180 matches
-
congregației, inclusiv a predării învățăturilor din Sfintele Scripturi; ... c) păstorirea membrilor congregației, prin acordarea de asistență religioasă la nivel individual, în scopul încurajării, al îndrumării și al întăririi credinței acestora; ... d) numirea de supraveghetori și asistenți ai școlilor de serviciu teocratic și ai altor cursuri; ... e) delegarea unora dintre membrii lor pentru a oferi asistență religioasă în spitale, în penitenciare, în aziluri și în orfelinate, potrivit îndrumărilor Organizației; ... f) recomandarea numirilor de bătrâni, slujitori auxiliari și pionieri regulari; ... g) recomandarea unuia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200164_a_201493]
-
pe liderul celei mai influente secte budiste tibetane, secta Gelug sau a "pălăriilor galbene", și îi dă titlul de Dalai Lama ("ocean de înțelepciune"), în schimbul legitimității religioase. Din acel moment, secta Gelug obține controlul absolut al Tibetului, întemeind o monarhie teocratică condusă de către Dalai Lama, iar mongolii devin adepți ai noii credințe fondând diferite temple și mănăstiri precum Erdene Zuu. Creștinismul a fost răspândit printre unii mongoli, încă din secolul al VII-lea, de către misionarii nestorieni veniți în China. Această religie
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
înveșmântați, călare pe cai bogat împodobiți și care aparțin curții lui Dalai Lama". în 1846, autorul acestor cuvinte, misionarul francez Abbe Huc, a fost martorul unei ceremonii organizate la picioarele palatului Potala din Lhasa, în stil tibetan autentic. Tradiția statului teocratic, în cadrul căruia ritualurile religioase erau omniprezente, a continuat până în 1959. Unul dintre ultimii observatori ai acestui Tibet a fost scriitorul austriac Heinrich Harrer, în anii '50 ai secolului trecut. Potala în sine este unul dintre cele mai remarcabile edificii din
Lhasa () [Corola-website/Science/315299_a_316628]
-
lăcașe de cult în afara penitenciarelor. Atmosfera de adversitate a Bisericii Ortodoxe în ce privește drepturile omului și în general refuzul modernității, are o tradiție deja veche: în perioada interbelică capul Bisericii Ortodoxe, care un timp a fost în bună tradiție cezaropapistă sau teocratică și șeful statului, a exprimat opinii antisemite și a dus o politică antisemită. Alături de alte segmente sociale, preoții ortodocși au preparat prin militantismul lor instalarea fascismului în România. Parte din clasa conducătoare a României burgheze fiind, Biserica Ortodoxă din perioada
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa „Mare Schismă” , dar nu lipsite de importanță. Ele sunt de amintit la afirmarea treptată (în Occident) a idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de încreștinare absolută (cu forța) a societății și cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar și în comparație cu puterea împăratului. Rezistența în fața acestor dezvoltări (a puterii și a primatului) precum și a degradării progresive a obiceiurilor
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Ch.), fondator al dinastiei caldeene. Fiul și urmașul acestuia, Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), reface orașul, întărind fortificațiile și construind palate, ele înseși fortificate. Ținând seama de structura religiei babiloniene, rolul predominant îl aveau preoții, conferind statului un regim teocratic. Descrierea Babilonului de către Herodot corespunde, cu unele rectificări, cu rezultatul săpăturilor arheologice. Orașul avea mai multe ziduri de incintă, dispuse concentric. Orașul propriu-zis era cuprins în interiorul primei incinte, care avea latura de aprox. 1700 metri, și avea două cartiere, unul
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
ritualica alu Ei ri. Ritualul de inițiere a unui nou rege arată că procesul ritual de a deveni Ezenri (preot-rege NRI ) urmărește îndeaproape calea trasata de erou în stabilirea regatului NRI. E. Elochukwu Uzukwu Regatul Nri a fost oun stat teocratic,care să dezvoltat în inima centrală a regiunii Igbo. Regatul Nri a avut 7 tabu-uri ce includeau oameni (omorârea de gemeni), animale (precum omorârea sau mâncarea de pitoni), obiecte, tabu temporal, de comportament, de vorbire și locuri tabuus. Regulile
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
ca urmare a Revoluției iraniene din 1979 împotriva Șahului pro-american, însoțită de ruperea relațiilor cu noul guvern al ayatollahului Khomeini, din cauza crizei ostaticilor din Iran, administrația Reagan l-a sprijinit pe anticomunistul Khomeini într-un efort de a recruta puterile teocratice în tabăra americană, la începutul anilor 1980. Atunci, directorul CIA, William Casey, a descris guvernul Khomeini ca fiind „șovăitor și [eventual] se deplasează spre un moment al adevărului ... SUA nu are aproape nicio carte de jucat, pe când URSS are multe
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
rus, dar apoi a refuzat să participe. Un oleoduct care să treacă prin Iran dinspre Marea Caspică spre Golful Persic ar fi ruta cea mai scurtă, dar Iran a fost considerat un membru nedorit din mai multe motive: guvernul său teocratic, îngrijorarea față de programul său nuclear și sancțiunile Statelor Unite ce restrâng în mare parte investițiile occidentale (în special ale companiilor americane) în această țară. Guvernul American s-a opus oricărei rute care să treacă prin Iran . În acea perioadă, guvernul turc
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
unui credincios nemusulman chiar și împotriva unui ibadit. În zilele noastre, pot fi întâlniți, în grupuri restrânse, în primul rând printre berberii din nordul Africii, în Mzab (Algeria), pe lângă Gardaya (oraș din nordul Algeriei, care a făcut parte dint-un „stat teocratic” în deșertul Mzab, la 600 km sud de Alger, unde ibadiții s-au refugiat pentru a trăi într-o comunitate religioasă supusă legilor divine), în insula Djerba (Tunisia), în munții Nafusa (Libia), apoi în regiunea Omanului (unde reprezintă aproximativ 75
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
În Parlamentul European au fost depuse două propuneri de rezoluție: Una pentru "recunoașterea [..] libertății statelor membre de a expune orice simbol religios în public" iar alta declarând că "doar statele bazate pe principiul separării dintre biserică și stat - spre deosebire de statele teocratice - pot găsi soluții adecvate pentru a proteja dreptul tuturor la libertatea de gândire, conștiință și religie, dreptul la educație și interzicerea discriminării" și "nu ar trebui să fie obligatorie afișarea de simboluri religioase în spații utilizate de către autoritățile publice". În
Cauza Lautsi vs. Italia () [Corola-website/Science/324048_a_325377]
-
ca și ale perioadelor anterioare. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în al său " Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius" (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără "Arta războiului" (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. "Istoriile florentine" (1520-1525) interpretează cronicile orașului, din
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
prințesă bizantină, după cruciadă din 1195 împotriva Imperiului Bizantin au accentuat îngrijorarea papei.Dar moartea prematură a împăratului și dificultățile succesiunii sale au redat întâietatea pierdută papalității, îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să desăvârșească prin iniativele sale concepția teocratică. Fiul său minor, Frederic, a primit doar tronul Siciliei, deoarece în imperiu a reizbucnit dispută dintre familiile Hohenstaufen și Welf. În 1198, au fost aleși doi rivali:Filip Hohenstaufen de Suabia, fratele lui Henric VI și Otto Welf IV, fiul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
reforma religioasă este posibilă numai cu ajutorul unei revoluții sociale. Susținea ideea instaurării unei puteri supreme a poporului, deci programul său politic era asemănător cu cel al comunismului utopic. Fondator al calvinismului, Jean Calvin a transformat Geneva într-o adevărată republică teocratică. A susținut că salvarea omului depinde numai de divinitate. Totuși în această teză a predeterminării a introdus un element nou prin care a eliminat extremismul fatalismului, ceea ce reprezintă trăsătura definitorie a calvinismului: deoarece omul nu își poate cunoaște destinul, acesta
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
lui Iehova” pentru a se distinge de alte grupuri de Studenți în Biblie, apărute după moartea lui Russell. Martorii lui Iehova au cinci întruniri integrate în două zile pe săptămână care nu depășesc 1:30 ore/zi: „Școală pentru Serviciu Teocratic, Întrunirea de Serviciu, Studiul Turnului de Veghe, Cuvântarea publică, Studiul Bibliei în congregație”. Au loc de asemenea trei congrese pe an: de district (3 zile), două de circumscripție(o zi de instruire biblică). Intrarea este liberă la oricare dintre acestea
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
sub numele de "muhăğirūn" ("emigranți"). Susținătorii lor din Medina au primit mai târziu numele de " 'anșăr" (partizani, sprijinitori). Mutarea lui Muḥammad la Medina reprezintă un pas decisiv pentru soarta islamului. Prin colaborarea "muhăğirūnilor" cu "'anșării" s-au pus bazele statului teocratic islamic.. Totuși, nu întreaga populație din Medina adoptase islamul. Mai erau destule căpetenii care îl priveau cu neîncredere pe Muḥammad. Mai existau, de asemenea, și trei triburi evreiești. Cu toate acestea, prin înțelegerea dintre profetul musulman și locuitorii din Yathrib
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
faraonului la rangul de rege zeu. Cultul personalității nu apare în mod universal printre toate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva dintre cele mai opresive regimuri au arătat puțină venerație față de lider sau chiar de loc. Guvernul Khmerilor Roșii și guvernul teocratic taliban din Afganistan au evitat cultul personalității, șefii acestor regimuri au rămânând aproape necunoscuți. În aceste cazuri, lipsa de manifestări ale cultului personalității par fi parțial motivate de dorința de a proteja o imagine a statului fără chip, dar omniprezent
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
bazele Bibliei, cu miniștri, învățători, sfat al bătrânilor și diaconi. În 1559 Calvin a fondat o școală pentru educația copiilor și un spital pentru nevoiași, precum și Academia din Geneva, sub rectoratul lui Teodor Beza. Calvin a pus bazele unui guvernământ teocratic protestant intolerant, instituind o represiune severă a adversarilor reformei, mergând până la exil sau pedeapsa cu arderea pe rug (de exemplu: Miguel Servet, acuzat de erezie privind dogma Sfintei Treimi). Femeile erau obligate să se îmbrace în negru și nu aveau
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
obligate să se îmbrace în negru și nu aveau voie să se fardeze. Bazat pe texte din Vechiul Testament, a pornit o adevărată campanie de vânătoare a vrăjitoarelor și de combatere a magiei, recurgând la tortură pentru recunoașterea vinovăției. Constituția statului teocratic al Genevei - astăzi l-am numi ""fundamentalist religios"" - prevedea pedeapsa cu moartea pentru blasfemie, erezie și vrăjitorie. În anul 1545, în timp de câteva luni, 45 de femei au fost arse de vii ca vrăjitoare în fața caselor pe care le-
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
coborau din el pe Aeroportul Internațional Shiraz. În ciuda stării de beligeranță, ambele țări au menținut relațiile diplomatice împreună cu ambasadele respective, până pe la mijlocul anului 1987. Odată cu escaladarea conflictului militar, liderii religioși iranieni au avut întrevăzut o oportunitate de consolidare a regimului teocratic, de a întări coeziunea poporului iranian, concomitent cu posibilitatea de a scăpa de orice opoziție internă. Războiul a fost desemnat ca Război impus ( Jang-e Tahmīlī ) sau ca Apărarea Sfântă (Defă'-e Moqaddas). Direcția adoptată a fost de a duce un
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
restricționate importurile de anumite produse. Pe plan politic, dat fiindcă republica islamică se găsea într-un real pericol, Irakul fiind susținut militar și economic de SUA, țările occidentale, URSS și toată lumea arabă, mai puțin Siria, singurul aliat al Iranului, regimul teocratic a căutat să se descotorosească de toate mișcările de opoziție. Dintre acestea, cea mai importantă era partidul Mujaheddin e-Khalq (Mujahedinii Poporului din Iran, pe scurt, MEK, PMOI sau MKO), o organizație revoluționară de stânga, una din forțele principale ce contribuiseră
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
s-au retras în Irak. În urma acestei acțiuni, o nouă campanie de represiune a fost declanșată de regimul de la Teheran, un număr încă nedeterminat de activiști de stânga fiind executați. O altă forță politică care se opunea pe cale parlamentară regimului teocratic, era Partidul Tudeh (Partidul Maselor din Iran), afiliat Moscovei. Partidul Tudeh spera să crească în importanță pe măsură ce regimul islamist lichida restul mișcărilor de stânga. Liderii religioși nu vedeau însă cu ochi buni ateismul marxist, și mai ales alinierea la politica
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ușor de întreținut. De departe însă, cele mai eficiente forțe în timpul războiului, s-au dovedit a fi forțele aeriene. Eliberarea din închisoare a multor piloți de elită, aparținând fostei Imperial Iranian Air Force, s-a dovedit a fi salutară pentru regimul teocratic. Nu e de mirare deci că Saddam Hussein decisese să înceapă invazia cu un atac aerian masiv, menit să distrugă aviația iraniană și infrastructura ce o deservea. Nu a reușit însă, datorită puternicei apărări antiaeriene iraniene. Deși Iranul avea puține
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
armatei sau în cadrul Gărzilor Revoluționare. Legea prevede ca vârstă minimă pentru a executa antrenamente militare este de 16 ani, aliniindu-se astfel la legislația occidentală în domeniu. Apelul președintelui Rafsanjani a fost exploatat însă de mass-media occidentală pentru satanizarea regimului teocratic. Ancheta întreprinsă de către CSUCS (Coalition to Stop the Use of Child Soldiers), ONG cu sediul în Marea Britanie, a stabilit că un număr mic de tineri în vârstă de 16-17 ani, încadrați în organizația Basij, au participat la menținerea ordinii în
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
nici măcar nu s-a putut încă stabili când și unde a apărut pentru prima dată. Istoricii sunt de părere că toată această istorie a fost lansată pentru a lua în derâdere pe Liderul Suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini și regimul său teocratic. Altă chestiune certă este că în ciuda cercetărilor efectuate de istorici, a tuturor dezmințirilor, toate aceste istorii continuă să se dezvolte și să se amplifice. Pe zi ce trece, alte și alte orori ale războiului din Golf continuă să iasă la
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]