89 matches
-
asemănare fundamentală între ei: inspirația kantiană care a condus către personalismul lor. Iată cum sistematizează interpretul deosebirile dintre aceste două filosofii personaliste. Ar exista între ele, mai întâi, o deosebire de obiect: personalismul renouvierist este o metafizică, poate chiar o teodicee, personalismul energetic are în vedere viața din punct de vedere biologic, psihologic, social, așezându-se în formula unei "științe obiective" a personalității; apoi, o deosebire de metodă: Renouvier folosește metoda dialectică, C. Rădulescu-Motru, "metoda obiectivă", bazată pe metodele experimentale ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al definiției ei, aceasta conține o revelație latentă ce avea să fie interpretată în secolele viitoare. După o analiză foarte amănunțită a celei de-a doua revelări a acestui nume în Exod 6,2-8, partea finală a articolului este dedicată teodiceei Vechiului Testament (natură și atributele lui Dumnezeu). Pentru cercetarea lexicografica, acest dicționar, în ciuda vechimii sale, continuă să fie util. Dezbaterile pe care le evocă nu s-au încheiat și el reflectă cel mai amplu felul în care au început. • Dictionnaire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a tuturor domeniilor, totuși este clar că Platon a intenționat desfășurarea structurii unui argument total. Dialogul propune un model rațional al Omului, dar și unul al Statului, al Educației, „ca și o viziune asupra vieții de după moarte cuplată cu o teodicee, toate acestea fiind riguros unificate într-o viziune globală”. Acesta este unul dintre motivele pentru care Republica a avut o influență majoră asupra tuturor reformatorilor sociali și politici, asupra educatorilor, psihologilor; un alt motiv ar fi că dialogul în sine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu trimite la anteriorități, ci la rădăcini, deci spre izvoare. Tradiția nu te învață exhaustiv tâlcurile istoriei căzute, ci te previne asupra ispitelor risipirii sub vremi. Tradiția ne reamintește că adevărata teodicee se ascunde în mâinile noastre, fără a deține însă o rațiune suficientă pentru a justifica (eventual, postum) mizeria istoriei. Tradiția nu vede în modernitate o necesară felix culpa, așa cum nu integrează căderea într-un argument în favoarea Întrupării. Mai curând, creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
științelor. Ruina ideologiilor care sunt responsabile de mobilizarea mesianică a unor întregi societăți europene (redescoperind ura de rasă sau de clasă) ne-a demonstrat fără putință de tăgadă „mizeria istorismului”. Preocupată mai puțin de vreun proiect de gnoză ideologică sau teodicee speculativă, breasla istoricilor a decis să îmbunătățească instrumentele cercetării pozitive, consolidând cunoașterea noastră despre trecut printr-un flux continuu de studii și publicații de o rară minuție. Dezavuând simplificările, latura de unicitate, surpriză și enigmă a evenimentului istoric își recapătă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pot deține în mod perfect legitim o avere mai mare decât aceea deținută de șase sute de milioane de oameni din cele mai sărace țări ale mapamondului? Chiar dacă această stare de lucruri are o istorie, sondarea unei cauzalități abisale trimite la teodicee și, prin urmare, la raționalitatea de tip teologic. În primul rând, cei care suferă absurditatea unui prezent continuu nu au acces la memorie. Pentru ca un popor să-și poată scrie istoria proprie, el are nevoie nu doar de un alfabet
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atâta patos, limpezime, curaj și dragoste despre ființa dedublată a omului. Pentru progeniturile lui Adam, păcatul lucrează ca lege (Romani 7, 15-16), iar minciuna ca adevăr. O inedită „teologie a absenței” lui Dumnezeu este schițată de ambii duhovnici, într-o teodicee care răspunde cel puțin în parte neliniștilor omului contemporan. Dacă istoria umanității reface metonimic (pars pro toto) biografia Fiului lui Dumnezeu, atunci misterul abandonului Tatălui pe cruce devine cheia înțelegerii timpului nostru. Deslușind printr-o lectură hristocentrică dinamica apocaliptică (i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noi descoperite de arhimandritul Zaharia în teologia starețului Sofronie au, fără îndoială, un caracter profetic, răspunzând întrebărilor mute ale lumii de astăzi. Învățătura părintelui Sofronie despre rugăciunea pentru întreaga umanitate este, cu siguranță, una dintre cele mai îndrăznețe schițe de teodicee ortodoxă - iar părtași ai acestei aventuri se fac nu doar monahii înaintați, cei care au primit darul rugăciunii curate, ci toți credincioșii prezenți la dumnezeiasca liturghie a Bisericii. „Prin rugăciunea liturgică, sufletul omului se cufundă în oceanul suferințelor omenești. Purtat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el un agent de legătură între lumi? O! dac-ar fi! Dar acest condițional e definiția însăși a Răului. Într-o teologie "serioasă", care ar încerca să salveze în mod absolut pe Dumnezeu, răul nu-și găsește o explicație valabilă. Teodiceele s-au dovedit nemulțumitoare în fața acestei piedici esențiale. Existența răului transformă pe Atotputernic într-un Absolut hodorogit. Devenirea i-a mâncat misterul și puterea. Răul nu e comparabil decât cu un Dumnezeu... laic. Omul nu știe până unde se poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ipostazierea statului. Dacă un Fichte, în timpul renașterii naționale germane, găsea în revenirea la popor, ca sursă de productivitate irațională, o salvare pentru Germania și o eliberare de etatism, Hegel a substituit statul lui Dumnezeu și i-a scris o teodicee cum n-a mai cunoscut istoria nici înainte de el, nici după el. Considerațiile lui despre stat îți dau fioruri cosmice. Ai vrea, citindu-le, să renunți la iluzia individualității, tale, să te asimulezi complet în existența statului, să-ți anihilezi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-l atinge pe cel exersat în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește numele de „teodicee socială”2. Pentru Milbank, această „teodicee” introduce un alt concept al providenței (i.e. o pronie previzibilă) decât cel propriu ortodoxiei creștine (care asumă, în termenii teologiei pauline, o cunoaștere parțială „în ghicitură” (1Cor. 13,12), sub rezerva eshatologică a vederii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește numele de „teodicee socială”2. Pentru Milbank, această „teodicee” introduce un alt concept al providenței (i.e. o pronie previzibilă) decât cel propriu ortodoxiei creștine (care asumă, în termenii teologiei pauline, o cunoaștere parțială „în ghicitură” (1Cor. 13,12), sub rezerva eshatologică a vederii „față către față”. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acordul imaginar între adânci inegalități sociale, pe care economia politică, începând cu Malthus, le tratează ca pe o inexorabilă consecință a „diviziunii muncii”. Spre deosebire de tonul optimist al lui Adam Smith (care vedea în educația maselor cauza, nu efectul bunăstării economice), teodiceea lui Malthus nutrește un pesimism direct proporțional cu nevoia activismului social prin care virtuțile pragmatice ale calvinismului ajung să genereze o contrareacție la filozofia hedonistă a secolului al XVIII-lea. Dar ambele direcții (machiavelică sau malthusiană) se reconciliază tacit în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
seculare o degenerare apocrifă a eticii ecleziale? Suspectând în orice pretenție de adevăr rivalitățile unor constelații de putere, postmodernul nu dovedește că ar fi imun față de logica resentimentului. Pentru cei care nu mai cred într-un sens final al vieții, teodiceea recurge fie la violență ca etapă necesară în dialectica rațiunii istorice (Sartre și Benjamin), fie la invenția narcotică a unei sublimități sterile (Lyotard și Deleuze). Ambele propuneri - atât cea politică, cât și cea culturală - instrumentalizează sensibilitatea creștină față de problema „nedreptății
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rom. de B. Buzilă, Editura Anastasia, București, 1994. Florensky, Pavel, Perspectiva inversă și alte scrieri, trad. rom. de T. Nicolescu, A. Nicolescu și Ana M. Brezuleanu, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 140. Florensky, Pavel, Stâlpul și temelia adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori, trad. rom. de E. Iordache, I. Friptu și D. Popescu, studiu introductiv de I.I. Ică jr., Editura Polirom, Iași, 1999. Florovsky, G., The Collected Works vol. 1, Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View, Büchervertriebanstalt, Vaduz
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
subcultură tânără, muncitorească, populară, evreiască... Substanțialism: atitudine in-telectuală (sau intelectualistă) care constă, pentru a-l parafraza pe Marx, în a lua "lucrurile logicii drept logica lucrurilor". Cu alte cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii monoteiste, a cărei rezolvare permite, după Weber, specificarea lor: cum să se justifice suferința, ne-dreptatea și răul (pământești), dată fiind bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu? Indice de nume A Adorno
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
125, 151-152, 205, 217, 283. Tarifare, 109, 206, 211. Teatru, 33-34, 86, 96, 116, 194, 200, 202, 217. Tehnici, 27, 30, 55-56, 76, 99, 103-104, 108-109, 148, 162, 169, 212, 234, 266, 297, 299. Televiziune, 90, 96, 122, 131, 218. Teodicee, 149. Teritorializare, 228. Tipologie, 13, 30, 68, 111, 113-115, 117, 120, 132, 142, 235, 296. Transgresiune, 186. Transmitere, 28-29, 48, 153, 181, 187, 225-226. Transmutare, 43, 253. U Unanimitate, 214, 217, 301. Univers cultural / simbolic, 130. Universalism, 214. Uruguay Round
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prelungit, atenuând-o, interpretarea evreiască a suferinței. Epistola lui Iacov reflectă această influență evreiască asupra creștinismului timpuriu. Aici este afirmată virtutea încercărilor suportate ca disciplină: celui care le îndură i se promite "cununa vieții"ff. Creștinii erau deosebit de preocupați de teodicee. Cum se putea prezerva principiul justiției și rectitudinii lui Dumnezeu în fața existenței răului și suferinței? Dar dacă, în creștinism, suferința pune o problemă, este mai ales fiindcă ea intră în contradicție cu afirmația că Dumnezeu este iubire. În islam, ea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sau îngerii devin martorii morții martirului. În perioada persecuțiilor religioase ale lui Hadrian din secolul al II-lea, doctrina convențională a răsplății și a pedepsei traversează în lumea evreiască o criză gravă, care suscită o revizuire a doctrinei rabinice despre teodicee. Acum nu suferințele provocate de o putere de sus sunt cele care cer o explicație, nici nenorocirile care-l lovesc pe omul bun, ci mai degrabă faptul că respectarea poruncilor însăși devine cauză de suferință și moarte. O moarte la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
păcatele întregii umanități [...] și prețul progresului. Sfinții sunt cei care suferă, Dumnezeu îi iubește pe nefericiți", adăuga Cohen 3. Într-adevăr, dacă problema binelui și răului nu a încetat să preocupe lumea evreiască pe tot parcursul istoriei ei, cea a teodiceei, la fel de veche ca iudaismul însuși, devine crucială pentru ortodoxie, care trebuia să ia poziție în fața celor care căutau explicații pentru suferințele lor rămânând totodată credincioși poruncilor. Astfel, Joseph Klausner avea să definească problema teodiceei genocidului ca "problema tuturor problemelor"4
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tot parcursul istoriei ei, cea a teodiceei, la fel de veche ca iudaismul însuși, devine crucială pentru ortodoxie, care trebuia să ia poziție în fața celor care căutau explicații pentru suferințele lor rămânând totodată credincioși poruncilor. Astfel, Joseph Klausner avea să definească problema teodiceei genocidului ca "problema tuturor problemelor"4. A muri la Auschwitz pentru Dumnezeu În Germania nazistă, ultraortodoxia dădea deja răspunsuri teologice la antisemitism. Cei mai importanți lideri ai ei din epocă, Haim Ozer Grodzensky, cunoscut sub acronimul Ahiezer din Vilnius, și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tema clasică a liberului arbitru drept condiție necesară a unei moralități autentice. Umanitatea nu este posibilă dacă Dumnezeu este cu strictețe drept. El alege să acționeze astfel fără a fi forțat să o facă. Cu această alegere se confruntă orice teodicee, căci tot ce se întâmplă, inclusiv retragerea lui Dumnezeu din istorie, este legat de o intenție divină. "Ascunderea" lui Dumnezeu trebuie astfel înțeleasă ca un semn al prezenței Lui. Dumnezeu nu a murit la Auschwitz, ci "ascunderea" Lui a făcut
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]