută să întoarcă timpul înapoi. Adevărata amenințare care stă la baza terorismului global și chiar a războaielor mai convenționale, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a războaielor mai convenționale, nu este bătălia pentru dominația unei sau alteia dintre religii, putere sau chiar politici. Este bătălia pentru ideologia care va domina viitorul - al cui mod de a concepe viitorul va domina planeta. Conflictele dintre democrație și teocrație, după cum sunt exemplificate de extremiștii religioși și între democrație și autocrație, ilustrate de regimurile care sponsorizează terorismul și alte națiuni nedemocratice vor constitui bătăliile decisive din viitor. Atât autocrația, cât și teocrația, în care guvernarea celor puțini nealeși prin vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
viitorul va domina planeta. Conflictele dintre democrație și teocrație, după cum sunt exemplificate de extremiștii religioși și între democrație și autocrație, ilustrate de regimurile care sponsorizează terorismul și alte națiuni nedemocratice vor constitui bătăliile decisive din viitor. Atât autocrația, cât și teocrația, în care guvernarea celor puțini nealeși prin vot liber exprimat peste marea masă predominantă sunt simplu, modele de guvernare nesustenabile în viitor. Pentru moment, aceste națiuni care se cramponează de trecut, vor continua să fie amenințări pentru modernitate, pace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
decât un răspuns cinic. Este imposibil să găsești o justificare imanentă a autorității sau a suveranității. Un guvernământ este compus din oameni care nu sânt calitativ deosebiți de ceilalți. Ce rațiune are atunci impunerea voinței lor altora? În acest sens, teocrația este singura care are o bază logică și metafizică. Dacă autoritatea derivă numai de la oameni, atunci îi lipsește orice temei mai adânc, și în afară de relativismul uman nu mai este nici o ieșire. Derivarea suveranității și autorității dintr-un principiu transcendent justifică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
relația dintre natură și har. Modelul medieval a primit o excelentă caracterizare sub pana lui E. Gilson: „raportul dintre filozofie și teologie este acela dintre stat și Biserică, respectiv natură și har”2. În tradiția romano-catolică, gânditorii captivați de mitul teocrației au reformulat acest principiu în termenii unei teologii integriste, care insistă asupra prezenței Bisericii în societate prin implicarea partinică a clerului în deciziile guvernamentale. Ca replică adusă acestei teologii de dreapta, mai mulți gânditori catolici au reformulat principiile unui integralism
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
că acolo se află reîntoarcerea la valori. Pe acolo ajungi să domini din nou poporul. Stalin e de drept divin, de drept popular absolut și oamenii lui sunt niște aristocrați cum n-au mai fost de secole. E imperiul perfect, teocrația perfectă, fără nici o falie sau fisură. E frumos că Churchill și Roosevelt făuresc cu propriile lor mâini inconștiente și servile acest imperiu al lumii. Am să mor cu o bucurie sălbatică la ideea că Stalin va fi stăpânul lumii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1978). Două modele de tipuri ideale și variabilele lor specifică șirul dintre religie și stat. Modelul de întrepătrundere asumă un înalt grad biserică-stat (religie-regim) congruența și unitatea efectivă a acțiunii politice și religioase deopotrivă. Variante importante ale acestui model include teocrația și cezaro-papismul. Unde teocrația există, autoritatea religie este decisivă pentru stat, pentru că se ajunge ca la nivel politic să domine religia. Modelul separării oferă autonomie instituțională pentru ambele, religie și stat. Variantele includ cele două puteri și separarea strictă de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
tipuri ideale și variabilele lor specifică șirul dintre religie și stat. Modelul de întrepătrundere asumă un înalt grad biserică-stat (religie-regim) congruența și unitatea efectivă a acțiunii politice și religioase deopotrivă. Variante importante ale acestui model include teocrația și cezaro-papismul. Unde teocrația există, autoritatea religie este decisivă pentru stat, pentru că se ajunge ca la nivel politic să domine religia. Modelul separării oferă autonomie instituțională pentru ambele, religie și stat. Variantele includ cele două puteri și separarea strictă de subtipuri. Subtipul celor două
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Pape, 1819), Louis de Bonald (Réflexions sur l'intérêt général de l'Europe, 1815) dar și Félicité de Lamennais, autorul lucrării Essai sur l'indifférence (1817); el era atunci unul din reprezentanții cei mai de seamă ai ultracismului, visînd la teocrație, reproșînd Restaurației, în primul rînd, faptul de a nu fi făurit societatea tradițională, de a nu fi permis revenirea la timpurile cînd religia conducea și organiza societatea. Din acest grup foarte omogen din punct de vedere ideologic face parte și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
condiționată de incubația unor forțe oculte de origine malefică, posedatul era fie supus la exorcisme, deseori greu de suportat, fie chiar exterminat. Tortura și execuția capitală au încheiat existența multora dintre alienați. Știm că occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit, sub acest aspect, exemple de proceduri de acest gen. Ortodoxia, strâns legată de destinele poporului român, a fost mult mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost, de obicei, sancționați; brutalizarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Bernard Shaw că "democrația este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernați mai bine". Dar oare chiar se dorește să fim guvernați mai bine? Poate oferi Asia surprize? Lumea arabă a oferit, dar s-au dovedit neplăcute. Poate teocrația iraniană... împreună cu cea de la Vatican... Cum spunea Zbigniew Brzezinski, lumea este o mare tablă de șah. Mai avem pe tablă doi "regi", o regină, patru nebuni care își fac de cap și o mulțime de pioni în rol de plevușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
discutăm niciodată despre marea transformare aflată în centrul vieții noastre politice, economice și sociale" (p.16). Putem avea alegeri libere și corecte, iar cei aleși să fie rasiști, fundamentaliști, fasciști, extremiști în general, ceea ce poate duce la dictatură, autocrație sau teocrație. Ceea ce se întîmplă în Peru, Venezuela, Egipt, Uzbekistan, Ghana, Kazahstan, Nigeria și-n multe alte țări poartă numele de "democrație neliberală". Prin "democrație", occidentalii înțeleg "democrație liberală", adică un sistem caracterizat nu doar prin alegeri libere, ci și printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
evreilor exilați, când s-au ridicat mai multe grupuri religioase, printre care: - cei ce vroiau să refacă regatul davidic (cu un rege și un mare arhiereu în pozițiile de conducere); - cei care își propuseseră să instaureze un anumit tip de teocrație sau hierocrație; - cei care rămăseseră în țară în timpul exilului, bucurându-se de anumite privilegii în absența claselor conducătoare și respingeau categoric ideea restaurării oricărui gen de stat, în așteptarea venirii Împărăției lui Dumnezeu 1. Conflictul se reflectă indirect și în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care facilitează dezvoltarea spiritului de inițiativă; . tipul de economie socialistă de piață, ce îmbină o conducere politică autocrată și o prezență masivă a statului în toate domeniile, cu o economie de piață funcțională, cu libertăți economice tot mai numeroase; . tipul teocrației de piață, în care puterea politică teocratică se îmbină cu acordarea de libertăți economice ce pot duce la formarea unei economii de piață funcționale, chiar dacă prezența statului se face simțită pretutindeni. 2.3.3. Sistemul economiei de comandă Sistemul economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
face loc un posibil: omul creștin începe să întrezărească posibilitatea unei ameliorări un "progres" a condițiilor de existență pămînteană. La Crăciunul anului 800, papa Leon al III-lea îl încoronează pe Carol cel Mare la Roma: optînd pentru monarhia spirituală (teocrația), Biserica decide să se implice cu totul în afacerile terestre. Alt eveniment major în această evoluție afirmarea, începînd cu anul 1150, și triumful în secolul al XIII-lea, a ideii de Purgatoriu. Crearea acestui al treilea spațiu (între Infern și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
solidaritate socială, bazat pe redistribuiri de venituri (numit zakat) și faptul că băncile islamice nu practică dobânda (numită ribă) în sensul dat de sistemul bancar occidental nici la credite, nici la depozite; * un caz particular al sistemului islamic îl constituie teocrația de piață iraniană. În plus, se mai poate vorbi despre tipul de economie budist, despre cel oligarhic ș.a. 3.4. SISTEMUL ECONOMIEI DE COMANDĂ Sistemul economiei de comandă a apărut ca o reacție ideologică la unele disfuncționalități reale ale sistemului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
porunca dată lui Moise. În raport cu neamurile, această acțiune este, în mod esențial, revoluție, ruptură a continuităților false ale lumii și critică radicală a oricărei autorități lumești. Taubes îl amintește aici pe Flavius Josephus, care consideră Israelul ca locul originar al teocrației: Domn este unul singur și, cum am încercat să arăt mai sus, nu cârmuiește prin reprezentanți. Teocrația capătă însă o importantă dimensiune critică și, arată autorul Eschatologiei occidentale, justifică pe de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale lumii și critică radicală a oricărei autorități lumești. Taubes îl amintește aici pe Flavius Josephus, care consideră Israelul ca locul originar al teocrației: Domn este unul singur și, cum am încercat să arăt mai sus, nu cârmuiește prin reprezentanți. Teocrația capătă însă o importantă dimensiune critică și, arată autorul Eschatologiei occidentale, justifică pe de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își pune o am prentă decisivă pe concepția iudaică a eschatonului. Aceasta stă sub o presupoziție metafizică fundamentală
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
La fel, nici o stare socială privilegiată, corespunzătoare unei vârste de aur, nu poate fi interpretată ca secularizare a eschatonului tradițional. Diferența radicală pe care Mesia o marchează nu poate fi, altfel spus, suprimată sau „interpretată“ politic sau istoric. Odată cu posibilitatea teocrației cade, pentru Benjamin, și posibilitatea oricărui substitut lumesc al acesteia. Odată ce sursele teologice sunt luate în calcul, marxismul latent al lui Benjamin devine ineficient. În crearea unei fizionomii a flaneurului, corespondentul acestei situații este faptul că acest personaj face parte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Glücks) care întemeiază ordinea profanului. În mod paradoxal însă, această căutare determină venirea lui Mesia. Mișcarea orientată a forțelor aflate „în slujba“ lumii determină o mișcare opusă, care o conduce pe aceasta spre propriul ei sfârșit. Altfel spus, după Benjamin, teocrația nu deține un sens politic: „Das Profane also ist zwar keine Kategorie des Reichs, aber eine Kate gorie, und zwar der zutreffendsten eine, seines leisesten Nahens. Denn im Glück erstrebt alles Irdische seinen Untergang, nur im Glück aber ist ihm
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și incomprehensibilă, violența divină este invizibilă în ea însăși. Aparent secundară în text, afirmația lui Benjamin devine esențială din perspectiva unei teorii a reprezentării care stă sub cenzura teologică a idolatriei. În Theologisch politisches Fragment este negată semnificația politică a teocrației. Ordinea profanului este ruină, iar nu imagine a revelației divine. Prezența originii este sesizată tocmai în spațiile infinitezimale dintre lucruri, în diferența lor, nu în lucrurile însele. Am încercat, până în acest moment, să argumentez această idee plecând atât de la filozofia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Studenții facultăților de istorie înțeleg perfect pericolul pe care îl reprezintă liderii politici care se consideră locțiitorii lui Dumnezeu. Controversa actuală a alimentat generalizările despre laicitatea Europei și religiozitatea Americii; realitatea este, desigur, mai complexă. America nu a devenit o teocrație, iar Europa este departe de a fi atee. Este adevărat însă că europeanul de rând este mai prudent decât americanul atunci când vine vorba de îmbinarea religiei cu politica și de echivalarea celei dintâi cu moralitatea. Spre deosebire de Europa, America n-a
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
pictură, probleme de guvernare. Să amintim, ca anecdotă sau butadă, că, până în 1378, la Florența pictorii, medicii și apotecarii aparțineau aceleiași ghilde pe motiv că "munca lor era importantă pentru viața statului". Cine transmite o imagine supune un inocent. Primele teocrații au uzat și abuzat de acest control. Mai socio-degradabil, legat, pe lângă supunerea oamenilor, de comerțul cu bunuri, scrisul servește la contabilizare, schimb, depozitare. Revoluția alfabetului izbucnește în societăți deschise, pre-democratice, Fenicia și Grecia. Prima în genealogia dominației, imaginea, contestată pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Lévi-Strauss, am spune că vizualul are o pictură "cu cod", luând drept materie primă rămășițele miturilor anterioare; arta, o pictură "cu mituri" (ansamblu limitat de povestiri colective); idolatria, o pictură "cu mesaj" (în sensul cel mai fizic al termenilor). Teocrație, androcrație, tehnocrație: fiecare eră este o organizare ierarhică a Cetății. Și a prestigiului de care se bucură fabricantul de imagini. Căci nu aceeași carismă vine de sus (pietate), din interior (genialitate) sau din afară (publicitate). Idolul este solemn, arta serioasă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]