119 matches
-
fi izbăvit prin Dionysos Lyseus și Persefona, adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare la cult sau la principiile etice și filosofice ale orficilor. În orășelul calabrez Vibo Valentia, numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Săgeata este ochiul zburat al vânătorului* De fapt, vedem imaginile răsturnat: ca și cum am umbla cu capu-n jos !* Omul este rob sieși, dar și rege: în exil* Complexul lui Oedip-Hamlet cel vechi* Există și texte bisexuate* Poezia are feminitatea textului. Teogonie: Entropie. InstinctExtincție-Agonism* Spiritul se reciclează în organic: se auto-vânează* Spiritul se autoreplică, este fractalic* Totul se resoarbe, tinde spre Zero, un zero dornic-rodnic, un zero gravid de sineși* Instinct de conservare, imunitate așadar* Gheața conservează. Criogenia...glaciară?* Toți, fiecare cum
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
însăși nu le ia decât în mod simbolic, abstracție făcând că aproape toate tezele acelea sânt cuprinse în Vechiul Testament și cuprind maniera de a vedea iudaică. Noul Testament, adică temelia bisericii creștine, mai nici nu coprinde teze de cosmogonie sau de teogonie, încît nici așa-numita liberă-cugetare, care substituie Cărții Facerii doctrine naturaliste, nu are a face de-a dreptul cu miezul bisericii creștine, ci cu accesoriul dogmatic al Testamentului Vechi. Ieie cineva în mod cât de superficial ideea despre Dumnezeu din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o viață politică și posibilitatea unei gândiri libere. Dezbaterile din agora au contribuit la stimularea gândirii politice și la dezvoltarea generală a spiritului grec. O primă încercare de-a explica originea lumii i-a aparținut lui Hesiod, cu lucrările sale "Teogonia" (Originea zeilor) și "Munci și zile". Preocupările pentru studierea trecutului s-au amplificat în secolul al VI-lea î.Hr., în orașele din Ionia, unde a apărut o bogată literatură istorico-geografică, ilustrată de logografi (scriitori în proză). Logografii nu erau istorici
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Solon, Simonide, al tragicilor greci. Erau mituri străvechi, din etapa preliterară miceniană, transmise oral prin aezi și rapsozi. De la miturile „vii” se ajunge așadar la literaturizarea lor, termenul „mythos” căpătând sensurile „fabulație”, „ficțiune”2. Homer și Hesiod au dat viață Teogoniei Eladei, dar nu au creat mituri; ele erau deja existente în tradiția folclorică. După cum spunea E. R. Curtius, în gândirea religioasă a vechilor greci exista credința că zeii s-ar revela în formă enigmatică, prin oracole sau mistere. Mitul este
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
clasificării pe materii: cuvinte tehnice, termeni din arte și științe (printre care este menționată heraldica, aceasta sigur atrăgîndu-i atenția lui Chatterton care aprofunda acest domeniu); cuvinte și expresii folosite în documente și arhive vechi din sferă juridică, cuvinte din domeniul teogoniei, teologiei și mitologiei egiptenilor, grecilor și romanilor, clasificate în termeni folosiți pentru divinități, solemnități, divinații, auguri, oracole, hieroglife, etc., această parte fiind adresată în mod special cititorilor de poezie în limba engleză (indicații care sigur l-au atras direct pe
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și lumea Întunericului. Întunericul este fie de aceeași vechime ca Lumina, fie mai recent decît aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
volume sînt: Die Mandäer II: Der Kult (1961) și Theogonie, Kosmogonie und Anthropogonie in den mandäischen Schriften: Eine literarische und traditionsgeschichtliche Untersuchung (1965). 73. Rudolph, Mandäer I, pp. 47-55. 74. Rudolph, Theogonie, p. 78 menționează nu mai puțin de unsprezece teogonii diferite. 75. XII.6 În Rudolph, Theogonie, p. 92. 76. Jean Duvernoy, Le Catharisme: L’Histoire des Cathares, Privat, Toulouse, 1979, pp. 116 sq. 77. Robert I. Moore a contestat această dovadă (The Origins of European Dissent, Lane, London, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
până la care a putut ajunge Wikander. La Wikander: „În remarcabila sa lucrare despre mitologiile memoriei și uitării, profesorul Eliade subliniază faptul că în Grecia există două evaluări ale memoriei. În primul rând, aceea care se referă la evenimentele primordiale (cosmogonie, teogonie, genealogie) și, în al doilea rând, memoria vieții, adică a evenimentelor istorice și personale. Iar el adaugă: «Doar evenimentele care au avut loc în trecutul fabulos merită a fi cunoscute»”5. La Eliade însă: „Dar «mitologia memoriei și a uitării
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
au circulat numeroase elemente comune și singulare, care au permis apariția și dezvoltarea miturilor cosmogonice universale. În acest fel, mitul fundamental al cosmogoniei este remarcat în majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și funcția miturilor 98, Eliade conturează în repetate rânduri caracterul exemplar al cosmogoniei, pe care o prezintă ca pe un "model arhetipal pentru toate creațiile, pe orice
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
utilizați de Homer, cum ar fi aér, áither, kósmos, nómos, psyché, kyklos etc. Analiza conceptuală filosofică își trage sursele din vechea reflecție despre lume a protofilosofiei. În cazul poemelor hesiodice se observă, spre exemplu, că deslușirea mitică a genezei din Teogonia anticipează efortul milesienilor de a identifica elementul primordial, iar ideea istoriei omenirii ca succesiune a vârstelor din Munci și zile anunță explicația sociogonică a lui Platon. Cercetarea protofilosofiei, legitimă în sine, servește la precizarea momentului nașterii filosofiei și la reliefarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
oameni, animale, plante și obiecte, prin ele însele fiind încărcate de noime și intenții simbolice. Cât de greu este să diferențiezi între complexul de simboluri împreunate într-o poveste și un mit! Și ne referim în primul rând la cosmogonie, teogonie și antropologie. Învățăturile dogmei și teologiei creștine, budiste, rosicruciene ș.a. privind reîncarnarea, judecata de apoi, păcatul originar, iadul, purgatoriul și paradisul sunt structuri și reprezentări ale valorilor simbolice. Magia, în ritualurile sale, utilizează, așa cum vom mai discuta, formațiuni de simboluri
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și zeii preferau viața lor tihnită din Olimp. Poemele homerice oferă explicații ale timpurilor de acum trei milenii și de aceea cultul eroilor este atât de puternic. Ceea ce însă se păstrează este originea întregii omeniri și a zeilor din haos, teogonia prezentându-l pe Zeus ca un cârmuitor ce menține echilibrul puterii și înțelepciunea practică 330. Zeii erau nemuritori în rai, semizeii conduși de Hermes spre iadul lui Hades 331, peste Styx, în luntrea lui Caron, treceau pe lângă purgatoriul tartar, iar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
2007. 237 Piesele lui Aristofan conțin elemente de viață cotidiană, ceremonii religioase, mistere, abstracții personificate, Limita lui Prometeu de Eschil utilizează alegoria sfârșitului, tragediile lui Euripide sunt un comentariu la înțelesul ascuns al miturilor primordiale, la fel Metamorfozele lui Ovidiu, Teogonia lui Hesiod. 238 J.R.R. Tolkien 239 Vasile Lovinescu, Creangă și creanga de aur, Editura Cartea românească, București, 1989. 240 Benjamin Franklin 241 Maurice Farbridge, Studies in Biblical and Semitic Symbolism, 1970. 242 Noul Testament, Rom. 8:16 243 id., 1 Cor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la Orfeu, poetul Alkaios (sec.6 i. E. N.) scria: <<Plin de sfidare Orpheus călca voința destinului, îndemnându-i pe oamenii născuți pe pământ să fugă de moarte>>. Opera atribuită lui Orfeu ar fi cuprins Legendele sacre în 24 de cânturi, o teogonie, Gigantomania, o epopee despre războiul dintre zeii olimpieni și giganți, poemul Argonautica, Imnuri și niște tratate de astrologie. Episodul biografic principal: dragostea absolută pentru soția sa, Eurydice (o Nimfă întâlnită în Tracia, după întoarcerea poetului din expediția argonautică, decedată chiar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încredințez posterității spre aducere aminte ceea ce s-a petrecut în cer la trei zile înainte de idele lui Octombrie, într-un an cum nu a mai fost altul, începutul celui mai ferice veac"144. Veacul fericit, topos literar ce originează în Teogonia lui Hesiod, este folosit ca monedă de schimb parodică pentru a face trecerea de partea cealaltă a baricadei, spre partizanatul politic. Mulți cercetători acreditează ideea că Seneca sprijinea aici politica lui Nero de întoarcere la un veac de aur (felicissimum
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prestigiul imaginii (subliniază Joël Thomas, cu prudență însă, din cauza surselor puțin numeroase). Practica "literară" a ékphrasis-ului oglindea destul de limpede fascinația exercitată de iluzia prezenței unei realități ("vizualizate" doar mental); avem această atestare în descrierile detaliate datorate lui Hesiod (Teogonia 571-84 sau Muncile și zilele 60-82) și Homer (Iliada XVIII, 548-49). Xenofan mergea însă și mai departe împotriva imaginilor senzoriale, relative, așadar infidele; gândirea, socotea el, ar fi prea neputincioasă pentru a da măsura realității, în timp ce Parmenide se îndoia de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe care se fondează de altfel discursul rațional al puterii, ce exprimă adevărul într-o manieră imaginantă (Boulogne 46). Miturile sunt valorificate și "salvate" de viziunea platoniciană, care le respectă (le corectează, precum pe cel al lui Odiseu sau al teogoniei) și le îmbogățește − amintim aici doar mitul lui Er Pamphilionul (Politeía X, 614b sqq.) și pe cel al Demiurgului (Timaios 28a sqq.). Este un mod al filosofului atenian de a rescrie pe baza teoriei asemănării miturile tradiționale, "poetice
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zei, credincioșii, membrii individuali ai acestor religii sunt omogeni În participarea lor la credință. O religie este, Înainte de toate, o energie a legăturii de omogenizare Între indivizii care cred Într-un singur Dumnezeu sau mai mulți. În cosmogonia lor, În teogonia lor, În imaginarea fundamentelor creatoare ale oricărui lucru care constituie o religie, experiența evenimentelor cărora le sunt sau le-au fost supuși oamenii n-a putut să nu-și dea seama de dualitatea antagonistă sau de antagonismele dintre forțele multiple
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice caz, "a stăruit prea multă vreme eroarea definirii mitului ca
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de altă parte, Gilbert Durand consideră că "viața politică și civilă nu a fost la adăpostul valului seismic al mareei mitologice a liturghiilor intensificate de puterea mediatică. [...] Conducătorii puritani, anxioși, nu au putut îndigui presiunile imaginarului politic și nici noua teogonie a cultului personalității. În jurul unor persoane sau al unor ideologii politice s-au cristalizat veritabile religii seculare."455 Eroismul este un impuls de moment, uneori conștient, consideră Angelo Morretta, care îl împinge pe individ să-și sacrifice viața în numele unui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în opera Prelegeri de filozofie a istoriei. Partea a II-a și partea a III-a: Lumea greacă. Lumea romană (colecția "Gînditori celebri", Milano, ed. Athena, 1927, cu o prefață de E. Morselli). La p. 56, Hegel notează că în teogonii se pot observa peste tot urme de origini străine... "Procrearea la indieni este un produs de contrarii. Eros, dimpotrivă, este la greci cel mai străvechi Dumnezeu; el unește diviziunile și produce astfel ființe concrete." La p. 72 face considerații despre
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ale naturii, stelele, fluviile, munții, în diferitele momente ale acțiunii lor, ale schimbărilor lor, ale influenței lor binefăcătoare sau distrugătoare, conservatoare sau distrugătoare. Unul dintre principalele obiecte ale imaginației și artei índice este însă nașterea zeilor și a tuturor lucrurilor, teogonia și cosmogonia, deoarece imaginația índică este neîncetat preocupată de a introduce în miezul fenomenului exterior ceea ce este cu totul lipsit de caracter sensibil, precum și invers: de a topi în abstracții extreme ceea ce e pur natural și absolut sensibil. În acest
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
omenești. Asemenea conținuturi pot sa aibă, pe de o parte, figuri divine speciale; pe de altă parte, însă, aceste divinități ajung să își însușească semnificațiile zeilor de rang mai înalt. Există un număr mare și o multitudine infinită de asemenea teogonii și cosmogonii. Cu alte cuvinte, atunci cînd se spune "Indienii au perceput astfel creația lumii și apariția tuturor lucrurilor", acest lucru nu poate fi valabil decît pentru o sectă sau o anumită operă; pentru alte secte și pentru alte opere
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]